Ciclismul, secretul unor picioare mari?

După mitul legat de statul în șa și diminuarea potenței, probabil că cel care zice că pedalatul îți face niște picioare enorme este cel mai vehiculat. Mulți încep să pedaleze în speranța că vor avea niște picioare de invidiat, pe când alții se feresc precum necuratul de tămâie tocmai din acest motiv. Dar la urma urmei, care este adevărul?

Un pic de anatomie

Înainte de a începe să lămurim problema cu creșterea în volum a mușchilor picioarelor, trebuie să aruncăm un ochi peste manualul de anatomie. La partea în care se vorbește despre fibra musculară scheletică, mai precis. După niște cercetări sumare, s-a stabilit că omul are două tipuri de fibre musculare: fibrele albe (cu contracție rapidă) și fibrele roșii (cu contracție lentă). Care sunt diferențele?

Fibrele cu contracție rapidă

–          Se împart la rândul lor în alte trei tipuri de fibre, dar toate au aceeași proprietate de bază: eliberează foarte multă energie printr-o singură contracție, contracție care poate fi repetată de mai multe ori într-un interval scurt. Un exemplu concludent este situația în care un ciclist sprintează.

–          Folosesc ca substanță energetică adenozintrifosfatul (ATP), substanță ce nu are nevoie de oxigen pentru a fi metabolizată (efort anaerob)

–          Obosesc repede (substanțele energetice se consumă repede)

–          Sunt mai voluminoase

–          Sunt specifice sprinterilor (Gregory Bauge, Chris Hoy, etc.)

Fibrele cu contracție lentă

–          Eliberează cam aceeași energie ca și cele cu contracție rapidă, dar pe o perioadă mai îndelungată de timp, deci nu pot să ofere energia necesară unui sprint în forță. Mai bine zis, nu pot elibera energia într-o perioadă atât de scurtă

–          Folosesc ca substanțe energetice substanțele ce se metabolizează cu ajutorul oxigenului, în principal glucide și lipide (efort aerob)

–          Obosesc greu, de aceea sunt cele care susțin efortul de rezistență și sunt specifice cicliștilor de șosea sau maratoniștilor (Alberto Contador, Andy Schleck, etc). De asemenea, sunt mai puțin voluminoase.

În mod normal, un sprinter de top are circa 80% din fibrele musculare, fibre musculare cu contracție rapidă, pe când un ciclist de anduranță are circa 80% fibre cu contracție lentă.

Care este legătura dintre fibre și mărime?

Fibrele musculare cu care ești înzestrat se datorează în totalitate fondului tău genetic. Cu alte cuvinte, te naști cu o anumită proporție a celor două fibre musculare. În toate cazurile, în organismul uman sunt prezente ambele tipuri de fibre, dar doar unul este predominant. O altă diferență care trebuie menționată este că fibrele roșii nu pot deveni albe, dar cele albe pot deveni roșii, în decursul timpului, însă după câțiva zeci de ani de activitate sportivă și antrenament specific de rezistență.

Pe scurt, te naști cu tipul de fibre necesare pentru a fi sprinter și a avea niște coapse și gambe voluminoase. Desigur, acestea nu cresc de la sine, ci prin antrenament specific și o alimentație bogată în proteine. Cât despre fibrele roșii, chiar dacă nu te naști cu acestea, poți să le dobândești, dar doar în urma multor ani de activitate sportivă.

Deci, ciclismul îmi va face picioarele să crească?

Dacă ai materialul genetic potrivit, da. Dacă nu, ciclismul te va ajuta să scapi de țesutul adipos din organism. La fel, nici faptul că folosești o treaptă de viteză dificilă sau una mai facilă când mergi pe bicicletă nu va influența acest aspect.

Care dintre cicliști au picioarele mari?

În ciclism, situația este asemănătoare cu cea din atletism. Cei care concurează la pistă au niște mușchi, implicit și picioare, mai mult decât generoși, pe când cei care concurează în probe de anduranță sunt mai supli. Totuși, acest lucru nu înseamnă că în probele de șosea vom vedea doar cicliști firavi, iar la velodrom doar pe cei cu fizic de halterofil. Forța cu care un ciclist pedalează și rezistența pe care o are este influențată și de mulți alți factori precum vascularizare, debit cardiac, capacitate respiratorie, greutate, etc.

Pozele de mai jos înfățișează două exemple bune pentru fiecare categorie de sportivi. Pe de o parte îl avem pe Chris Hoy, multiplu campion mondial și olimpic în proba de sprint pe velodrom, iar pe de alta pe Andy Schleck, multiplu clasat pe podium în Turul Franței. Vă lăsăm pe voi să ghiciți care este care.