Tudor Oprea despre evoluția Scott-Geiger în 2017 dar și despre scena locală

Scott-Geiger a reprezentat în 2017 România la una dintre cele mai dificile curse pe etape din lume, Cape Epic, însă a avut rezultate notabile și pe plan național. Am stat de vorbă cu Tudor Oprea pentru a lămuri câteva aspecte legate de activitatea echipei, dar și despre evoluția scenei locale.

1.Salut Tudor, ați avut un sezon plin, poate cel mai palpitant de până în prezent dată fiind participarea voastră la Cape Epic. Cum s-au desfășurat ostilitățile acolo și spune-mi dacă există gândul de a reveni pe plaiurile sudafricane? Cât de satisfăcut ești de rezultat?

Salut. A fost un sezon interesant. Poate nu chiar atât de plin, au fost altele mai încărcate, dar pentru echipa noastră a fost destul de echilibrat. Participarea la Cape Epic l-a făcut într-adevăr mai deosebit. Pentru mine și pentru Luci a fost o experiență unică până în prezent și cu siguranță ne-ar plăcea să revenim. E o chestiune care ține de buget în principal. Nu a fost un rezultat care să mă satisfacă 100%, dar a fost prima dată când am avut de-a face cu așa ceva. Este un gen de competiție care necesită o pregătire mai specială și dacă vom mai ajunge acolo cred că vom fi capabili să ne pregătim mai bine.

2.Cum este Lucian Logigan în calitate de coechipier? Și totodată: cât contează coechipierul într-o astfel de cursă? Este suficient să fie doar puternic?

Este important ca echipa să fie echilibrată, adică nivelul celor doi să fie apropiat, și din acest punct de vedere noi ne-am potrivit destul de bine. Dar este la fel de important ca cei doi să aibă capacitatea psihică să ducă la capăt cele 8 zile. Nu este ușor, mai ales în momentele când nu merge totul conform planurilor, când unul din coechipieri are o zi mai proastă sau apar probleme tehnice. Cred că în situațiile de criză contează mult și experiența pe care o ai în sport. Luci este coechipierul perfect pentru asta. Experiența pe care o are îl ajută să trecă peste momentele dificile.

3.În Cipru ați participat la Afxentia Stage Race, tu împreună cu Logigan. Ca echipă, la Cape Epic, ați fost poziționați mai bine. Evident, și în Cipru au fost prezenți rideri puternici (Kulhavy, Giger, Litscher), însă de unde această diferență, în condițiile în care formatul este într-adevăr diferit, însă cursa din Cipru este semnificativ mai scurtă?

Da, competiția din Cipru este mult mai scurtă. Ritmul cu care se concurează acolo este mult mai intens, asemănător mai mult cu concursurile de XCO. De fapt ultima zi este chiar un XCO. Etapele 2 și 3 sunt point-to-point dar sunt jumătate dintr-un maraton. În plus competiția din Cipru a fost pentru noi o pregătire pentru Cape Epic și nu un obiectiv. La cele 4 zile de concurs noi am adăugat alte 3 zile de antrenamente de anduranță pentru a simula ceea ce urma să se întâmple în Africa de Sud.

4.Care dintre etapele Afxentia ți-a plăcut cel mai mult și de ce?

Etapele 2 și 3 au trailuri foarte faine pe care le facem în fiecare an de mai multe ori. Acelea sunt zonele care îmi plac cel mai mult.

5.În etapele 2 și 3 a existat o diferență de timp între tine și Lucian, iar în etapele 1 și 4 timpii au fost similari. Cărui fapt s-a datorat diferența? Faptul că diferențele din etapele 1 și 4 sunt infime este pură coincidență?

Etapa 1 este de fapt un contratimp pe un traseu predominant în coborâre. Seamănă puțin cu o probă specială dintr-un concurs de enduro. Etapa a 4-a este un XCO pur, scurt și intens. Deci este logic ca diferențele de timp să fie mai mici. Dar per ansamblu diferențele sunt date și de cum s-a simțit fiecare sau de ceea ce s-a întâmplat în timpul concursului. De exemplu în etapa a 2-a eu am avut o pană lucru care mi-a afectat clasarea și timpul final.

6.Care dintre dintre membri echipei Scott Geiger crezi că are șanse să se ridice semnificativ în următoarea perioadă din punct de vedere al performanțelor? Ma refer desigur la cei mai tineri.

Pe Roberto Burța îl văd în acestă postură în anii următori. Este ambițios, are o tehnică de invidiat și pare că vrea să muncească mai mult :-). Vom vedea.

7.Aruncând o privire asupra performanțelor juniorilor de la noi, este posibil să avem pe cineva care să producă o surpriză plăcută asemenea lui Vlad Dascălu? Dacă ar exista cineva, ar fi posibil să rămână la o echipă românească pentru o perioadă mai lungă?

Deocamdată nu văd juniori a căror prestație să anunțe rezultate notabile. Sportivii tineri care au performat bine în ultima perioadă au trecut deja în categoria U23. Este clar că valoarea sportivilor tineri a crescut mult în ultima vreme.  A crescut și numărul juniorilor lucru care va genera concurență tot mai puternică și o creștere a nivelului de performanță. Cred că pentru juniori este important să aibă cât mai multe concursuri puternice și să participe la competiții în afara României.

8.Și pentru că tot am adus vorba de Vlad, de ce cazul său confirmă mitul că tot ce vine din afară este mai puternic decât ceea ce se dezvoltă la noi? Cum probabil lumea știe deja, Vlad locuiește în Spania.

Cred că are mai puțină legătură cu originea și mai multă cu seriozitatea și probabil înzestrarea genetică. Vlad este mult mai concentrat pe programul lui de sportiv decât oricare alt sportiv român pe care îl cunosc. Acesta este cred unul din ingredientele pentru succes. Și cu siguranță este un talent nativ lucru dovedit și de ascensiunea lui rapidă.

9.Ce este cel mai important pentru un rider de maraton sau de XCO, să se concentreze doar pe disciplina la care este cel mai bun sau se consideră că participarea la alt gen de concursuri aduce beneficii?

Eu sunt pentru specializare. Adică dacă ai obiective într-o anumită disciplină să te concentrezi aproape exclusiv pe acea disciplină. A fi foarte bun în mai mult tipuri de competiții nu este un lucru la îndemâna oricui, dar binențeles că există și excepții. Prin obiective mă refer la obținerea unor rezultate notabile în competiții puternice din disciplina respectivă. Deocamdată la noi sunt puține concursuri care se pot încadra aici și din cauza asta pare că avem mulți rideri buni la toate. Dar numărul acestor competiții cred că va crește.

10.Pentru că tot am discutat despre curse pe etape în debutul acestui interviu, cum ți s-a părut Carpathian MTB Epic, aflat anul acesta la prima ediție? Ce impresie ți-a lăsat?

Am urmărit doar parțial și de la distanță această competiție și am discutat de câteva ori cu Lucian Logigan despre cum a fost acolo. Din câte am văzut s-au depus eforturi foarte mari în special pe partea de marketing pentru a semăna cu o competiție internațională. Mi se pare că mai au de muncit pe partea de organizare a traseelor unde cred că au nevoie de mai multe persoane specializate. Dar în ansamblu cred că e o competiție bine organizată și probabil vor evolua după ediția de anul acesta când competiția este în calendarul UCI.

11.Care consideri că a fost cea mai bună dar și cea mai slabă cursa a acestui an pentru echipa voastră?

Pentru echipa Scott Geiger cea mai slabă cursă a fost din punctul meu de vedere Campionatul Național XCO. Deși am obținut un loc 2 la juniori prin Roberto Burța și un loc 3 la Elite prin Bogdan Duca sunt convins că se putea mai bine.

Cele mai bune au fost cursele din finalul sezonului, când Luci a reușit să ajungă într-o formă foarte bună. Mă refer aici la Feneberg Marathon Oberstdorf, Moontimebike, București MTB Race și mai ales la cele două competiții UCI la care el a participat în Turcia.

12.Ce părere ai despre direcția pe care o ia ciclismul în România? Mă refer în special la partea de MTB.

Cred că direcția este corectă și s-au făcut progrese semnificative în ultimul an. Văd o creștere în continuare a numărului de evenimente și multe din ele tind spre un nivel ridicat al organizării. De asemenea am încredere în oamenii care sunt la conducerea Federației. Sunt doi angajați acolo deocamdată și din proprie experiență știu că nu e ușor pentru ceilalți să își dedice timp lucrului în folosul Federației. Este unul din motivele pentru care trebuie să avem răbdare. Trebuie să le dăm credit persoanelor care se implică, trebuie să trecem cu vederea unele greșeli pe care le fac și să le atragem atenția când e cazul, și trebuie să ne implicăm cât mai mulți în organizarea acestui sport. Dacă fiecare vom face mai mult și vom cere mai puțin cred că dezvoltarea MTB-ul va una fi explozivă în următoarea perioadă. De asemenea din câte știu va exista o organizare ceva mai coerentă a loturilor naționale ceea ce nu poate fi decât un lucru pozitiv.

Mulțumiri pentru timpul acordat!

Vă mulțumesc și eu!