Categorii: EvenimenteNoutati

Grand Prix pe 2 Roţi: la o partidă de poker cu amicii

Grand Prix pe 2 Roţi este o cursă organizată de cei de la Dunlop Romanian Superbike, despre care am mai scris şi anul trecut, mai ales că a avut parte de un detaşament de „elite” pe atunci la start, dintre care câştigător a ieşit Eduard Grosu. Conceptul este interesant: cine vrea şi pe cine îl ţine, poate să alerge şi la o cursă de motociclete, existând un clasament comun, prin cumularea punctelor. Desigur că le este mai la îndemână motocicliştilor, dar şi cicliştii sunt câştigaţi pentru că pe un circuit conceput pentru sporturile pe motor, pot ieşi nişte curse extrem de palpitante, aşa cum s-a întâmplat de exemplu la „One Night Stand”, la Academia Titi Aur, o cursă despre care nu am mai apucat să „raportez”, pentru că am plecat în călătorie de nuntă a doua zi dimineaţa. De notat superbul gest al lui Alexandru Ciocan, care a amânat începerea cursei fetelor cam cu vreo zece minute, pentru ca Roxana să poată lua startul. Sună amuzant, dar chiar aşa a fost, de la căsătoria civilă, am plecat direct la … „One Night Stand”, cu o scurtă trecere pe la un restaurant…

Foto – Flavius Dobre Calman

Iar dacă Alex Ciocan ne-a aşteptat cu startul, Ionuţ Mistode, sportivul care a avut ideea acestei curse, ne-a făcut înscrierea cadou de nuntă. Ce să mai spun, chiar şi cu semnături date la starea civilă, apetitul de curse ne-a rămas intact, mai ales că eu mă simţeam foarte „fresh” după cursa de la Pucioasa. Sincer, nu înţeleg de ce nu prea s-au închesuit cicliştii la Adâncata, pentru că această cursă are mult potenţial, poate chiar e o alternativă de luat în calcul pentru Road Grand Tour sau dacă nu, pentru 2017, deja eu mă văd împărţind fluturaşi pe TourDeSnagov. Cert este că prea puţin îmi păsa cine vine şi cine nu vine la cursă, eu doream doar să mă dau, după ce de exemplu, proaspăt revenit din voiajul de nuntă, la cursa de şosea de la BikeFest se epuizaseră numerele. Aşa se face că la start m-am întâlnit cu amicii Leonard Barbu şi Mihnea Cristescu, alături de un coleg de echipă şi încă un rider, despre care am aflat că era Rădoi Petrişor. Mărturisesc că am încercat un soi de alianţă cu Leonard, în care să ne „descotorosim” de „ceilalţi”, dar cu pusul în practică a fost mai greu. Ştiam că dacă îl las pe Leonard să plece, tot ce voi reuşi mai departe va fi să aduc grupul după el, aşa cum am făcut de atâtea ori la alte curse. Fiecare ataca cum îl ţineau puterile şi era cumva ciudat că fiind un grup atât de mic, ba ne schimbam la trenă, ba atacam… Eram ca nişte deţinuţi legaţi cu lanţuri, care nu ştiu nici ei cum e mai bine, să se smulgă din grup sau să continue împreună. Zece tururi a câte patru kilometri, cu o medie de peste 38 de kilometri pe oră, a fost o bătălie pe cinste, chiar şi aşa restrânsă!

Până la urmă, Leo a atacat, iar când am pornit după el, mi-a sărit pantoful din pedala stânga. Grupul s-a spart, Leo s-a distanţat, Mihnea şi Petrişor au rămas în faţă, colegul lui Mihnea s-a pierdut… Cumva, am reuşit să revin, au mai urmat câteva atacuri, iar la unul dintre ele, mi-a căzut lanţul de pe foia mare! E drept, bicicleta nu a mai prea umblat pe la service cu atâtea evenimente în viaţa mea, se pare că pedalele au obosit iar plăcuţele (Look) s-au uzat… Cumva, schimbând pe foia mică, am readus laţul pe calea cea bună, dar se deschise o distanţă destul de mare între Mihnea şi Rădoi. M-am încăpăţânat să trag ca la contratimp vreme de un tur şi spre marea surprindere am reuşit să revin. Chiar mă gândeam ce să fac, să încerc să forţez mai departe sau să să aştept marele final la sprint. A doua variantă mă făcea efectiv curios să văd ce se întâmplă, aşa că iată-mă bine plasat după cei doi „rivali”, aşteptând mişeleşte ca unul din ei doi să apese tare pedala. A făcut Mihnea, am făcut-o eu, dar hop, pedala stângă a sărit iar pe faza de recuperare – sau cine ştie, am prea mulţi watti…, ceea ce m-a făcut să trec finişul într-o pedală, dar să-l trec!

Acum, lăsând gluma la o parte, numărul maxim de concurenţi care pot participa la această cursă era dacă bine am reţinut de o sută de băieţi şi fete şi sper ca anul ce vine să vedem tot atâţia concurenţi la Motorpark, întrucât spectacolul va fi garantat!

Dragos Mitroi

Inițiatorul proiectului FreeRider.ro, are la activ peste 250 de biciclete testate și evaluate în mod obiectiv. Pedalează din 1998 pe mountainbike și din 2009, aproape zilnic, pe site-ul de față.

Share
Published by
Dragos Mitroi

Stiri Recente

Două etape din Cupa Mondială de eMTB din 2025 vor avea loc în România!

După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…

o săptămână in urma

Test – șa Prologo Dimension AGX Space Slide Control

Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…

2 săptămâni in urma

Federația Română de Ciclism anunță organizarea Campionatului Național de Ciclocros 2024-2025

Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…

2 săptămâni in urma