Fotografii de Peter Tat
Geiger MTB – îmi aduc aminte de prima ediție, de cât de halucinant ni s-a părut tuturor concursul de 100 km cu mari secțiuni nu prea ciclabile, pe dealurile de deasupra Cisnădiei… Tudi Oprea și echipa sa au cizelat traseul an de an și l-au făcut tot mai bun până au ajuns la o perfecțiune. Sincer, prima variantă, să îi spunem 1.0, ajunsese undeva la o versiune 1.5 care atinsese apogeul: totul era perfect, totul era ciclabil, dar la limita imposibilului! Nimeni nu a înțeles de ce s-a renunțat la el, dar sibienii sunt niște perfecționiști. Au încercat să ne ofere mai mult, mai concentrat dar la fel de epic și de greu. Așa s-a născut versiunea 2.0 care avea startul la Păltiniș dar relua oarecum o mare parte din primele trasee, într-o cu totul nouă abordare, mult mai apropiată de ideea de MTB-XC din zilele noastre.
Anul acesta, cu doar câteva zile înaintea concursului, pe pagina de Facebook al Triadei MTB a apărut un mesaj halucinant: un traseu cu totul nou, de 81 km cu peste 3100 m denivelare, ne așteaptă în weekend! Discuții, păreri, au fost câteva zile fierbinți între fanii concursului de lângă Sibiu, printre cele mai vechi din țară (cred că e de fapt cel mai vechi).
Nu puteam să lipsesc de la așa ceva. Am încercat să ghicesc care e ideea și am văzut că de data asta traseul urcă în munte, în Cindrel, lucru care nu poate să fie decât ceva frumos. Mai multe nu aveam cum să știm, deoarece echipa de la Geiger ne-a obișnuit cu abordarea lor surprinzătoare.
Prezent la start alături de cei puțin peste 50 de curajoși, am fost încântat să mă întâlnesc cu Suzi și Niji, cele două fete care au obținut cel mai bun rezultat din istoria țării noastre la un maraton de MTB de prestigiu, la Salzkammergut. Suzi, colega noastră de redacție, mi-a propus să merg cu ea pe traseu, dar i-am spus că nu cred că voi mai face față, ea a progresat mult în ultimii 2 ani.
După ce am avut ghinionul să se oprească cineva în fața mea pe urcarea de la start și am pierdut o grămadă de locuri, am intrat pe coborârea inițială, cu mici emoții datorate anvelopelor mele de uscat și a terenului extrem de ud. Incredibil dar perechea de Mitas Scylla Top Design au fost de încredere și mi-au oferit aderență perfectă nu doar la început ci pe toate coborârile traseului, unele destul de problematice. Mai mult, au supraviețuit secțiunilor lungi de bolovani tăioși, lucru greu de crezut pentru niște cauciucuri de sub 650 g bucata în dimensiunea 29×2.25! Sincer, sunt impresionat de ele!
A urmat o urcare monotonă de vreo 8 km înapoi în Păltiniș, pe forestier, un adevărat test psihologic după 70 km de concurs. Pe ultimii 4 km traseul s-a transformat iar în single trail, ultima provocare fiind o urcare extrem de abruptă până în vârful pârtiei de la Arena Platoș și o coborâre pe Flow Trail-ul cu care a și început de altfel concursul.
Geiger s-a reinventat din nou. Traseul e minunat, mai montan, mai fluid dar la fel de greu. Unii spun că e chiar mai greu decât tot ce a fost până acum. Mie mi-a plăcut dar am suferit, cu plăcere maximă însă. Nu pot decât să mă întreb: cu ce ne vor aștepta oare la Geiger MTB anul viitor?
În octombrie am fost în Spania, unde Merida a lansat trei noi biciclete. Evenimentul a fost cu atât mai important…
Roțile pentru MTB Proven Carbon XC Dynamo recent lansate de Hunt, un producător de roți din carbon cu un excelent…
Recent ne-am deplasat în Spania unde Merida tocmai a lansat cea mai mare și mai extremă bicicletă mtb electrică a…
Vezi comentarii
Frumos maraton, chiar si traseul scurt.
Frumoasa si relatarea dar m-as astepta de la o revista online sa scrie intr-un raport de cursa si despre rezultatele participantilor, poate 2 - 3 pareri din partea riderilor si categoric niste relatari despre cursa elitelor si niste fotografii cu ei. Eu unul nu vreau 5 poze cu editorul care 'raporteaza' doar despre traseu si nimic despre 'race'. Mai degraba acest articol isi are locul la rubica bloguri personale.
Ai dreptate Eli in principiu, doar ca practic e imposibil, dat fiind ca la Geiger de obicei eu ajung dupa sau cel mult in timpul premierii iar efortul e atat de mare incat 1-2 ore nu-s bun de nimic, apoi efortul de a merge la un concurs asa departe e oricum mare si logistic si financiar si nu am timp sa stau de interviuri, de obicei eu am o bonă plătită să stea cu copiii cât sunt la concurs pe care nu mi-o decontează nimeni, după finish eu trebuie să mă urc în mașină și să plec cât mai repede.
Ideal pentru ce zici tu ar fi să exite cineva care vine și nu participă, eventual mai face și poze pe traseu, dă informații în timp real. Cum e la Geiger ideal ar fi să fie cineva care să poată sta două zile la ambele concursuri. Asta înseamnă buget, eu personal nu mă duc la un concurs să fac asta decât plătit că e timpul meu în care pot face ceva mai util sau să îmi petrec timpul cu familia.
Nu stiti e accesibil traseul si inafara concursului? Sau are portiuni care sunt inchise in rest? Mersi.
Fabulos traseu, incredibil de dur. De data asta punctele de alimentare au fost perfect organizate, oamenii au pus ulei pe lant, au umplut bidoanele... jos palaria! La fel ca in vest, cum ne place sa zicem. Ma intorc la anul cu siguranta!