Ei bine, de aici lucrurile au devenit frumoase, mult mai frumoase decât ieri. Traseul iese de pe clasicul drum pietruit și urmează niște drumuri înierbate, considerabil mai tehnice, după care vine surpriza: o bucată de single-trail destul de simplu dar foarte frumos, cu multe viraje și contrapante, din nou cu ceva rampe northshore. Știam de el, fusese și anii trecuți. Apoi trebuia să urmeze o coborâre lungă și anostă pe drum pietruit și asfalt. Dar, probabil după multe plângeri, organizatorii au schimbat traseul (lucru confirmat și de GPS) și au intercalat încă două secțiuni frumoase de singletrail. Apoi iar forestier și asfalt pâna la 1600 m la stația de telecabină unde era și timpul limită, ora 14:30 (modificat de la 15:30 datorită prognozei meteo). Era 12:20, deci niciun stres.
Am coborât de acolo câțiva km pe vale pe un soi de potecă tematică după care a urmat ultima urcare, de vreo 6-7 km cu 600 m diferență de nivel, destul de anostă dar care a trecut repede fiind încă sub influența endorfinelor de la ultima coborâre. Glumesc, un Activator de la Sponser a făcut minuni! Dacă aveam unul și ieri era genial! (Activator e o doză unică de 200 mg de cofeină la fiolă). Am urcat așadar susținut și m-am așteptat la o coborâre aiurea ca ieri.
Nu, nu a fost ca ieri. Coborârea a fost pe forestier, dar nu din ăla de-al lor ci unul exact ca ale noastre, cu șleauri și bolovani. Frumos, încântător și surprinzător! Am avut de coborât cam 1300 m din care primii 600 au fost pe forestierul acesta. Apoi am făcut aceiași coborâre de ieri pe asfalt dar, din fericire, cu același singletrail surpriză pe final, care m-a bucurat la fel de mult și azi.
Finalul zilei au fost 8 km de fals plat (urcare de vreo 1%) pe pista de pe malul râului între Zell am Ziller și sosirea de la Mayrhofen, bucată unde am reușit să țin un 28-30 km/h. De remarcat un austriac din fața mea care a sprintat puternic să nu îl ajung, incredibil cât a luptat omul pentru locul o sută și nu știu cât… Evident, nu am sprintat după el că nu m-am prostit, mai am și mâine o zi grea…
Am terminat în 5 ore și 39 de minute, vreo 72 km cu 3100 m diferență de nivel. Surpinzător sau nu, dacă nu am tras și am mers constant am reușit să ajung cu câteva locuri mai bine în clasament.
Mâine e ultima zi, o etapă cu încă 3000 m de urcat și cu finalul pe ghețar, la 2800 m. Dar voi pleca mai împăcat la suflet, pentru că ziua de azi chiar m-a uns pe suflet iar o urcare până pe ghețar nu are cum să nu fie minunată! Ne auzim deci mâine!
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…