În cadrul concursului Tu pe unde ai pedalat anul acesta?, primim de la Andrei Miriță un articol interesant, care se desprinde un pic de lumea Cross Country-ului și ne diversifică rubrica pășind în lumea gravity. Să-i dăm cuvântul:
Salut! Andrei Mirita ma numesc, 22 ani si sper sa reusesc sa captez atentia intr-un sens pozitiv prin scurta mea povestioara.
Anul 2014 a fost unul al progresului din punctul meu de vedere, pentru ca trecand peste satisfactiile pe care mi le aduce mersul pe bicicleta, in special “datul la vale”, am reusit sa imi fac si un upgrate al bike-ului, printr-o alegere criticata de multe persoane.
Locul in care ma simt cel mai bine pe bike, este in Campulung, Arges, aceasta fiind si zona unde m-am nascut si in care am cucerit potecile muntilor. Inca de cand am invatat sa merg pe bicicleta am simtit ca pedalatul face parte din mine si imi pot controla emotiile prin aceasta cale. Astfel, am cunoscut oameni deosebiti, inclusiv cel mai bun prieten al meu, Geo Simion in varsta de 49 de ani, alaturi de care am avut cele mai nebune amintiri, impreuna modeland si numeroase trasee de bike in zona Campulung.
Cateva poze, pentru o idee cam despre ce vorbim:
Un traseu sinusuos printre copaci, pentru o senzatie unica, de fiecare data cand il incerci, sau cand te pune el la incercare.
Nu trebuie niciodata sa te gandesti la mersul pe bicicleta ca la un concurs, indiferent de disciplina practicata, cel mai important este sa te simti bine si sa simti adrenalina din pedale, pana in manetele de frana.
Bicicleta este ca un microb, odata ce te-ai virusat, nu poti sa mai scapi cu mainile curate si consider ca nu dauneaza cu nimic nici sanatatii tale, nici a celor din jur.
Prin 2007, mi-am cunoscut si prima mea iubire, un Magellan Serpens, cu frane mecanice pe disc, furca RockShox Dart 2 si multe piese pe care am stat saptamani intregi sa le descifrez si sa le invat functionalitatea, a fost un vis devenit realitate, totul mergea atat de frumos la ea, o pozitie comfortabila si un aspect foarte elegant care intorcea privirile pe strada .
Iata despre ce este vorba:
Un inceput care promitea multe… dupa aproximativ un an, am inceput sa cunosc persoane care se dadeau de mai mult timp pe bike decat mine si care deja aveau adevarate bijuterii de biciclete si parca ma incerca un sentiment ca vreau si eu mai mult, vroiam sa imi tina franele mai bine, imi doream o cursa mai mare a furcii, un angrenaj mai performant si multe alte „pofte”.
Deja aveam un target pentru care aveam tot interesul sa lupt si cu timpul, am reusit sa imi modific bicicleta in scopul pe care il aveam, anume disciplina Downhill si trebuie sa recunosc, niciodata nu am crezut ca voi ajunge sa am o bicicleta la care imi era teama sa ma gandesc acum vreo 7 ani, tocmai pentru ca imi parea imposibil sa am eu asa ceva.
Voi prezenta pe scurt cateva din bicicletele mele pe care am reusit sa le detin in tot acest timp, important este ca niciodata nu am ramas fara jucarie si le-am iubit pe fiecare in parte.
Un Ns Bitch, echipat decent cred eu, eram intr-o perioada in care imi doream sa am o bicicleta usoara si multifunctionala.
Pe principiul hai sa o incerc si p-asta, am reusit sa imi fac o bicicleta care sa ma ajute la diverse trickuri, sperand ca voi evolua pe aceasta categorie, dar din pacate noi avem patru anotimpuri si doar intr-unul dintre ele se poate da in conditii bune cu bike-ul prin oras sau la dirt-jumping… si pana la urma, pacat de padurile noastre si de aerul curat, intotdeauna m-am simtit lipsit de orice greutati in mijlocul naturii si cred ca este singurul loc unde ma simt cu adevarat fericit si unde simt ca mi se regenereaza toate simturile.
Prodigi 3,14, un RockShox Pike, angrenaj 3-pc si o greutate decenta pentru un mtb de 26”.
Si de aici, prin luna septembrie, sub recomandarea prietenului meu Geo, am inceput iar nebunia, o nebunie productiva care m-a adus in zona in care sunt acum. Cu un cadru englezesc, Club Roost si o furca maricica pentru un hardtail am decis sa trec la un nivel superior, in care simti cu adevarat diferenta dintre o frana hidraulica entry-level si o frana cu radiatoare si modulator si alte nebunii, care la prima vedere par la fel.
Dorinta de a avea o bicicleta usoara inca m-a mai urmarit o perioada, am investit intr-o furca usoara si o transmisie decenta, dar pana la urma nu caut motive sa ma vait, mai ales de la o varsta in care sunt in plina forta.
Intr-un final, am optat pentru stabilitate in declinul greutatii si am primit si un rezultat satisfacator ce s-a reflectat in viteza mult mai mare prin care poti aborda virajele sariturile si trecerile peste radacini sau rock-garden, ceea ce iti ofera un plus de adrenalina pe care o poti folosi tot in avantajul tau.
Din pacate bugetul a fost o problema in alegerea asta, intrasem deja la facultate la Brasov ”locul unde-ti pica muntele in cap” banii se duceau pe cu totul alte lucruri, bicicleta aduna praf acasa, deja imi vedeam viata cu alti ochi si nu mai era o prioritate mersul cu bicicleta.
Prin 2012 am reusit sa pun ceva la pusculita si mi-am luat un cadru cu suspensie si o furca „monstruoasa” dar care m-a facut sa nu imi mai doresc alta, dand dovada de robustete maxima.
Iata despre ce este vorba:
Nu cred ca as fi ajuns pana aici daca microbul asta al bicicletei nu imi intra in ADN si simt cum imi cere organismul sa ies in padure sa ma dau si sa imi incarc bateriile, altfel parca nu ma mai recunosc si imi piere cheful de viata .
La inceputul lui 2014, dupa o vara de munca, am decis sa imi iau masina, la momentul ala parandu-mi cea mai inteligenta alegere. Intre timp, am descoperit noi trasee in Brasov, noi locuri pentru escapada de weekend in care imi doream sa plec dintre masini si din aglomeratia urbana, netinand cont de nimic altceva. Am incercat fiecare potecuta cu pasi siguri si nu m-am simtit niciodata singur pentru ca tot timpul imi tineam prietena de coarne si eram in elementul nostru.
La inceputul primaverii, cand deja incepea si sezonul de bike, am avut o intamplare nefericita, mai exact un accident de masina cauzat de un sofer neatent, care m-a lasat intr-o secunda fara airbag-uri … dupa vreo doua saptamani aveam niste bani pe care toti din anturajul meu actual ma sfatuiau sa ii investesc in alt autoturism. Nu am facut asta si am cheltuit o mare parte din ei , pe o noua bicicleta, actuala bicicleta mai exact 😀
Deja am invatat-o traseele prin Poiana si potecutele impadurite si pline de radacini si ii place la nebunie viteza, dar cu simtul raspunderii. Sper sa se incalzeasca vremea si sa avem cu totii parte de distractie la cote maxime, si cel mai important lucru, nu uitati sa faceti service-urile la timp, pentru ca asa cum o inveti, asa o ai!
Pe scurt cam asta a fost programul meu in ultimii ani, in 2014. Din pacate nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus, dar cu siguranta am incheiat anul cu lectiile invatate si sper ca fiecare dintre noi sa avem respectul de sine care ne face sa mergem mai departe indiferent de situatia in care ne aflam. Alegerile corecte sunt cele care ne aduc zambetul pe buze si sa nu uitam ca toti care ne dam cu bike-urile suntem o mare familie!
Atasez cateva poze cu minunata noastra natura si cat de bine se integreaza si bicicleta in cadrul natural.
