10 metode prin care îţi faci cursiera mai confortabilă pe piatră cubică

Turul Flandrei şi cursa Paris – Roubaix sunt două dintre cele mai dificile curse de şosea din calendarul ciclist. Acestea reprezintă punctul maxim dintr-o perioada de şase săptămâni de concurat pe biciclete de şosea pe piatră cubică. În încercarea de a mai îndulci durerea şi pentru a avea o şansă la podium cicliştii profesionişti apelează la o serie de trucuri aplicate bicicletei pentru ca traseul „off road” să devină mai suportabil.

Însă trucurile de mai jos sunt cât se poate de folositoare şi pentru noi amatorii întrucât nu putem spune că ducem lipsă de drumuri prost asfaltate care ar merge făcuta pe cursiere.

1 – Ghidolină dublă pe ghidon

250 km de parcurs pe piatră cubică şi drumuri dificile este greu şi pentru o maşină, ce să mai spunem pentru ciclişti. Aşa că mulţi profesionişti pun de două ori ghidolină pe ghidonul cursierei, ba unii pun chiar de trei ori. În acest fel se obţine o amortizare suplimentară pentru mâini, încheieturi şi umeri.

În plus unii mai adaugă şi inserţii cu gel dedesubtul ghidolinei. Acest lucru este folositor întrucât cadrele sunt construite să ofere în general confort în partea din spate, de multe ori faţa rămânând extrem de rigidă.

2 – Ghidolină pe pedale

Un loc mai puţin evident unde poţi pune nişte ghidolină este pe pedale. Lucrul ăsta l-au făcut cicliştii de la Lotto-Soudal la ediţia 2015 a cursei Paris – Roubaix. Acest lucru ajută nu doar la atenuarea vibraţiilor ci şi la împiedicarea pantofilor de a se mişca în pedale sau chiar să iasă accidental din cauza pietrei cubice.

Există însă şi pedale de cursieră special create pentru condiţii dificile, noroioase şi umede. Speedplay Pavé sunt pedalele pe care le foloseşte Fabian Cancellara de câţiva ani buni.

3 – Anvelope mai mari

Schimbarea clasică pentru cursele pe piatră cubică constă în anvelope mai late. În trecut cicliştii instalau anvelope de 25mm în care puneau presiune mică pentru a obţine confort suplimentar şi aderenţă mai bună în special pe ploaie. Însă cum astăzi anvelopele mai late sunt aproape standard, la cursele pe pavate începem să vedem anvelope de 28 mm sau chiar 30mm.

Lucrul ăsta a dus chiar la o modificare majoră la bicicletele BMC unde este nevoie de un cadru special pentru modelul BMC Granfondo pe care să se poată instala anvelopele mai mari.

4 – Presiune mică

Desigur nu are nici un sens să foloseşti anvelope de 28 mm dacă le umfli la 120 psi. Aşadar toţi profesioniştii vor avea anvelope mai moi, mai ales dacă plouă.

Mulţi dintre profesionişti sunt foarte pretenţioşi când vine vorba de echiparea bicicletei însă sunt aproape paranoici când vine vorba de o cursă pe pavate. În acel moment ştiu exact ce presiune doresc în anvelope. În general majoritatea merg cu 65-85 psi (4,5-5,9 BAR) însă presiunea în roţi poate fi şi mai mică dacă se anunţă ploaie.

5 – Foaie mică mare

Poate se va găsi o nouă urcare cu piatră cubică însă Paris-Roubaix nu va rivaliza prea curând cu Turul Flandrei la căţărări. Acesta este motivul pentru care mulţi profesionişti aleg să aibă pe bicicletă o foaie mică mai mare asta însemnând fie 53/42t sau 53/44t. Foaia mică este folosită doar dacă este o zi cu ploaie şi noroi sau în momentele de acalmie dintre sectoare.

Câţiva ciclişti aleg să instaleze şi o foaie mare mai mare, în general 54 sau 55t care va fi cu adevărat de folos pe secţiunile rapide şi mai ales dacă bate vântul dinspre sud-vest.

6 – Jante diferite

Dacă majoritatea cicliştilor vor alege în continuare jante din carbon încă mai sunt ciclişti care merg pe jante din aluminiu cu număr mare de spiţe. Motivul este încercarea de evitare a problemelor mecanice. În acelaşi timp maşinile de însoţire a echipelor transportă în general mai mult roţi din aluminiu decât carbon pentru a evita distrugerea unui număr prea mare de jante scumpe din carbon.

7 – Shiftere remote

Unul din avantajele schimbătoarelor electronice de viteze este posibilitatea de a instala butoane de schimbare a vitezelor peste tot sau oriunde pe ghidon. Acest lucru oferă avantajul schimbării vitezelor fără a fi nevoie să mişti mâinile pentru a ajunge la frâne.

Există mai multe variante de instalare însă opţiunea standard este să ai shifterul pentru sprint instalat pe interiorul dropurilor, iar shifterul pentru urcare instalat pe manşoane pentru a permite ciclistului să răspundă rapid atacurilor.

8 – Manete de frână instalate sus

O altă modificarea apreciată de cicliştii care concurează pe piatra cubică este instalarea manetelor de frână în partea de sus a ghidonului. Acest lucru a fost văzut şi la cursiera lui John Degenkolb când a câştigat Paris-Roubaix în 2015.

Să ai maneta de frână instalată aici permite ciclistului să regleze mai precis viteza când pedalează pe piatră cubică fără a fi nevoie să modifice poziţia mâinii. Un avantaj mare când în faţa ta cicliştii cad pe capete, iar spectatorii îţi ies în faţă pentru a face poze.

9 – Prinzătoare de lanţ

Un lanţ căzut într-un moment cheie poate însemna diferenţa între victorie şi un final anonim. Şi nu este o surpriză faptul că nu vedem lanţuri căzute imediat ce grupul intră pe piatra cubică.

Motivul este faptul că echipele instalează un prinzător de lanţ care îl împiedică să cadă spre interior blocându-se în rulmentul pedalier.

10 – Bandă aderentă pe suporţii bidonului de apă

Drumul dificil parcurs cu cursiera pe piatra cubică este solicitant până şi pentru bidonul de apă. Vibraţiile violente de multe ori fac ca bidoanele de apă să sară din suporţi. Pentru a evita asta multe echipe instalează suporţi din oţel în loc de cei normali din carbon. Cei din oţel pot fi modelaţi puţin cu mâna pentru a strânge mai bine bidonul.

Acest lucru este de multe ori dublat de lipirea unei benzi aderente care fixează şi mai bine bidonul de apă. În acest fel ciclistul este asigurat că se va putea hidrata corect atunci când are nevoie.

Preluare după cyclingweekly.co.uk