Ceea ce s-a petrecut zilele trecute nu face altceva decât să demonstreze încă o dată, dacă mai era nevoie, că toate bicicletele, respectiv componentele, trebuie utilizate doar în scopul pentru care au fost create. Nu va fi niciodată sigur pentru integritatea ta corporală să faci Downhill cu o bicicletă de supermarket sau Dirtjump cu o cursieră. E chiar atât de simplu! Unul din motive se referă la rezistența acelor componente la șocuri și la modul în care sunt construite. Alt motiv se referă la calitatea slabă a unor biciclete produse în China/India/Pakistan și vândute la prețuri aproape incredibile, care pornesc de la 200 de lei. Personal, dacă aș vrea să optez pentru o bicicletă cu care doar să mă plimb în parc, aș alege o marcă accesibilă dar cunoscută. O bicicletă care respectă standardele impuse de Uniunea Europeană. La fel cum procedez când urmează să achiziționez un automobil și verific rating-ul NCAP care se referă la siguranța oferită de conservă în caz de coliziune. Nu că ar conta ca regulă generală, dar în anumite situații chiar îți poate salva viața. Te-ai simți la fel de sigur într-un automobil low cost, construit într-o fabrică obscură, într-o țară de unde știi că provin în genere lucruri de slabă calitate? Nu vorbim aici de lucruri aparent evidente?
Se pare că nu. Nici măcar pentru mine nu au fost. Înainte de anul 2000, când am decis că vreau o bicicletă cu care să sar și cu care să merg la munte pentru a mă da la vale, am făcut aceeași greșeală. Cu prima bicicletă cumpărată din Metro, am început să învăț trucurile de bază pentru trial. În mai puțin de 1 an am reușit să rup cadrul bicicletei, ca apoi să cumpăr unul la mâna a 2a care a sfârșit în condiții similare. Și nici n-aș mai aminti de restul de improvizații. Da, era frumos, acum îmi amintesc cu drag, dar nu sunt foarte sigur că a meritat riscul.
Continuând povestea, la scurt timp, au urmat și altele: brațul drept al angrenajului a cedat și pot spune că am avut suficient noroc încât să nu mă aleg cu câteva coaste rupte în urma impactului ce a urmat. Apoi, datorită șocurilor repetate, suportul pe care se prindea V-Brake-ul a cedat la un moment dat. Axul roții de spate s-a rupt, jantele au fost îndoite fără posibilitatea de a mai fi reparate vreodată. Iar acestea sunt doar câteva exemple și am aflat pe propria-mi piele cum stă treaba. În acea perioadă nu se strofoca nimeni să-ți explice pentru ce anume cumperi piesa respectivă. La fel de bine și la fel de întâmplător, mai pot ceda piese foarte importante, precum pipa, ghidonul, axul pedalierului, axul pedalelor – toate acestea reprezentând de fapt piesele de sprijin pentru mâini sau picioare. Ce urmează după ce una dintre acestea cedează, rămâne doar la mila sorții. Și soarta nu ne surâde întotdeauna. La fel de bine poate ceda și furca dacă nu este exploatată corespunzător sau dacă are o calitate îndoielnică, așa cum s-a întâmplat în cazul băiatului de 14 ani, care a sărit o bordură de mici dimensiuni. O treaptă.
În urmă cu doi ani, ca un caz particular, prezentam pe site o bicicletă de supermarket și scoteam în evidență sudurile furcii, realizate haotic, fără finisaje, în mare grabă. Și asta pentru că este vorba de o furcă ce are un preț de intrare în fabrică de 5$ și de la care nu poți avea nicio pretenție. Și lumea chiar te-ar crede nebun dacă ai avea.
Apoi mai există categoria celor care văd lucrurile într-un mod greu de explicat și pentru care bugetul nu reprezintă neapărat o problemă. Am fost întrebat pe forum în nenumărate rânduri dacă se poate folosi o furcă de Cross Country pentru DirtJump, din simplul motiv că este mai ușoară. Sau dacă poate fi folosită aceeași furcă pentru Downhill. Dacă înțelegi cu adevărat cum se desfășoară aceste discipline și ce reprezintă ele, ar trebui să fie clar ca lumina zilei că vei pricepe la ce stres supui acea piesă. Fiecare producător de componente sau de biciclete menționează în mod clar pentru ceea ce a fost creat produsul respectiv. Și riști să pierzi nu doar garanția produsului.
Înțeleg perfect că nu toți au bugete mari de investit în biciclete și că nici măcar nu sunt dispuși să facă asta. Este perfect normal. Dar este complet anormal să folosești un cuțit de bucătărie pentru tăiat buștenii din curte sau de o lopată pentru a construi un bloc de locuințe. Aparent funcționează, dar pur și simplu sculele nu sunt cele potrivite. Nu-i așa?
Aceeași regulă se aplică și în cazul bicicletelor, iar cei care vor să insiste fără a planifica de la bun început scopul, o vor face pe pielea lor. Tot ceea ce am explicat în acest articol mi se pare a fi de la sine înțeles pentru un om matur, care este conștient de lumea în care trăim, însă cei pe care-i ghidăm în viață ar trebui atenționați. Cazul de față nu este singular dar a fost puternic mediatizat și ar trebui să reprezinte dacă nu un semnal de alarmă, poate o trezire la realitate. Aviz în special părinților dar și celor care au o viziune deformată asupra realității și care trăiesc după principiul mie-nu-mi-se-poate-întâmpla-niciodată-nimic-sunt-construit-din-fier.
Acum te las să te gândești.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Există competiții importante, iar apoi există acele evenimente care pot schimba modul în care o…
În ultimii ani, bicicletele aero au evoluat enorm. Dacă primele generații puneau aproape tot accentul…
Aceasta este ultima săptămână de înscrieri pentru Red Mountain Enduro, iar dacă te numeri printre…
Vezi comentarii
Bicicletale ieftine trebuiesc folosite doar pentru plimbari prin parc.
O bicicleta ieftina, pe langa faptul tragic prezentat de Dragos, aduce si o serie de probleme mici/mari care pur si simplu te fac sa urasti bicicleta. Tot felul de piese care cedeaza mult pre repede, angrenaj pedale, furca, axuri, jante care la o utilizare normala in oras cedeaza. Eu pe la 20 de ani la prima bicicleta am schimbat pe rand tot ce am zis mai sus. Si utilizam bicicleta doar prin oras si ceva drumuri de tara. Asa ca mai bine dai un ban dar nu ai probleme. Am o intrebare pentru cine poate raspunde. Bicicletele sunt puse pe piata la vanzare in urma unor reguli? Adica supermarket-urile pot vinde orice biciclete nu conteaza cum e facuta sau cu ce piese?
Buna ziua,
legat de cele de mai sus, sunt de acord ca bicicleta trebuie adaptata atat necesitatilor cat si a posibilitatilor financiare. Nu uitati care sunt posibilitatile financiare ale romanilor, cei mai multi dintre noi lucreaza pe bani putini sau foarte putini si costurile fixe stie fiecare cat de mari sunt, de exemplu pentru o familie normala cu 2 copii la oras.
Parerea mea este ca bicicletele bune sunt inaccesibile pentru romani, o data nu avem bani ptr asa ceva, dar mai ales, ca si clientii ne supunem unor politici de pret ale importatorilor si distribuitorilor care nu de putine ori fac din acest business o mare "GOLANEALA". Imi cer scuze acelora care nu recurg la astfel de politici, dar mi se pare mai mult decat absurd, ma simt furat cand stiu ca un produs are un adaos comercial de 100%, 200% sau chiar 500%.
Si legat de bicicletele facute in India/pakistan/Taiwan sau China, domnule autor al articolului, spuneti va rog unde se produc bicicletele de "calitate" pe care voi cu firmele de bicicletele doriti sa le vindeti. Si poate ar fi corect sa raspundeti si la intrebarea: "care este adaosul comercial minim in cazul unei biciclete de "firma" si mai ales, care este adaosul comercial maxim".
Nu cred ca ar strica putina transparenta. Stiu concret accesorii de bicicleta care costa de la chinez 70 de dolari si ajung in Romania in magazine la peste 2000 Ron, ceilalti forumisti ce parere au???
Imi cer inca o data scuze, poate sunt doar niste frustrari personale si nu niste observatii pertinente....
Sa aveti o saptamana buna!
Sudurile din poze nu sunt doar lipsite de finisaje ci neconforme: neuniforme, cu lipsa de patrundere, acele discontinuitati (adancituri) care se comporta ca niste concentratori de tensiuni, pe langa faptul ca sunt inestetice. Problema cea mai mare la bicicletele ieftine nu ar fi ca cedeaza componentele, caci oricum, pe masura ce o utilizezi mai mult iti dai seama ce nu e in neregula cu ea (si ajungi sa vrei sa ii schimbi anumite componente pentru a-ti imbunatati confortul, a-i imbunatati ei functionarea etc.), ci faptul ca acele componente cedeaza din senin. Eu am un DHS Silver (cadru aluminiu) din 2008, pe care in ultimii 3 am utilizat-o aproape zilnic. E o bicicleta din gama low cost, dar ok, avand in vedere ca nu a cedat nimic pana acum in urma utilizarii obisnuite(oras si inclusiv plimbari offroad, dar nu dirt-jump, downhill, trick-uri etc.), insa a venit cu defecte din fabrica, la fel ca toate celelalte surori ale ei din Carrefour pe care le-am vazut : o mica bataie axiala a angrenajului, schimbator fata pozitionat prost - rotit cateva grade fata de angrenaj astfel incat lantul sarea destul de usor la schimbarea foilor, deraior reglat prost - nu urca pinionul mare, maneta schimbator spate(Shimano RevoShift) cu pozitia 6 plasata la jumatatea distantei intre 5 si 6, frane (no name)foarte slabe. Dupa efectuarea reglajelor majoritatea inconvenientelor au disparut si sunt multumit de ea. Ce-i drept, cam la 1 luna trebuie sa re-reglez frana spate, pentru ca ma trezesc pe drum ca nu se mai retrag egal bratele si imi franeaza roata, ceea ce ma cam enerveaza, dar planuiesc s-o schimb cat de curand cu un V-brake Shimano, cum am facut pe fata, ca sa scap. Concluzie : Daca ai rabdare, cunostinte de mecanica, si stii la ce sa te uiti poti sa iei o bicicleta low cost care sa te slujeasca decent. Daca nu vrei batai de cap deloc, dai mai mult la inceput. P.S. : Pe cand un test cu modelul 2013 DHS Silver?
Mare dreptate ai cu articolul asta. Eu unu mai degraba as indrepta copilul catre ale activitati la fel de interesanta dar mai prieteneoase cu buzunarul , daca nu imi permit macar sa-i cumpar o bicicleta decenta. Cum zicea colegul de mai sus, unii dintre noi sunt atat de saraci incat nu-si permit nici macar bicicletele ieftine si proate din supermarket-uri sau din dragonul rosu, dar pe de alta parte viciile precum fumatul si bautul sunt pompate si crescute si mai ales transmise generatiilor viitoare. Este trist sa ascult oameni care se vaita de saracie si ca nu pot cumpara o bicicleta sau o jucarie copilului dar pt tigari au mereu bani si asta se aplica in peste 50% din cazurile oamenilor saraci de la noi. Stiu ca sunt si adaosurile comerciale nesimtite, dar suntem prea saraci sa cumparam lucruri ieftine, cum spune zicala. Mai bine economisesc din alta parte si daca am un vis, o pasiune pana la urma tot strang banii necesari pt o bicicleta decenta decat sa ii fac cu bani pe sarlatani cumparand una ieftina si mai apoi sa se strice repede sau sa imi rup gatul. Eu m-am chinuit jumatate de an sa-mi strang bani ca sa-mi cumpar o bicicleta decenta si satisfactia a fost si mai mare pt ca mi-am luat exact ceea ce imi doream chiar daca a trebuit sa astept destul timp, puteam sa-mi cump imediat una cu 'suspensii', discuri de frana din supermarket, era m ieftina dar nu m-am lasat pacalit. Probabil unii chiar nu se gandesc la siguranta lor si a copiilor lor, se gandesc numai la bani si ii cumpara copilului orice porcarie sa scape de o grija sa nu-l mai bata odrasla la cap.
Salut,
Sunt total de acord cu ce este scris in articol. Chiar daca bicicletele comercializate sub tutela unor nume grele in domeniul fabricantilor de biciclete sunt produse in aceleasi tari in care se produc si bicicletele ieftine nu este o cauza de frustrare. Daca ar fi sa mergem pe acest principiu, nu am mai cumpara nici un telefon, televizor, etc. deoarece componentele lor sunt produse tot in aceste tari. Ce conteaza sunt testele de calitate la care sunt supuse aceste biciclete scumpe fata de cele ieftine. Daca ne uitam la marci de biciclete considerate premium(Specialized, Kona, Cube, Corratec, etc.) clar au multe de oferit in termeni de siguranta fata de marci ieftine de biciclete. De exemplu, cand mai mergeti la un hipermarket, uitati-va la cum sunt construite bicicletele comercializate acolo si apoi uitati-va la o bicicleta scumpa.
Este foarte adevarat ca nu toti romanii isi permit sa dea intre 1000 si 4000+ de euro pe o bicicleta, dar daca ne uitam la ce biciclete apar in cadrul zecilor de concursuri organizate in tara, o sa vedem ca sunt putini cei care vin cu biciclete ieftine.
Cred ca cel mai important este ca fiecare cumparator sa fie constient de ceea ce cumpara, sa nu aibe idei de genul "dau 300 de RON pe o bicicleta si fac downhill sau trial pe ea" si sa se limiteze la un mers normal pentru a evita tragedii precum cea de acum cateva zile.
Andrei C.
@Andrei: nu te raporta te rog la cateva sute sau mii de biciclete de firma pe care le mai vezi prin Bucuresti sau pe la concursuri. Sunt doar o f mica parte, la concursuri merg oamenii f pasionati de ciclism si care investesc mult peste medie intr-o bicicleta. Gandeste-te ca Bucurestiul are doar 2 mil locuitori si ca proportia celor care folosesc bicicleta este infinit mai mica decat a celor din provincie. In provincie sunt mult mai multe biciclete, dar oamenii le folosesc mai mult ptr scopuri practice si mai putin sportiv si de agrement. Nici puterea de cumparare nu le permite sa isi cumpere biciclete scumpe, sunt fericiti sa isi cumpere o bicicleta noua, chiar si din cele de 300-400 Ron.
Gandi-ti-va ca in provincie majoritatea oamenilor lucreaza pe o medie de 1000 Ron si majoritatea oamenilor sunt bucurosi sa aiba si un astfel de job.
Cred ca solutia cea mai buna este ca importatorii / distribuitorii sa umble putin mai mult la adaosurile nesimtite care dupa cum am spus, sunt o "GOLANEALA" la adresa clientilor.
Legat de portavocile din ciclismul bucurestean, nu cred ca sunt cele mai pertinente pareri (sunt in realitate multi habarnisti cu biciclete scumpe pe care si le cumpara mai mult din snobism, personaje care merg nu mai mult de 100 km pe an si au invatat sa mearga la 25-30 de ani pe bicicleta si acuma se declara cei mai mari experti in materie de biciclete !!!), ar trebui sa priveasca cu ochii maturi asupra la ceea ce poate oferi si doreste si un roman normal:
produse cu preturi (adaosuri) mai mici (!) si care sa indeplineasca niste norme de calitate si siguranta.
o corectura, aparuta din dactilogarifiere: ganditi-va
Parerea mea este ca OPC-ul ar trebuii sa verifice aceste biciclete de uncica folosinta cum imi place mie sa le zic si sa le interzica total, genul de biciclete gasite la metro, real, auchan, kaufland si alte supermarket-uri din tara, pentru ca pun in pericol viata copiilor. Si eu cand eram copil faceam toate draciile, e normal, asta e varsta copiii au multa energie si mereu vor sa demonstreze ceva toate astea in combinatie cu o bicicleta cumparata din magazinele de mai sus e o proasta alegere care se poate termina dramatic!
Bade Cartan, ai dreptate! Banii sunt putini si romanii nu-si permit o bicicleta superioara ca si calitate. Dar chiar si-asa, nu cred ca un copil face diferenta intre una de 300-400 lei si alta de 5000 lei. Important aici este sa-l faci pe copilul tau sa-si cunoasca bicicleta si sa fie constient de limitele fizice ale ei(sau chiar pe tine insuti,ca am vazut destui asa-zisi 'maturi' care si-au furat-o grav). Pe mine,cand am facut scoala de soferi,primul lucru pe care mi l-a 'predat' instructorul a fost: cunoaste-ti masina si limitele ei,astfel incat sa nu fii luat prin surprindere in anumite momente. Si de-a lungul anilor am realizat cata dreptate a avut omul acela.