De ce mă uit (și ce urmăresc) la tururile cicliste

Prin ’93-94 a «venit cablu’» și pe strada noastră. Primul lucru la care am rămas să mă uit, după ce am butonat în sus și în jos, a fost Turul Franței. Pe vremea aceea, TdF se putea urmări la TF1, apoi la France 2 și 3. Era sfârșitul erei Indurain. Îmi convenea (și) pentru că limba franceză era un obiectiv. Anii următori Eurosport difuza în paralel cu F2/3, mai întâi în engleză, apoi în franceză, iar după câțiva ani în română. Apoi, prin „grija” cabliștilor, F2/3 a dispărut din grila de programe, așa că TdF a mai putut fi urmărit așa cum se vede și azi: la Eurosport în limba română. Bun și așa. Nu am ratat nici un an TdF, nici chiar în anii 2005-2008, când abia mai respiram la job (scuze șefilor mei, dar nu am putut să mă abțin).

Ce urmăresc la un tur ciclist? Competiția este o mică parte din ce se întâmplă în timpul unui tur ciclist. Când ai un favorit ai și mai multe motive să urmărești. În cazul meu, nu am un favorit, sau mai bine zis cei pe care îi plac sunt undeva pe la mijlocul clasamentului (de la Jan Ullrich încoace). Așa că ce mă face să urmăresc etape lungi și aparent plicticoase, în care din când în când 1-2 nebuni pleacă din pluton ca să fie prinși, de regulă, în ultimul kilometru?

Poate pentru că mă interesează mai mult partea turistică decât cea sportivă. Poate pentru că în fiecare etapă înveți cel puțin un lucru nou. Este imposibil să cunoști toate amănuntele despre locurile prin care trece caravana, așa că fiecare etapă este o carte parcursă. Într-o zi afli o curiozitate despre ciclism, în alta despre o personalitate care s-a născut în zonă, o mâncare sau o poveste locală. Tururile cicliste sunt o colecție de obiective turistice, istorice, sociale și religioase. Așa că am început sa notez ce am aflat nou în fiecare etapă din tururi. Încep cu TdF pentru că așa este normal.

TdF 2014 a trecut pentru prima dată prin 9 localități: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul și Maubourguet Pays du Val d’Adour. Cel mai lung TdF a fost în 1926 (5,745 km în 17 etape), iar cel mai scurt in 1904 (2,420 km în 6 etape). Până acum, în cele 100 de ediții s-au parcurs 426,830 km împărțite în 2.009 etape. Pentru mine, etapă cu etapă, ediția din 2014 a decurs așa:

• Etapa 1, Leeds – Harrogate: Favoritul local Mark Cavendish încearcă sa le arate celor de acasă ce poate. Etapa a curs conform planurilor, a început sprintul final, Mark este în față, se bate cu primii, dă inclusiv cu capul într-un concurent, cade cu înainte de finish și se alege cu fractură de claviculă și un abandon. Yorkshire-ul este, totuși, superb.
• Etapa 2, York – Sheffield: Din pluton iese în evidență un ciclist bărbos – Luca Paolini. Mi se pare ilogic ca cineva care își epilează picioarele să poarte barbă; mă uit pe câteva teste de aerodinamica și aflu că barba are un impact minor asupra performanțelor cicliste (mai putin de o secunda in 40km): https://www.youtube.com/watch?v=FkmCLOjk2h8 Logic, dar nu aș fi știut dacă nu urmaream TdF.

• Etapa 3, Cambridge – Londra: Lângă Cambridge se află Saffron Walden, centrul administrativ al districtului Uttlesford, considerat cel mai plăcut loc în care se poate locui în Anglia și Finchingfield este considerat cel mai fotografiat sat din aceeași țară.
• Etapa 4, Le Touquet-Paris-Plage – Lille Métropole: Blockhaus-ul din Eperlecques este cel mai mare din nordul Franței. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, Germania a dezvoltat astfel de baze pentru dezvoltarea și testarea rachetelor V1 si V2. În prezent sunt muzee și sunt incluse în patrimoniul istoric national.

• Etapa 5, Ypres – Arenberg Porte du Hainaut : Hermitage – “castelul celor 200 ferestre”. În realitate sunt 236.
• Etapa 6, Arras – Reims : Timp de mai mult de 1.000 ani, regii Franței s-au încoronat în grandioasa catedrală din Reims

• Etapa 7, Épernay – Nancy: Flirey – un sat distrus în Al II-lea Război Mondial, dar este locul în care un caporal american a salvat un ciobănesc german care a ulterior a făcut carieră la Hollywood, fiind cunoscut ca Rintintin. Douamont este un sat cu 8 locuitori, iar Nancy este cel mai vizitat oraș de către Turul Franței.
• Etapa 8, Tomblaine – Gérardmer La Mauselaine: Turul a trecut prin Baccarat, localitate al cărui nume este cunoscut mai mult pentru cristalul Baccarat, produs în localitate și jocul de cărți Baccarat
• Etapa 9, Gérardmer – Mulhouse: Mulhouse este considerat orașul automobilului, unde este și cel mai mare muzeu dedicat automobilului
• Etapa 10, Mulhouse – La Planche des Belles Filles: Pe traseu există un cimitir militar român, în localitatea Soultzmatt, amenajat chiar pe câmpul pe care s-a aflat lagărul de prizonieri. Și în România există un echivalent al „Le plateau des belles filles” – Platoul Zânelor de lângă Covasna

• Etapa 11, Besançon – Oyonnax: Besancon se mai numește ”orașul timpului” datorită dezvoltării industriei orologiei. Un ceas astronomic este instalat în catedrala orașului. Arbois este o localitate prin care caravana trece și în care se produce un vin galben și în care a lucrat Louis Pasteur. De asemenea, Turul a trecut pentru prima dată prin Oyonnax.
• Etapa 12, Bourg-en-Bresse – Saint-Étienne: Cuvinte cheie pentru această etapă: Rhone, Beaujolais, Loire, Monastere de Brou, Château de la Chaize, Franck Deville macarons
• Etapa 13, Saint-Étienne – Chamrousse: În St. Etienne se află cel mai vechi tramvai din Franța, construit în 1881
• Etapa 14, Grenoble- Risoul: Col d’Izoard est unul dintre cele 37 cățărări HC din Le Tour. În 2014 este cel mai înalt vârf atins de caravană. Cele mai multe apariții în TdF le-au adunat Col de Tourmalet (82 de ediții), Col de Galibier (56 de ediții) și Col d’Aubisque (48 de ediții). Și Risoul este pentru prima dată inclus în traseul TdF.
• Etapa 15, Tallard – Nîmes: Caravana trece prin Tarascon, vestit datorită lui Alphonse Daudet și personajului său Tartarin. Numele zonei provine de la o legendă locală cu un monstru numit ”Tarasque” care a fost îmblânzit de Sfânta Martha. Saint Remy de Provence este orașul lui Nostradamus, iar stofa denim din care se fac blugii provine de la „stofa de Nimes”.

• Etapa 16, Carcassonne – Bagnères-de-Luchon: Specialitatea gastronomică în Carcassonne este cassoulet, o mâncare cu fasole și multă carne. În 1962, TdF a trecut prin Carcassonne, iar la petrecerea de după cursă, mai mulți rutieri au acuzat dureri stomacale și au abandonat ziua următoare. Probabil de la prea mult cassoulet…
• Etapa 17, Saint-Gaudens – Saint-Lary Pla d’Adet: Într-un interviu luat cicliștilor, li se pun două întrebări: Ce mâncați la micul dejun? și Ce luați cu voi de mâncat pe drum? La prima întrebare, toți răspund « paste + altceva ». La a doua, pe lângă geluri și batoanele binecunoscute, fiecare are câte o briosă/chec/cozonac/turtă, de regulă, făcute după rețeta bunicii. Deci paste dimineata și cozonac pe drum!
• Etapa 18, Pau – Hautacam: Etapa include Col de Tourmalet, cel mai vizitat vârf al Turului, peste care s-a trecut de 82 ori. Urcarea pe Hautacam are 13 kilometri, iar recordul este de 34 minute.

• Etapa 19, Maubourguet Pays du Val d’Adour – Bergerac: Numele Maubourguet a fost ales de localnici pentru a transmite frica posibililor invadatori, iar TdF trece pentru prima dată prin acest oraș. Marciac are 1,230 locuitori, dar in timpul festivalului de jazz (care împlinește 36 ani) găzduiește aproximativ 200,000 turiști. Un fel de Gărâna?!
• Etapa 20, Bergerac – Périgueux: Dordogne a devenit cea mai populară destinație pentru turismul intern francez cu peste 3 milioane de turiști anual. Atracțiile principale sunt vinul și sportul! Lânga Perigueux se află și peștera Lascaux,  unde există (probabil) cele mai vechi opere de artă umanoide.

• Etapa 21, Évry – Paris Champs-Élysées: Fără excepție, toate edițiile Turului au avut finalul la Paris. În 1919, doar 10 cicliști au terminat Turul, din 69 câți au luat startul. Tot atunci a fost și cel mai încet Tur, viteza medie fiind de 24 km/h.

Material scris de Ionuț Maftei, de la CarpatBike România