Cum a fost la Riders Club – Haiduci și Domnițe (2014)

Iubesc concursurile care încep cât mai târziu, căci niciodată n-am fost bun la trezitul de dimineață. Îl ocolesc pe cât posibil, dar când trebuie, chiar trebuie. De obicei se întâmplă în weekend-urile când mergem să documentăm concursurile, ceea ce mă consolează, dar când vine vorba de a participa la o cursă aș prefera să iau startul cât mai târziu. Poate chiar după prânz. Adică exact cum s-a întâmplat astăzi.

Dat fiind numărul mare de participanți, de peste 1.000, care între noi fie vorba, este în continuă creștere și spune multe despre cum îmbrățișează lumea conceptul Riders Club, a trebuit să așteptăm cu 10 minute în plus startul primei categorii. Nu toți concurenții au fost gata la timp cu ridicarea pachetelor, dar cum vremea frumoasă smulgea zâmbete de la oameni, astăzi parcă nimeni n-a fost nervos sau nemulțumit. Am așteptat deci la locurile noastre plecările în valuri. Pentru această cursă, l-am rugat pe celălalt coleg al meu, Dan Mazilu, să mă însoțească mai mult pentru a-și face și el o idee despre cum se desfășoară competițiile Riders Club.

Traseul a fost aproape perfect, exceptând micile pâlcuri cu apă. Sper că nimeni nu s-a plâns cumva de noroi, căci dacă ar face-o ar folosi termenul total greșit. Noroi înseamnă atunci când de abia avansezi, iar pământul de sub roți este foarte moale și cleios. Noroi se mai face atunci când plouă și trebuie să urci secțiuni abrupte sau să cobori unele pline de rădăcini și pietre. Aici a fost doar o mică mocirleală, numa bună de ridicat moralul la final de cursă. Pe porțiunile înguste s-a putut depăși cu puțină insistență, acestea fiind în prima parte a cursei care a fost o idee mai solicitantă din punct de vedere al terenului, spre exemplu pe porțiunile de câmp. Ultima parte a fost așa cum îmi place eu s-o numesc: autostradă. Și nu pentru că A3-ul se afla chiar în vecinătatea traseului, ci pentru faptul că oferea o porțiune de fugă mai mult decât rezonabilă.

Omul zilei a fost Dani Crista (BikeXpert Racing), care a reușit să termine primul cei 33 de km, cu un timp de 1:09:50. A fost urmat imediat de Alexandru Stancu de la aceeași echipă și de Alex Ciocan.

La fete s-a impus Irina Dumitru de la BikeXpert Racing, în fața lui Beata Adrienne Piringer (Giant) și a Monicăi Cojocaru.

În ceea ce mă privește, am reușit din nou locul 1 la nivel 4, de data asta de unul singur, fără coechipier. Este vorba totuși de categoria de vârstă, 30-39, căci la general am reușit să ajung pe locul 2. Partea interesantă cu nivelul 4 este că pleci din spate de tot și poți depăși în voie foarte multe persoane, ceea ce face cursa mult mai incitantă. Pe de altă parte, la nivelul 1 și 2 nu cred că au fost 200 de concurenți la start, din ceea ce am estimat, pe când la nivelele 3 și 4 au fost toți ceilalți, deci foarte mulți. Faptul că încerci pe parcursul a 33 de km să depășești și să tot depășești este cât se poate de interactiv: accelerații bruște, depășiri la limită, strecurat printre copaci și așa mai departe.

Una peste alta a fost o cursă distractivă, așa cum trebuia să se încheie de altfel și tot sezonul Riders Club 2014, despre care voi vorbi mai multe într-un articol viitor.

Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Moara Vlăsiei