Nakita Spider 7.5 (2016)

Azi vă povestesc puțin despre un mountain bike de la Nakita, producătorul austriac de biciclete mai puțin prezent pe piața din România în comparație cu alți producători mult mai populari, dar pe site-ul căruia veți găsi o grămadă de modele atractive. Modelul care mi-a fost pus la dispoziție e Nakita Spider 7.5 cu roți de 27.5 inch, cadru rigid de aluminiu și 100 de mm cursă la suspensia față, pe hârte o bicicletă de xco/xcm care poate fi pretabilă și pentru competiție, asta dacă aspirațiile sportivului nu sunt foarte ridicate. În principiu bicicleta se vrea a fi o opțiune pentru cei care merg la ture, participă ocazional la competiții de anduranță și care nu vor să aloce un buget prea mare pentru asta.

Primul lucru pe care-l observi la bicicletă e angrenajul din gama Shimano XT, o alegere perfectă care imediat te face să crezi că ar fi vorba de o bicicletă dintr-o gamă mai piperată ca preț. La o privire mai apropiată însă, îți dai seama că lucrurile nu sunt așa cum par de la depărtare.

Frânele Shimano M506, manetele Deore sau schimbătorul față Deore mai atenuează puțin din entuziasmul ocazionat de angrenajul XT. Furca? Un Manitou Marvel cu 100 mm cursă și lock out mecanic pe ghidon. Dar pentru că aparențele sunt una iar sentimentul pe bicicletă poate fi total diferit, doar parcurgerea câtorva trasee variate ar putea îndreptăți la un anume verdict. Prima impresie pe bicicletă? Cadrul pare mic și poziția destul de înghesuită, poate datorită cadrului mărime 43 cm, asta cu toate că pipa e destul de lungă. Cadrul de aluminiu se simte rigid, fiecare denivelare sau crăpătură în asfalt te scutură parcă excesiv de tare. La senimentul ăsta contribuie și presiunea relativ ridicată din anvelope pe care nu poți să o reduci prea mult având în vedere că roțile sunt echipate cu camere. Un sistem tubless ar fi de dorit pentru a putea rula la o presiune mai mică și pentru a compensa oarecum cu rigiditatea cadrului. Un mic tuning și o investiție minimă pentru viitorul cumpărător ar rezolva problema cu siguranță.

Furca e deosebit de sensibilă atât pe urcări, cât și pe coborâri. Câteodată ai sentimentul că e lipsită de rezerve însă va trebui să fii destul de agresiv pe coborâri pentru a simți asta. Sensibilitatea la denivelările mici nu se pierde prea mult nici dacă mărești presiunea în furcă, însă atunci ea devine prea puțin progresivă iar la șocurile mari nu se comprimă suficient de mult. La suspensiile cu o cursă mică, e vital să utilizezi toată cursa, în caz contrar te trezești pe o bicicletă care se simte asemenea unei cursiere, lucru mai puțin plăcut pentru articulații sau antebrațe. Per total, furca funționează foarte bine și e foarte sensibilă, iar sunetul pe care-l face când e blocată poate fi trecut cu vederea în condițiile astea. Mă întreb doar pe termen lung cât de fiabilă e? Manitou are o reputație în ceea ce privește lipsa de fiabilitate, asta chiar dacă furcile sunt performante și funcționează bine pe termen scurt/mediu.

Revenind la bicicleta pe care furca impresionează, un aspect mai puțin plăcut îl reprezintă sistemul de frânare. Așa cum am spus-o de multe ori, modelul acesta de frâne nu are puterea necesară și pe deasupra își pierde din eficiență cu cât coborârea devine mai lungă. La un moment dat te trezești cu o eficiență redusă dramatic datorită temepraturii la nivelul etrierului și al discurilor. Păcăt, cu un efort financiar minim se putea opta pentru gama SLX, mai ales că în cazul angrenajului s-a optat pentru XT… Un angrenaj SLX și frâne SLX ar fi fost un compromis mult mai bun, în opinia mea desigur. Un alt punct negativ îl reprezintă schimbătorul spate care nefiind Shadow Plus, va lăsa lanțul să bată în cadru, iar sunetul pe coborâri nu va fi deloc plăcut. De asemenea cadrului îi lipsește o protecție în zona cu pricina, astfel încă de la prima ieșire lanțul va lăsa urme urâte pe vopseau cadrului.

Schimbătorul față funcționează bine, are un aspect interesant și chiar dacă e doar Deore, nu simți niciodată nevoia de ceva mai mult în materie de eficiență. Roțile Sun Ringle Inferno nu s-au descentrat pe durata testului, iar asta reprezintă un plus destul de mare având în vedere că biciclete echipate cu roți mult mai performante au suferit în urma unor ieșiri mai îndrăznețe. Cauciucurile fac față cu brio majorității situațiilor pe care le-ai putea întâlni pe trail-uri, indiferentă că ar fi vorba de suprafețe rapide și aride sau de cele umede și lipsite de aderență.

Un element pozitiv (din păcate subiectiv) îl reprezintă aspectul care personal mi-a plăcut destul de mult. Culoarea neagră cu stickerele albe se alfă într-un contrast puternic care multora probabil nu le va plăcea, însă pe care eu îl găsesc destul de atractiv.

Concluzie

Naktia Spider 7.5 nu e o bicicletă rea. Chiar dacă anumite componente sunt alese ciudat, iar alegerile respective nu par să se sprijine neaparat pe rațiuni de eficiență, per total sentimentul pe care-l ai este unul agreabil. Având în vedere că e o bicicletă care nouă costă undeva la 1100 de euro poate te aștepți la frâne mai eficiente, însă prețul raportat la echipare este foarte bun. Greutatea de 12,3 kg e undeva la limita competitivității, însă cu niște îmbunătățiri mici ea poate să scadă semnificativ, totul depinde de obiectivele celui care o achiziționează. De asemenea, cadrul Nakitei este cel mai rigid pe care am avut ocazia să-l testăm anul acesta.

Date relevante

Greutate totală: 12.36 kg
Greutate cadru: 2.210 grame
Greutate roți*: 4.865 grame
Greutate furcă: 1.905 grame
Lățime ghidon: 690 mm
Greutate angrenaj: 720 grame
Rigiditate headtube: 110,8 Nm/grad
STW**: 50.3 Nm/grad/kg

*Greutatea roților cu anvelopă, pinioane, disc și quick release
**SWT (Stiffness to weight): raportul între rigiditatea cadrului și greutatea acestuia

Pentru: Competiție, Cross Country
Pe urcări: 8/10
Pe coborâri: 7.5/10

Galerie foto