Personal am 10 ani de când merg pe la concursuri, unii probabil au mai multă experienţă, unii mai puţină… Am participat la diverse competiţii, de la MTB şi cursieră la trail-running, maraton pe asfalt sau concursuri de schi-alpinism şi schi alpin. Aproape în fiecare weekend, an de an, sunt cu numărul pe mine şi încerc să îmi depăşesc limitele. Ce înseamnă asta? Mai nimic, doar că îmi plac concursurile şi că am văzut în anii aceştia multe lucruri.
În ultimii ani, numărul concurenţilor a crescut exponenţial, la fel de exponenţial cum a scăzut şi calitatea acestora. Dacă la început eram câţiva zeci de oameni, toţi iubitori de munte şi de natură, care ne ştiam unii cu alţii şi participam la toate sporturile montane posibile, acum de-abia dacă mai pot spune că ştiu 5-10% din oamenii pe care îi văd la start la un maraton de MTB, iar aceştia sunt câteva sute.
În schimb, dacă acum câţiva ani pe un traseu de concurs era o excepţie să vezi un ambalaj de baton căzut accidental din buzunarul cuiva, acum tot la 100 m vezi un ambalaj de gel, o cameră spartă (noroc cu tubeless-ul că astea au dispărut, acum 3-4 ani deveniseră o plagă), tot felul de gunoaie de maxim 2 g bucata pe care racerii moderni nu le pot transporta cu ei că le scade power to weight ratio-ul. Dacă înainte ne salutam frumos când ne depăsam, acum unii urlă din toţi plămânii să te dai la o parte din coborâre, doar ca să dai de ei scuipându-şi plămânii print-un şanţ pe prima urcare dupa 2 minute. Nu existau nici tot felul de trepanaţi care dau din coate la start să se bage în faţă, pun în pericol pe ceilalţi şi, tot aşa, la prima urcare sar de pe bicicletă şi încep să împingă.
Dar nu aceştia sunt subiectul ci aceia care au impresia că faptul că ei participă la un concurs este un lucru absolut, de importanţă naţională şi că toată populaţia trebuie să li se închine şi să le facă loc cu această ocazie. Am asistat în ultima vreme la tot mai multe scene de acest gen, cu concurenţi care ţipau şi chiar adresau cuvinte urâte unor turişti aflaţi pe traseu, urlete de genul „La o parte că e concuuuuurrrrs!”. Acum câteva zile, pe creasta Făgăraşului, la un concurs de trail, nişte băieţi de 18-20 de ani încercau şi ei cu rucsacii să ajungă pe Moldoveanu, pe poteca îngustă de pe Viştea. Să ne înţelegem, eram undeva spre coada clasamentului, trei sferturi din concurenţi trecuseră. Unul din „racerii” din jur îi apostrofează pe băieţi să se dea la o parte din potecă să lase să treacă pe cei de la concurs. Când să trec eu, ei se sesizaseră şi unul le zicea celorlalţi: trageţi-vă, aţi auzit ce a zis domnul! I-am liniştit frumos că nu e cazul şi că nu o să îi bată nimeni. Închipuiţi-vă o potecă îngustă, prăpastia în lateral, nişte băieţi cu rucsacii mai mari ca ei iar tu, mare racer cu un rucsăcel de 2 kg, ai pretenţia ca ei să se tragă înspre râpă să poţi să îţi mişti tu trupul atletic liniştit pe potecă.
2×2 Race 2015, Munţii Făgăraş
genul de potecă pe care unii vor să aibă prioritate faţă de cei cu rucsac de 30 de kg
Foto: Alex Nistor
Alt exemplu: concurs de şosea de amatori, tip gentlemans race. Traseul trece prin Sfântu Gheorghe la amiază. Lumea circulă. Unii vor să treacă pe trecerea de pietoni, dar odată ce abia au pus piciorul pe trecere apar 4 cu bicicletele în viteză maximă strigând „Dă-te băăăăăăă, vrei să moooori?”. Pe trecerea de pietoni.
Nu mai zic de concursurile de MTB ce folosesc poteci bătute de turişti, cum sunt cele de pe Tâmpa de lângă Braşov. De multe ori am dat acolo de turişti care când mă vedeau, îşi luau în braţe copiii, câinii, nevestele şi se aruncau pe burtă. Semn clar despre ce s-a întâmplat acolo cu câteva minute înainte. Eu am încetinit de fiecare dată, cum este normal, i-am salutat şi le-am mulţumit frumos că mi-au făcut loc. Au rămas puţin contrariaţi.
Dragi colegi „raceri”, ce e aşa de greu de înţeles că oamenii ăia au acelaşi drept să umble pe acolo pe unde vă daţi voi la concurs? La orice concurs de MTB sau de orice fel vi se dă să semnaţi o hârtie că aţi luat la cunoştinţă că traseul de concurs nu este închis, că pe traseu pot să apară oricând localnici, turişti, animale, alte vehicule. Nu e treaba lor să ştie că acolo e un concurs. Organizatorii au obligaţia să informeze lumea acolo unde e posibil, cu panouri şi alte metode, dar turiştii şi localnicii nu au nicio obligaţie faţă de noi cei de la concurs. Este poteca lor în aceiaşi măsură în care este şi poteca noastră. Regulile de circulaţie sunt şi ale lor, dar şi ale noastre. Evident, majoritatea sunt încântaţi că dau de un concurs de MTB, e un spectacol pe care nu îl vezi în fiecare zi şi se vor da bucuroşi şi din proprie iniţiativă la o parte, vă vor încuraja şi aplauda. Dar asta depinde şi de atitudinea noastră. Să frânăm dacă nu suntem observaţi, să nu intrăm în zone fără vizibilitate cu viteză prea mare, să reducem viteza dacă sunt copii mici sau animale şi, indiferent dacă s-au dat la o parte sau a trebuit să îi ocolim, să le mulţumim din mers şi să ne scuzăm de deranj. Sau măcar un gest prietenos cu mâna. Sau unul mic cu capul dacă poteca e prea tehnică şi avem nevoie de ambele mâini. Orice gest de prietenie e binevenit….
Localnicii sunt o problemă aparte. De multe ori trecem prin curţile lor, pe terenurile lor. De cele mai multe ori organizatorii au cerut voie, dar la unele concursuri de adventure sau chiar şi în turele noastre putem ajunge inopinat în ograda lor. Nu costă nimic să îi salutăm, să nu afişăm aroganţa celor veniţi de la „oraş”. Un simplu „bună ziua”, o urare de „sănătate” pentru cei mai în vârstă sau un „Hristos a înviat!” după Paşte le schimbă oamenilor expresia de pe chip cu un zâmbet. Iar dacă nu suntem în mare grabă, la o casă izolată, putem să schimbăm şi două vorbe: cum e vremea, cum e viaţa… Toţi cei care practicăm sporturile montane am avea mult de câştigat dacă am îmbunătăţi imaginea pe care o avem în ochii localnicilor.
Astea sunt doar nişte gânduri şi se aplică în general celor ca mine, care merg la concursuri din pasiune. Este evident că nu se pune problema la fel pentru elitele care trag la primele locuri, ei nu se vor opri să dea bineţe nimănui. Dar este rolul nostru mai din spate să facem asta. Oamenii sunt în stare să înţeleagă acest lucru. Să nu ajungem la fel de aroganţi şi cu o imagine la fel de proastă în ochii turiştilor ca şi motocicliştii sau off-roader-ii (dintre care există şi oameni de treabă care au de suferit din cauza asta)…
Thule a găsit o soluție de a transporta 6 biciclete pe un suport care se montează pe cârlig, un suport…
Pinarello, cunoscut mai degreabă pentru cursierele de top pe care le fabrică, lansează în tandem noul Dogma, o bicicletă de…
O delectare pentru priviri acest nou SB165, mai ales în culoarea această albastră. Odată cu adăugarea unei roți de 29…
Vezi comentarii
As vrea sa va dau un exemplu, de la un concurs de MTB, in urma cu vreo 3 ani. Dupa cativa km de la start, unul dintre participanti a avut un accident nefericit, care s-a soldat cu o fractura, destul de urata. Acolo a ajuns un participant de la categoria Elite si ce credeti ca a facut? S-a oprit, a renuntat la concurs, chiar daca avea sanse sa se claseze pe podium. A asteptat echipa de interventie, pana cand cel ranit a fost preluat de salvare.
Acesta a continuat concursul si probabil a ajuns pe locul 74 sau chiar 274. Dupa logica unuia de mai sus, ar fi trebuit sa treaca in mare viteza pe langa cel ranit, doar ca avea sanse la podium.
Pacat ca exista astfel de personaje, care au neimpliniri si acum cred ca un astfel de concurs ii va duce la urmatoarea Olimpiada. Sa stiti ca exista sportivi profesionisti care au renuntat la o posibila clasare pe podium, doar pentru a demonstra ca inainte de orice sunt oameni.
Lupta ar trebui sa fie cu noi insine, sa ne demonstram noua ceva. In alta ordine de idei, daca ai asa mare viteza, nu cred vei avea prea multi concurenti lenti in fata ta.
Cred ca si in MTB ar trebui sa existe Fair Play.. mai ales la concursuri de MTB AMATORI!
Discutia era despre cei care se afla inoportun pe traseu / concurentii mai lenti, nu despre ce faci cand dai de careva accidentat. Chiar si organizatorii, la sedinta tehnica, anunta ca, daca esti martor la un accident / intalnesti un accidentat, corect este sa te opresti si sa afli daca cel / cei in cauza are / au nevoie de asistenta. Eu unul incetinesc si cand vad pe careva ca sta pe margine, cu bicicleta in mana, si intreb daca au nevoie de ceva.
Cei care insista cu inchiriatul potecii, cu parere de rau despre voi este vorba in acest articol. Cei cu trebuie sa-mi asigure altii conditii, trebuie sa inchida drumul, trebuie sa se dea la o parte ca depasesc, trebuie sa tip la el sa fiu sigur ca ma aude, trebuie sa aiba grija sa nu-i accidentez, trebuie voluntari si jandarmi sa pazeasca, trebuie sa stranga gunoaiele dupa mine pentru ca eu am platit si sunt la concurs.
Tot ce trebuie e doar un pic de intelegere si bun simt, nimic altceva.
Felicitari pentru articol, este foarte bine ca cineva sa ridice asemenea intrebari din cand in cand. Chiar daca nu ne plac intrebarile sau raspunsurile, orice discutie este un pas inainte. Bunul simt si civilizatia se pot invata, putem invata unii de la altii sa fim mai intelegatori, mai prietenosi si mai buni.
Din punctul meu de vedere cand un biciclist intalneste in fata un turist/o persoana/un alt biciclist indiferent ca e la concurs sau la plimbare si vrea sa-l depaseasca .... il depaseste. Cel depasit nu are obligatia sa se dea la o parte cand se deplaseaza in aceeasi directie. Deci daca striga la mine sa ma dau la o parte poate n-am s-o fac. Eu prin depasire inteleg trecerea pe langa om/bicicleta/etc inaintea acestuia prin schimbarea directiei de mers. Iar in cazul cand se intalnesc fata in fata se ocolesc/evita reciproc spre dreapta. Si cand nu este posibil/loc de manevra ... se opresc. Importanta este siguranta nu cine o sa fie sau este vinovat. (biciclistul/turistul/organizatorul). Mai bine sa nu fie.
De ex. um ar fi daca la un raliu sau motocross ala din spate sa strige la ala din fata ... date man ca vreau sa te depasesc ? :) (bine ca nu s-ar auzi dar numai gandul si e putina comedie)
Cu taxa de participare eu cred ca este doar pentru numar, cip, punctele de hidratare, curatare traseu s.a.m.d. dar nu si pentru inchirierea traseului de concurs acesta fiind domeniu public.
Discutabil cu obligatia sau nu. Inteleg sa te lupti pentru un loc, cu cineva care este apropiat de nivelul tau. Dar nu mi se pare corect sa tii in spate pe cineva care clar este mult mai rapid decat tine, doar pentru ca s-a strigat la tine sa te dai.
Observ ca multi percep acest strigat ca pe o injuratura, un afront. Nu are absolut nici o legatura. Este strigat pentru a fi auzit, si atat. Nimic mai mult. Da' chiar nimic mai mult.
La raliu masinile pleaca cu decalaj intre ele. Tocmai pentru a nu ajunge in situatia de a fi nevoiti sa se depaseasca :) La motocross, si in alte sporturi cu motor, cei care sunt clar mai rapizi sunt lasati sa depaseasca de catre cei care sunt clar mai lenti. Este o regula nescrisa de fair-play.
Alex are dreptate. Nu achiti taxa de participare ca sa inchiriezi poteca respectiva. In oras ca se inchide traficul e altceva. Drumurile acelea sunt circulate de masini nu de oameni. E diferit. Ca si logistica e foarte greu sa opresti accesul pe poteci pe munte. Pentru cei care au mai participat la Maratonul Fagetului, ca ex, ganditi-va de cate persoane e nevoie sa pazeasca poteca respectiva. Eu zic ca ne putem purta civilizat la un concurs MTB fara sa ne jignim reciproc. Ca mai sunt unii mai nesimtiti asta e. Orice padure are uscaturile ei. Eu ma duc din placere la concursuri constient de faptul ca nu o ajung in primii zece (nici nu am antrenamentul necesar inca). Daca simt ca vine unul din spate mai fioros incerc sa-i fac loc daca am unde degaja. Daca sunt pe single trail si e foarte ingusta asta e. Mai sta un pic in spatele meu. Cel putin asta e pararea mea. Oricum din ce am citit in regulamentele unor concursuri la majoritatea se specifica ca concurusul se desfasoara pe poteci deschise publicului. Mai departe intelege fiecare cum doreste.
Daca acea competitie e organizata in colaborare cu autoritatile locale, atunci din mega taxa de participare pot fi platiti jandarmi care sa asigure buna desfasurare a evenimentului. Faptul ca X plateste Y RON ca sa participe la o competitie nu inseamna ca a inchiriat poteca. Daca organizatorii ar da bani mai departe Primariei pentru a "inchiria" poteca, ar fi altceva (nu ca ar fi neaparat posibil acest lucru). De ce la maratoanele din orase se inchide traficul cu ajutorul autoritatilor, desi e tot domeniu public?
Ar fi asa greu ca organizatorii sa plateasca / cheme jandarmi / salvamont care sa nu permita accesul pe poteca intre orele x si y?
Nu fiti asa ingusti la minte: eu ca iubitor de munte ma pot trage din calea ta daca te exprimi civilizat, dar daca ma bagi pe unde am iesit sau te legi de rudele mele decedate, vei pati la fel cum a spus dnul doctor. La fel, tu ca participant la concurs, nu vei da peste mine si nu ma vei impinge in rapa daca poteca permite accesul doar in sir indian. Daca vrei, ma poti ocoli, logic, dar pe barba ta.
Vina, dupa parerea mea, apartine in totalitate organizatorilor, care doar baga bani in buzunar si nu misca nimic pentru a primi sprijinul politiei/jandarmeriei.
Nu vreau sa starnesc polemici, nu atac pe nimeni. Am fost, sunt si voi fi un iubitor de munte, si voluntar la maratoanele de alergare montana din Ardeal.
Alex
Superb scris! Denota in egala masura educatie, bun simt, dragoste de natura si de oameni! Subscriu cu drag celor spuse!
N-aveți decât sa va "rupeți" pana nu mai puteți.
Dar - nu aveți nici un drept de a ocupa poteca fata de turiști si nu aveți nici un drept sa puneți in pericol vreun turist. E o poteca publica, organizatorii nu au nici un drept sa o închidă (decât daca o fac cu aprobarea si sprijinul autorităților) si voi nu aveți nici o prioritate, vreun drept in plus sau exonerare de responsabilitate.
Nu trebuie sa se dea nimeni la o parte din calea voastră. Sunteți doar tot niște turiști acolo, atât si nimic mai mult.
N-am pretenția sa fiu salutat, asta tine de fiecare. Dar pune-ma in vreun pericol si vezi ce zice Dragoș mai sus.
Dreptul este dat de faptul ca eu platesc pentru a avea voie sa ma rup pe poteca aia. Ca organizatorii nu isi fac treaba cum trebuie, este partea a doua, si nu tine de mine.
Nu am auzit inca de concurs / maraton care sa nu fie facut cu sprijinul si acordul municipalitatii locale. Deci....
Tu platesti ca sa participi la concurs, ca sa primesti un Kit de participare si in caz ca iesi pe podium niste banuti sau produse. Nu platesti ca sa faci ce vrei tu pe poteca. Nu platesti chirie pe poteca. Nu poti inchiria muntele. Tu te auzi ce zici?
Asa si eu platesc taxa de drum. Ar trebui sa fiu de-a latul pe contrasens in orice curba, si cine nu are taxa de drum platita sa fie vinovat daca il ating? Si daca claxonez toti sa se traga, ca eu vin mai tare?
Judeca inainte sa spui ceva, si incearca sa ai si o opinie obiectiva.
Asa cum singur ai scris mai jos (pozitia in lista de comentarii), organizatorul este cel care inchiriaza poteca.
Eu platesc dreptul de a ma da pe poteca inchiriata de organizator, si, deci, dreptul de a ma rupe pe acea poteca care ar trebui sa fie inchisa, sau semnalizata ca fiind utilizabila numai de catre participanti si organizatori.
Platesc organizatorului chiria pe poteca pe care a platit-o el autoritatilor. Cam ca si taxa de a te da cu masina pe un circuit.
Nu platesc concursul doar pentru kit-ul de concurs si / sau doar premii. Platesc concursul pentru tot ce implica el. Numarul si cipul de concurs, marcarea traseului, platile catre autoritatile locale, costurile de amenajare si transport, ce mi se ofera la punctele de alimentare etc.
Oricum, o parte semnificanta din platile astea sunt suportate de catre sponsori, care nu cer banii inapoi, pentru ca obtin multa expunere si reclama de pe urma banilor dati catre organizator.
Am fost o singură dată la un concurs și deși apreciez pe cei ce luptă să-și depășească limitele prefer să merg în grupuri cât mai mici sau chiar singur. Am întâlnit și eu atunci când alergam pe un teren de atletism un meseriaș din ăsta care urla din toți rărunchii că el se antrenează și să eliberezi pista deși intrarea pe acel stadion era cu plată și pista nu era semnalizată în nici un fel. Susțin punctul de vedere enunțat în articol mai ales în condițiile în care oricare din concurenții de pe potecile carpatine(fie MTB, fie trail running) cu greu prind un loc în primii 50 la un concurs pe afară pe undeva. Deci nu sunt chiar zeii munților. Felicitări pentru articol.
Aha, deci, daca nu iesim in primii 50 la un concurs din afara, sa nu ne mai intrecem, ci sa iesim doar in grupuri mici si molcome? :) Situatia descrisa de tine nu are prea multa legatura cu ce se discuta aici. Antrenamentul nu este concurs.
Păi voi vă puteți întrece până nu mai puteți că nu asta mă interesează. Și vă puteți antrena tot la fel de mult. Problema e că atât la antrenamente cât și în concursuri e bine să aveți în vedere că nu sunteți stăpânii pistei au ai potecii pe unde vă dați. Dacă antrenamentul nu e concurs cu atât mai mult ar trebui să fiți mai relaxați și să vă gândiți că mai vin pe acolo și indivizi care poate acum se apucă de alergat sau de ciclism sau care vin doar pentru a se menține în formă.
Nu-i nevoie să ieșiți în grupuri mici și molcome dar dacă aveți pretenții mergeți și luptați cu cei mai buni alergători sau cicliști. Mergeți la SellaRonda sau la Ultra Trail Du Mont Blanc și o să vă dezumflați repede acolo. Deducția ta e falsă. Eu n-am spus să nu concurați. E foarte bine că există spirit de competiție. Doar că ar trebui să o faceți cu mai multă modestie fără a vă crede zeii Carapaților.
Mă bucur mult că editorialul acesta a născut atâtea discuţii interesante. Este normal să fie mai multe opinii, unele în contradictoriu, dar cel mai important lucru mi se pare că e faptul că atâta lume şi-a exprimat părerea cu pasiune dar civilizat, ceea ce înseamnă că suntem o comunitate de oameni inteligenţi şi cu bun simţ. Sincer, nu am moderat niciun comentariu, nu a fost nevoie. Vă mulţumesc pentru toate părerile, în mod clar adevărul e întotdeauna undeva la mijloc dar o astfel de discuţie cred că ne face să mai medităm mai mult asupra unor aspecte. Sper că nu s-a supărat nimeni pe mine, la fel cum nu m-am supărat nici eu pe nimeni, pentru că tot ce am citit aici sunt opinii pertinente a unor oameni care iubesc natura şi iubesc bicicleta, fiecare în felul lui personal.
Urbanist: Accidentarea sau ranirea unui alt concurent sunt destul de diferite de: a cazut in fata ta si nu ai mai avut cum sa il eviti. Diferenta dintre a accidenta / rani intentionat pe cineva, si a rani accidental. Regulamentul de care zici se referea la accidentarea si ranirea intentionate, cu premeditare.
Diferenta subiectiva dintre locul 74 si 274 este una subiectiva, ca sa ma exprim asa. Faptul ca tie nu iti prea pasa, nu insemna ca este gresit sa imi pese mie. Pentru mine este mare lucru si diferenta dintre locul 10 si locul 21. Imi evaluez performantele dupa pozitia si timpii obtinuti. Ma simt mai bine daca ies mai bine in clasament. Din nou, este Concurs. Nu plimbare printre copaci, nu excursie, nu promenada pe strasse. Sa te duci la concurs ca sa obtii o pozitie cat mai buna este unul dintre cele mai normale lucruri din lume. Sa conteze daca ai iesit mai sus sau mai jos in clasament este, din nou, unul dintre cele mai normale lucruri din lume. Asta este si scopul concursului: intrecerea. Daca tu vrei sa participi doar pentru a participa, foarte frumos. Nu este ceva gresit in asta, nu te obliga nimeni sa alergi dupa rezultate. Si nu voi face misto de tine ca ha ha ha tie nu iti apare numele in Cartea de Aur a Ciclismului. Dar intelege ca esti intr-un eveniment al carui scop declarat este intrecerea. Si, intrecerea implica viteze mari si manevre cat mai la limita controlului, in functie de pregatirea fiecaruia (limita tinand de pregatirea fiecaruia), pentru atingerea unei viteze cat mai mari si, deci, a unui timp total cat mai scurt.
App, eu sunt din ala care te intreaba daca ai nevoie de ceva daca te vad pe marginea drumului. Nu arunc gunoaie pe jos. Dar o sa ii si dau pe traseu cat de tare pot, fara sa ma gandesc: "stai sa ma temperez, chiar daca eu pot mai mult, pentru ca poate este un plimbaret non-biciclist pe traseu".
Horatiu: Nivele diferite de performanta inseamna metode si viteze diferite de abordare a portiunilor de traseu. Faptul ca X ia un viraj mai tare decat tine nu inseamna musai ca pune pe careva in pericol. Poate la fel de bine sa insemne ca nivelul lui ii permite sa ia virajul ala mai tare decat tine, in siguranta. Defineste depasire in siguranta. Stiu ce inseamna, dar vreau sa stiu ce inseamna pentru tine. Faptul ca tu alegi sa fii foarte prudent cu tine este doar alegerea ta.
Eduard: am specificat ca lasand ghertoii la o parte :)
In acelasi timp, daca simt ca pot sa "rup" traseul, o voi face. Nu ma astept sa se dea instantaneu toata lumea din calea mea, pentru ca nu am girofar si sirena. Anunt cand ii ajung din urma, pe ce parte vin, ma bag daca am pe unde. Nu imping alti concurenti in balarii. Nu le arunc cu bete in roate. Dar, daca tot traseul si conditia mea fizica imi vor permite sa merg la rupere, o voi face, in limitele fair-play-ului. Cum crezi ca obtin elitele timpii pe care ii obtin? Concursul de amatori este de amatori pentru ca ala este nivelul la care sunt participantii la momentul respectiv. Nu se deplaseaza mai incet pentru ca se gandesc la eventuala familie care poate o sa apara de dupa colt peste 4 viraje. Ci pentru ca aia este viteza maxima cu care pot rula in siguranta pentru ei = fara sa se imprastie / moara de oboseala la jumatatea drumului.