Dealu Mare Gravel Tour – Trei zile printre vii

Regiunea Dealu Mare este o zonă întinsă aflată în județele Buzău și Prahova pe versantul sudic al dealurilor Istriței, Subcarpații de Curbură. Având ca limite râul Teleajen la vest şi râul Buzău la est, zona are o lungime de aproximativ 65 km și lățime care variază între 3 și 12 km, podgoria Dealu Mare fiind astfel cea mai compactă regiune viticolă din România, găzduind sute de crame și centre viticole. Dintre cele mai cunoscute sunt Seciu, unde avem și celebra cățărare dinspre Boldești, folosită în diferite concursuri de ciclism șosea, Urlați unde avem mai multe crame, fiind și orașul gazdă al cunoscutului concurs de mtb Maratonul Vinului și, desigur, Pietroasele, localitatea unde găsim Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație.

Regiunea fiindu-ne familiară, vizitând-o destul de des pe bicicletă, am decis să facem o tură mai lungă și mai interesantă, care să unească mai multe dintre aceste centre viticole, celebre în România și foarte cunoscute în lume.

Însă înainte de a începe povestea, trebuie menționat ca zona Dealu Mare este, în general, foarte calduroasă. Fiind poziționată pe paralela 45, în condiţii similare ca în regiunile Bordeaux și Toscana, regiunea este foarte însorită. Așadar, asigură-te că dacă pleci la drum, ai la tine suficientă apă. Crema de soare este, de asemenea, vitală! De asemenea, dacă plouă, mare parte din traseu va deveni impracticabil sau greu practicabil, întrucât o parte este drum de pământ, în special ultima zi, Urlați – Pietroasele.

Excursia am programat-o să dureze doar trei zile, pornind de la Seciu, trecând prin Urlați și finalizând la Pietroasele. Tura poate să țină mult mai mult și poate fi mult mai grea, însă de data asta noi am ales să facem ceva mai ușor și mai scurt, juniorul fiind, de asemenea, cu noi. Deși Dealu Mare pare „molcom” la prima vedere, drumurile pot fi foarte abrupte. Din cauza asta, dar și pentru că eram la „drumeție” nu la „concurs”, nici distanța zilnică nu a fost mare, alegând sa nu facem mai mult de 30 km pe zi.

Bicicleta potrivită pentru această excursie este „gravel”, un fel de „cursieră pentru offroad”, o bicicletă care se descurcă bine și pe off-road moderat, așa cum am avut în tura asta, dar și pe asfalt. Dacă vrei să faci această excursie, poți downloada track-urile GPS de aici.

Ziua 1: Seciu – Urlați, 27 km

Tura noastră începe de la Crama Seciu, din vârful dealului, pe un asfalt nou, foarte bun. Se merge la vale, cu viteză destul de mare, așa ca atenție la viraje. Se coboară constant până ajungem la DJ102E, drum mai principal, dar cu trafic moderat. Aici vom face dreapta. În scurtă vreme ajungem la Dudul cu Icoane unde putem face o scurtă pauză dacă vrem.

Vom sta pe DJ102E pentru puțină vreme, pentru că în curând facem stânga spre satul Bighilin, de unde totul devine iarăși foarte liniștit, traficul fiind aproape inexistent. Suntem în continuare pe asfalt, dar în curând vom intra pe drum de țară și ulițe, traversând satele Chițorani și Valea Orlei de unde începem urcarea spre Schiau. În scurtă vreme ne vom afla pe platoul de deasupra orașului Urlați, pe care îl vedem în vale. Coborârea spre Urlați este destul de abruptă și se face pe pietriș. Deci atenție și aici la derapaje.

Ajunși în Urlați noi am ales să înnoptăm la Conacul Nucu. Construit în 1912 de boierul Țigănescu, important producător de vin la începutul secolului XX, clădirea a fost restaurată și readusa la viață de familia Crisbășanu, un proiect început de ei în 2015. Recomand să vă cazați aici pentru că este liniște, iar clădirea a fost renovata într-un stil rustic, dar și modern în același timp.

De asemenea, deși conacul nu deține și o vie, poți găsi o colecție foarte bogată de vinuri din zonă. Aici Mircea Crisbășanu ne-a făcut cunoștință cu vinul pelin de la Crama Diac, un pelin deosebit, foarte aromat din pricina ierburilor medicinale care sunt adăugate. Este ceva chiar special, așa că la terminarea excursiei noi am decis să ne oprim puțin la Crama Diac și să cumpăram acest vin, pe care l-am găsit în variantele alb, rose și roșu.

Ziua 2: Urlați – Ceptura de Jos, 19 km

Pentru ziua doi a turului planurile erau destul de mari, întrucât voiam să pedalăm tot în jur de 30 km. Știam însă că va fi greu, dacă nu chiar imposibil, pentru că drumul urma să fie aproape integral off-road, iar diferența de nivel semnificativa, în jur de 900 m în doar 30 km. Ar fi urmat să pedalăm, în mare parte, pe traseul concursului Maratonul Vinului. De asemenea și căldura avea să ne afecteze destul de tare, așa că planul nu s-a materializat, traseul având la final doar 19 km.

Am pornit dimineața de la Conacul Nucu pe noul traseu de cicloturism Via Soarelui, un proiect inițiat tot de Conacul Nucu. În viitor Via Soarelui urmează să lege Ploieștiul de Buzău, pe drumuri de țară lăturalnice și liniștite, în acest moment traseul marcat având 20 km. Inspirându-se din pitorescul regăsit pe Via Transilvanica și aici, pe Via Soarelui, traseul va fi marcat cu borne din kilometru în kilometru.

Traseul începe cu o potecă umbroasă, dar trebuie reținut că, per ansamblu, drumul este destul de greu pentru cei cu mai puțin antrenament. Nu este exclus ca, pe anumite porțiuni, să trebuiască să împingi bicicleta la deal. Dacă este cald, sarcina devine și mai grea. Și pentru noi a fost destul de greu, mai ales că aveam și bagajele după noi. Din acest motiv am și decis să scurtăm drumul.

Traseul șerpuiește printre vii, apoi se va intersecta cu drumul neasfaltat de pe coama dealurilor, pe care are loc și concursul Maratonul Vinului. Vei pedala o bună bucată de vreme pe el după care vei ajunge în cel mai înalt punct al traseului. De aici începe coborârea spre satele Șoimești și Rotari, coborâre pe care trebuie atenție sporită întrucât este destul de abrupt, iar terenul este pietriș.

Fiind foarte cald am decis că o dată ce ieșim la asfalt, în Rotari, să scurtăm traseul și să continuăm coborârea spre Ceptura de Sus. Planul inițial era să mai adaugăm o buclă la traseul ales, dar fiind foarte cald și destul de deshidratați, nu am mai lungit-o. O dată ajuns la asfalt, poți face o pauză la unul din magazinele sătești pentru a-ți reface rezervele de apă.

Drumul continuă în coborâre spre Ceptura de Sus, iar mai departe Ceptura de Jos, unde urma să petrecem a doua noapte. Întrucât știam că ziua 2 va fi grea, chiar și așa cu traseul scurt, am spus să ne oferim un premiu și să înnoptăm la Conacul din Ceptura Vinalia, o locație frumoasă și la care vei găsi inclusiv o piscină. Exact ce trebuie după o zi întreaga de transpirat!

Conacul din Ceptura este un complex destul de mare care deține propria vie și cramă, Vinalia. Și aici poți degusta și cumpăra vinurile produse de ei. Ne-a plăcut la Conacul din Ceptura nu doar pentru că ne-am relaxat la maxim în piscină, dar și pentru că în spate ai un câmp întreg pe care te poți plimba seara, în liniște totală, dar și printre rândurile de vie.

Ziua 3: Ceptura de Jos – Pietroasele, 33 km

Surpriza excursiei a fost a 3^a zi. Ma așteptam să fie „drăguț”, un traseu frumos, dar banal, însă a fost foarte variat, și chiar istoric! Probabil puțin mai mult de jumătate a fost off-road, drum de pământ, ocazional pietruit, printre vii. A fost o zi cu adevărat „rurală”, cu mult timp petrecut pe drumuri de țară, prăfuite, dar pustii și liniștite. Momentele principale ale zilei au fost trei: Conacul Fințescu, părăsit și acesta, Crucea Manafului și La Răscruce.

Conacul Fințescu l-am găsit după ce am pedalat destul de mult printre vii. Am ajuns aici după ce am părăsit asfaltul în dreptul cramei LacertA. Traseul trece chiar prin curtea cramei și continuă prin spate, traversând dealuri nesfârșite. Spre final, cu puțin înainte de a ieși la asfalt, vei trece pe lângă ruina Conacului Fințescu. Este o construcție fabuloasă, în stil brâncovenesc, ridicată în 1920. A fost reședința lui Ion Fințescu, deputat și ministru într-unul din Guvernele Antonescu. Din păcate construcția este abandonată, dar dacă va fi reabilitată, ar putea intra în circuitul turistic oenologic. Fiind construit pe un loc înalt, conacul ar putea deveni un excelent loc de cazare, cu priveliști fantastice spre vale.

De la Conacul Fințescu o vei lua la vale spre asfalt și DC41, dar doar pentru puțina vreme pentru că în curând faci stânga, cu direcția Crucea Manafului, reintrând pe drumuri de țara. Crucea Manafului are o poveste foarte frumoasă, de dragoste chiar și se pare că este cea mai mare cruce de piatră din România. Astfel, se pare că în 1841 Manaf Selim, negustorul turc, călătorea din Imperiul Otoman către Moldova. Pe drum s-a îmbolnăvit și a trebuit să rămână peste iarnă în satul Greceanca. S-a făcut bine, dar a și cunoscut-o pe Maria, fiica preotului Costache Dinu Cârjan din satul vecin, cu care s-a și căsătorit câțiva ani mai târziu. Crucea a fost ridicată de fratele Mariei, de decorarea sa ocupându-se negustorul turc.

Continuându-ne drumul spre Pietroasele, nu departe de Crucea Manafului vei ajunge „La Răscruce”. Aici vei găsi două cruci de piatră, o fântână veche și un jgheab din piatra unde se adăpau, pe vremuri, caii și vacile negustorilor care treceau pe aici. Este un loc liniștit amplasat pe Drumului Bogdanului care, pe vremuri, era drumul principal ce lega Buzăul de București. Poți doar să-ți imaginezi cum călătoreau oamenii pe atunci, în care trase de animale, înnoptând la hanuri cum era și cel construit de Manaf Selim și soția sa Maria.

După La Rascruce nu mai e mult și ajungi în satul Greceanca, acolo unde a poposit însuși negustorul turc. Mai departe continui pe asfalt până când ajungem la Pietroasele. Excursia noastră s-a încheiat în curtea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație, care se afla sus pe deal, în centrul localității. Dacă ajungi în timpu util, pentru că închide la ora 16, poți degusta din vinurile care se produc aici pentru că, pe lângă faptul că este „stațiune de cercetare” este și cramă.

Din Pietroasele ne-am întors la Seciu cu ajutorul lui nea Geo Mihăilă, apicultorul din Urlați de la care noi obișnuim să cumpărăm miere. Domnul Geo ne-a luat cu mașina, iar pe drum am mai făcut o oprire la Crama Diac, de unde am cumpărat din acel vin pelin deosebit.

Per ansamblu Dealu Mare Gravel Tour nu este o excursie lungă sau deosebit de grea, distanțele zilnice fiind scurte. Însă dacă vremea este călduroasă, și în general este, atunci ritmul va fi destul de lent, așa că așteaptă-te să ajungi la destinație în jurul orelor 17-18. Dacă vrei să parcurgi tura, poți downloada track-ul gps de aici.