Cu bicicleta în Delta Dunării

Deşi muntele este prima opţiune când te gândeşti să dai o tură de mtb există în România o mulţime de alte locuri la fel de frumoase care abia aşteaptă să fie descoperite la viteza unei biciclete. Delta Dunării nu pare, la prima vedere, destinaţia potrivită pentru o tură pe bicicletă, datorită întinderilor de apă şi a faptului că e cam plat, însă vei vedea că există drumuri cât se poate de bune printre lacurile şi canalele pe care circulă în mod normal bărci şi vapoare.

Există mai multe opţiuni de pedalat prin Deltă însă una din ele este cea cu plecare din localitatea Periprava. Tura noastră a fost următoarea: Periprava, Letea, C.A. Rosetti, Sulina, Sfântu Gheorghe. Din Periprava spre nord sau est nu mai există altă aşezare omenească, iar până aici se ajunge doar cu vaporul. Există un mit potrivit căruia ar exista drumuri care să unească Tulcea de diferite localităţi din inima Deltei însă adevărul este că în Periprava nu se poate ajunge altfel decât pe calea apei.

Când veţi studia orarul vapoarelor care deservesc cele 3 canale majore ale Deltei trebuie să ţineţi cont de faptul că, deşi se circulă în fiecare zi, cele două nave nu circula zilnic. Vorbim despre „Nava clasică” şi „Catamaran” ambele circulând intercalat. Catamaranul este mai mic şi mai rapid, din acest motiv turiştii care doresc să-şi la bicicletele în deltă NU AU prioritate. Evident localnicii beneficiază de alt tratament. Este cam „la noroc” şi dacă ţineţi morţiş să mergeţi cu catamaranul trebuie să apelaţi la înţelegerea echipajului.

Nava clasică este mai mare şi mai lentă, însă transportul bicicletelor nu este o problemă. M-ul (de la marfă) din Programul navelor Navrom semnifică faptul că pot fi luate la bord şi biciclete. Aşadar studiaţi cu atenţie programul vapoarelor, perioada calendaristică şi zilele în care circulă Nava clasică. Călătoria cu vaporul durează 5-6 ore, iar biletul costa 10 lei pentru bicicletă, 53 lei de persoană (Tulcea – Periprava) şi 49 lei de persoana (Sf. Gheorghe – Tulcea).

Periprava este un sat foarte mic, iar din acest motiv posibilităţile de cazare sunt limitate. Noi ştim doar 3 opţiuni: Complexul Miruna, Hotelul Ultima Frontieră şi un particular ale cărui date de contact din păcate nu le mai găsim. Dacă Ultima Frontieră este o locaţie de lux, Miruna este ceea ce căutam. Este drept, se vede că a cam trecut vremea peste construcţiile din complex însă noi aici am stat şi ne-am simţit foarte bine. Se stă la căsuţe cu o cameră mare şi baie proprie. Apă caldă din boilerul propriu şi, dacă e frig, se poate da drumul aerului condiţionat, evident la cald! Mâncarea este, de asemenea, excelentă!

Din Periprava există două opţiuni de drum pentru a ajunge la următoarea locaţie C.A. Rosetti. Fie trecând prin satul Letea fie direct spre Rosetti. Drumul principal este cel care merge spre Rosetti. Însă pentru că pe acesta l-am făcut cu ocazia altei excursii în deltă, am decis de data asta să trecem prin Letea. Din păcate se pare că am fost printre ultimii care am putut folosi această rută întrucât drumul trece prin Pădurea Letea care urmează a fi îngrădită devenind zonă protejată.

Trebuie spus de la bun început că tot drumul spre Letea este destul de anevoios întrucât se merge, de cele mai multe ori, pe drum de nisip afânat. Însă situaţia este aceeaşi dacă se merge pe celălalt drum, direct spre Rosetti. Vei pedala pe acelaşi nisip. Ţinând însă cont că sunt doar 15 km (Periprava – Letea) aceştia pot fi parcurşi fără probleme şi fără grabă  în doar câteva ore.

Drumul prin Pădurea Letea este foarte frumos. Sigur, nu se compară cu ce ai putea admira dintr-o barcă însă nu mulţi sunt privilegiaţi sa facă ceva asemănător din şaua propriei biciclete. Traseul şerpuieşte prin pădure şi este bine vizibil în cea mai mare parte. Pe alocuri este inundat devenind de netrecut însă de fiecare dată există variante care ocolesc pe margini zona problematică. Dacă se urmăreşte track-ul GPS ataşat acestui articol veţi fi cât se poate de în siguranţă.

La ieşirea din pădure vom trece prin poarta recent construită care delimitează pădurea şi zona protejată, poartă care încă nu era încuiată la data la care am fost noi (1 mai 2014). De aici se văd deja în zare primele case din Letea. Se merge pe uliţa principală până se ajunge la intersecţia de unde continuă la stânga drumul spre C.A. Rosetti. Dacă doriţi să vă refaceţi rezervele de apă, dulciuri şi hrană vă puteţi opri la magazinul din sat aflat în această intersecţie. Atenţie însă că este în curtea unei case obişnuite şi, de afară nu o vezi, mai ales dacă este închis. În caz că nu-l găsiţi întrebaţi pe oricine găsiţi pe uliţă de doamna Nataşa, proprietara, care, dacă nu este la magazin, sau magazinul este închis, va fi suficient de amabilă să vină de acasă pentru a vă deschide. Noi am făcut vânzare serioasă aşa că deplasarea a meritat.

Din Letea spre Rosetti (4 km) drumul este bun însă aspru. Are structura unui forestier de munte, dar la care s-a folosit piatră concasată, cu margini dure şi ascuţite. Se merge bine şi nu este pericol de pană însă un full suspension ar fi folositor.

În funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie sau condiţiile meteo mai puteţi zăbovi în Rosetti la magazin sau admirând dunele de nisip din jurul satului, după care puteţi continua spre Sulina trecând prin Cardon (Rosetti – Cardon 7,5 km; Cardon – malul stâng al Sulinei 11 km). Până în Cardon drumul nu este spectaculos, iar delta a cam dispărut. Este relativ drept şi expus vântului. Dacă este să şi plouă nu ai unde să te adăposteşti preţ de 7,5 km. După Cardon drumul este mai frumos, iar delta revine, iar tu pedalezi de-a lungul unui canal până când acesta se varsă în Canalul Sulina.

Am ajuns acum în dreptul Sulinei însă suntem pe malul celălalt. Din locul unde drumul întâlneşte canalul Sulina vom face stânga şi vom pedala încă 600 m până în locul unde o mică bărcuţă te poate traversa Dunărea. Costă în jur de 2 lei / persoană, iar dacă nenea cu barca nu este în zona îl puteţi căuta la singura casă roz aflată foarte aproape de locul unde este ancorată barca.

Sulina este plină de pensiuni aşadar opţiunile sunt aproape nelimitate. Noi am stat la Pensiunea Mila 2 aflată la 3 km amonte de locul unde ne-a lăsat barca. Este o pensiune cu servicii foarte bune, foarte curată şi cu personal foarte amabil. În plus amplasarea este excelentă, pe malul Dunării la confluenţa cu un alt mic canal. Este extrem de linişte, se mănâncă bine şi îţi poţi reîncărca liniştit bateriile pentru traseul de mâine. Pentru prima zi am pedalat 38 km.

A doua zi de Deltă pe bicicletă ne va duce până în Sfântu Gheorghe, iar drumul are doar 33,5 km. Dacă din Periprava până în Letea au mai fost momente de dubii când a trebuit să exploram puţin pentru a găsi drumul, din Sulina acesta este cât se poate de clar. Dar şi aici avem două momente când ziua îţi poate aduce puţină aventură. Pentru a nu exista prea multe inundaţii în deltă, de-a lungul acestui drum au fost construite 2 deversoare. Acestea sunt practic zone mai joase în drum peste care trece apa din deltă spre mare atunci când plouă prea mult. Daca ai noroc de vreme bună (cum am avut noi) deversoarele sunt aproape secate, iar traversarea este lejeră. Dacă trece apă peste deversoare atunci se traversează mai greu sau poate fi chiar nevoie de o barcă.

Primul deversor se află la 10 km de Sulina şi are o lungime de 280m, iar al 2lea deversor se află 5 km mai departe şi are 230 m lungime. Practic tot drumul spre Sfântu Gheorghe se desfăşoară pe un dig aşa ca ai mici şanse să dai peste noroi sau bălţi. În plus suprafaţa de rulare este fermă din pietriş. Însă pe măsură ce ne apropiem de Sf. Gheorghe drumul devine din ce în ce mai nisipos şi mai anevoios însă practicabil. Totuşi nu ştim cum se prezintă pe ploaie.  Peisajul este frumos intrucat pe stânga avem in zare marea, iar pe dreapta întinderea nesfârşită a Deltei.

După aproximativ 15 km de la al 2lea deversor vom ajunge la o intersecţie în V. Putem continua pe oricare dintre drumuri diferenţele fiind următoarele: la dreapta se continuă pe dig, iar drumul este mai uscat însă tot destul de nisipos. La stânga se va coborî de pe dig, drumul până în sat este mai scurt însă vei întâlni mai multe zone cu bălţi mari. Cu un mic efort acestea pot fi toate depăşite pe margini, iar în funcţie de echilibrul tău poţi scăpa fără să te uzi la picioare. De la intersecţie mai sunt încă 4 km pe stânga sau 5 km daca o iei la dreapta.

Sfântu Gheorghe este, de asemenea, împânzită de pensiuni. Noi am stat la Pensiunea Ovidiu, o pensiune mai mică însă frumoasă şi tradiţională. Şi aici ai toate condiţiile, baie în camera, AC dacă este cald sau frig şi mâncare tradiţională foarte bine preparată.

Sfântu Gheorghe a însemnat şi punctul nostru terminus. Excursia a fost una reuşită şi ferită complet de ploi. Tura în deltă poate fi mărită cu încă două zile dacă pleci din Tulcea direct pe bicicletă şi pedalezi până în Chilia Veche pe drum de maşină de aici continuând cu vaporul până în Periprava. În curând vom explora şi această variantă.

Cifre:
– Distanţă ziua 1: 38 km
– Distanţă ziua 2: 33,5 km
– Preţ bilet vapor Tulcea – Periprava: 53 lei
– Preţ bilet vapor Sf. Gheorghe – Tulcea: 49 lei
– Preţ bilet vapor pentru bicicletă: 10 lei
– Track GPS si puncte de interes