Vlad Dascălu, din nou în top 5 la o Cupă Mondială

Într-un moment în care toată lumea se întreba oare când vom avea și noi un sportiv care să ne reprezinte în top 10 la o Cupă Mondială, a apărut Vlad Dascălu și a reușit să ne descrețească tuturor frunțile. După nici o săptămâna de la reușita din Andorra, Vlad s-a clasat din nou pe locul 5 la Cupa Mondială de XCO de la Lenzerheide, Elveția, categoria U23. Astfel, România începe să ocupe un loc fruntaș într-o disciplină foarte dificilă, unde concurența este acerbă și unde nimeni nu spera vreodată o poziționare importantă.

Deoarece Vlad este în general destul de ocupat cu antrenamentele, am discutat cu Team Manager-ul Dinamo-BikeXpert, Cătălin Sprînceană, care ne-a furnizat mai multe din culisele reușitei lui Vlad. Iată ce ne-a povestit despre această reușită cumva neașteptată și poate nesperată a lui Vlad:

La inceputul sezonului, cand Vlad a semnat cu Dinamo-BikeXpert, i-am garantat si participarea la 2 etape de Cupa Mondiala, in Europa. Initial ne gandeam la Nove Mesto si la Albstadt dar ulterior am schimbat in Albstadt si Andorra.
Stiam ca daca vom face tot ce ne sta in putere ca sa-i asiguram un confort tehnic, logistic si financiar se va bate cot la cot cu cei mai buni U23 din lume. Seria de victorii din primavara, din Spania, ne-a intarit si mai mult convingerile, iar la Albstadt o pana i-a stat in calea unui top 10.

Pentru Andorra ne asteptam sa vina in top 10 sau in cel mai rau caz pe langa, dar faptul ca a condus cursa 5 ture si ca a sosit pe locul 5, cel mai probabil din lipsa de experienta in Cupa Mondiala si din faptul ca nu isi cunostea adversarii, ne-a lasat cu gura cascata.

Recunosc ca etapa de la Lenzerheide nu era planificata. Comparativ cu team-urile care semneaza condica la CM, suntem o echipa mica, nationala si mai avem de lucru pana acolo. Ca o paranteza, de fapt, mai avem de lucru ca sa facem ciclismul romanesc mai vizibil si sa-l debarasam de incrancenari/orgolii ca sa aducem mai multi bani in el.
Am constientizat ca rezultatul lui Vlad nu trebuie sa ramana unul izolat si ca este de datoria noastra sa-l ajutam sa progreseze, imediat, acum cat este pe val.

Duminica noapte, dupa Andorra, i-am cuparat biletele de avion pentru Zurich, am pus la punt impreuna logistica deplasarii (cazare, mese, transferuri de la arroport), am contactat secretariatului FRC ca sa-l inscrie, iar eu mi-am schimbat progamul in asa fel incat sa ajung in Elvetia pentru cursa asta.

Vlad a ajuns in Lenzerheide, cu un rider spaniol, miercuri seara, ca sa aiba timp sa se acomodeze cu traseul. Eu am ajuns cu 2 ore inainte de Start dupa ce am condus toata noaptea prin Franta si Elvetia. Il gasesc pe Vlad bine dispus si nerabdator de fuga. Se pune pe rulou cu o ora inainte de Start, iar eu ma apuc de pregatit bidoanele cu izotonic, sa fac presiunea in rotile de rezerva si sa-mi pun in ordine mica trusa de scule. La ora 10.15 se da startul. Cu 5 minute inainte ajungeam in feed zone si reuseam sa ma instalez discret printre mecanicii echipelor UCI.

Ca la orice CM, se pleaca tare si emotiile mele cu siguranta le depaseau pe cele ale lui Vlad. In start loop Vlad era in top 20 si ma gandeam ca poate nu are o zi asa buna. Surpriza o am inca din prima tura cand trece prin feed zone in primul grup compact de 5, in frunte cu Simon Andreassen. Pana prin tura 4 situatia ramane neschimbata cu exceptia faptului ca Simon disparuse, in spate. La fiecare tura il alimentam cu cate 350ml de apa cu izotonic. Vlad isi tine mereu gelurile in tricou ca sa nu mai depinda de zona de alimentare.

La un moment dat a trecut prin cele 2 feed zone-uri pe pozitia a doua. De la jumatatea turei 4 a inceput sa piarda teren fara de grupul de 3, proaspat format in fata din: Blums Martins (care a si castigat), Colledani Nadir si Brandl Maximilian.

A mers restul de ture cot la cot cu Carstensen Sebastian, in fata caruia a pierdut la sprintul final.

Pentru mine cel putin a fost un concurs palpitant pentru ca am avut suficient timp de prea multa gandire – daca face iara pana ca in Germania? Daca o sa cada? Stiti voi, temerile alea atunci cand lucrurile merg bine si te cuprinde paranoia.

Pentru Vlad stiu sigur ca nu a fost usor si s-a vazut lupta pe fata lui, de fiecare data cand trecea prin fata mea. Cu o noapte inainte de concurs a plouat zdravan la Lenzerheide si traseul s-a transformat in patinoar, iar el imi spunea inainte de start ca radacinile aluneca bine de tot. Cum spuneam, nu i-a fost usor dar a luptat pana in ultimul moment.

Noi suntem foarte fericiti si ne straduim sa-i asiguram tot ce are nevoie. Cel mai probabil vom merge si la Val di Sole si caut solutii si pentru Canada. Nu e usor dar ne ambitioneaza si pe noi sa crestem impreuna cu Vlad. Ma bucur ca trage dupa el si echipa. Pe Ede Molnar il vad foarte bine motivat de cand e coleg cu Vlad, fapt ce s-a vazut si in rezultatele de la XCO-uri si de la Cupa Mondiala din Germania.

Mergem inainte!
Multumim Freerider!