Cu Merida CX 500 şi Ride 5000 SE la Cheile Grădiştei – Fudata

Activitatea la Freerider presupune destul de multă deplasare şi lucrul cu bicicletele care, chiar dacă nu sunt tot timpul ceva special, să zicem un fat bike sau ceva electric, sunt noi din punctul de vedere al experienţei noastre. Aşa s-a întâmplat şi cu ocazia ultimei întâlniri organizata de BikeFun la Cheile Grădiştei – Fundata de la inceputul lunii octombrie unde au fost prezentate dealerilor produsele sezonului 2016.

Am avut ocazia să încerc un ciclocros. Ştim că pentru offroad cea mai bună soluţie este bicicleta de munte sau cum îi spun francezii „bicicleta pentru orice teren”. Oferă aderenţă bună mulţumită anvelopelor late şi cu profil agresiv, suspensii pentru a atenua denivelările terenului şi o transmisie cu suficiente viteze pentru a putea urca rampe dificile sau prinde viteză mare la vale.

Apare întrebarea de ce am încerca să băgăm o cursieră pe offroad când mtb-ul este atât de versatil şi optimizat pentru acest teren. Aşa mă întrebam şi eu până când la BikeFun Dealer, Test & Press Camp m-am dat cu o Merida Cyclo Cross 500. Nu pot spune că mi-a apărut imediat pe faţă un zâmbet de fotografie. Deşi deţin o cursieră pe care o folosesc mult a trebuit totuşi să mă învăţ cu senzaţia. Mtb-ul este robust, ciclocrosul pare mai sensibil, dar asta doar până când eşti pus în faţa faptului împlinit şi trebuie să faci ceea ce ai face şi cu un mtb. Atunci îţi apare zâmbetul când nu te-ai fi aşteptat să răzbeşti.

Pot spune că pe această Merida CX 500 a fost „fun” însă trebuie să fii un ciclist destul de puternic pentru a compensa rapoartele mai grele la care trebuie să învârţi. La mtb încă găsim transmisii cu 3 foi în timp ce pinioanele sunt mai mari. Pe CX 500 avem o transmisie 2×10 cu foi Shimano 46-36T şi pinioane 11-28T în comparatie cu un mtb de nivel similar, spre exemplu Merida Big.Nine 500, unde avem chiar 3 foi cu 40-30-22T şi pinioane 11-36T. Ca să nu mai vorbim şi de geometrie, mult mai „race oriented” la ciclocros în comparaţie cu ceva spre „touring” la mtb.

Dar aşa cum spuneam a fost frumos. La prima coborâre pe offroad a trebuit să fiu cu băgare de seamă. Anvelope înguste, suspensii zero, învăţat ca la mtb să îi dai tare, poţi să ai probleme dacă nu te corectezi rapid. Însă înveţi din mers noua senzaţie şi începi să cauţi liniile ideale. Poate este mai bine aşa întrucât devii mai agil.

Pe pietriş şi drum offroad normal se merge bine, şi la deal şi la vale. La vale este chiar extrem de bine pentru că pui mâinile pe ghidon în dropuri, ca la cursieră, şi capeţi o super senzaţie de viteză în acelaşi timp fiind obligat să eviţi totuşi obstacolele peste care ai fi trecut în mod normal cu un mtb 29er. La ciclocrosul de faţă am avut frâne pe disc mecanice TRP Spyre-C cu discuri mici de 160 faţă şi spate. Fiind noi, ca şi restul bicicletei, a trebuit să le rodez la început bicicleta oprind destul de greu. Cum însă tura a fost suficient de lungă spre final acestea frânau chiar foarte bine. Pe o cursieră sau ciclocros este mai comod să ţii mâinile pe manşoanele frânelor însă aici eficienţa la frânare este mai redusă. Dacă cobori mâinile în dropuri frânezi excelent, ai o poziţie de concurs însă poţi simţi o oarecare nesiguranţă dacă nu ai suficientă experienţă pe cursieră. Pe de altă parte dacă urci în forţă în această poziţie atunci vei observa o eficienţă bună.

La deal trebuie să fii antrenat. Transmisia cu rapoarte mai grele te obligă aproape să pedalezi din picioare şi, în funcţie de înclinaţie, nu este exclus să ajungi la o cadenţă de care ţi-ar fi ruşine în mod normal. Urci pinioane până când vezi că s-au terminat, dar tu tot mai ai de urcat. Aşa că te ridici şi pompezi atât cât te ţin muşchii şi plămânii. După care treci la push dacă e nevoie. Te ajută totuşi şi bicicleta, iar în cazul de faţă s-a simţit. Merida CX 500 dispune de cadru din aluminiu cu furcă de carbon şi prindere thru-axle pentru roata faţă. Rigiditatea întregului ansamblu te ajută pe urcările cele mai grele.

La capitolul aderenţă ciclocrosul a stat şi aici bine. Chiar dacă lăţimea anvelopei este aproape jumătate cât cea de la un mtb, cauciucurile cramponate Maxxis Mud Wrestler 33 şi-au făcut datoria şi la urcare şi la coborâre. Nu m-am simţit niciodată în nesiguranţă însă partea asta este relativă. Pentru mine era ceva nou şi nu puteam exagera cu viteza la vale. Însă nici încet nu am mers ceea ce mă face să cred că profilul cramponat al anvelopelor este suficient de bun pentru nivelul general de echipare al bicicletei.

Aşadar care este răspunsul la întrebarea de la începutul articolului? Un ciclocros este foarte folositor dacă ai de făcut un traseu pe asfalt care conţine şi secţiuni offroad. Pe asfalt un ciclocros are 90% din eficienţa unei cursiere, iar pe offroad peste 50% din eficienta unui mtb. Desigur că şi cu mtb-ul poţi merge pe asfalt însă transmisia este optimizata pentru „greu” nu pentru viteză şi nu vei putea ţine pasul cu restul din grupul de ciclocros sau cursiere. În plus anvelopele înguste şi degajarea mare la roţi a unui cadru de CX va însemnă că roţile se vor încărca cu mai puţin cu noroi. Şi aici randamentul unui ciclocros este mai bun decât la mtb. Şi nu în ultimul rând greutatea. Acest CX 500 are o greutate de 9,77 kg potrivit specificaţiilor producătorului în timp ce mtb-ul Big.Nine 500 are 13 kg.

Odată terminată plimbarea offroad cu ciclocrosul am dorit să continuăm pe asfalt cu ceva şi mai rapid. Aşa că ne-am îndreptat atenţia spre cursierele Merida. Seria Ride este considerată seria confortabilă datorită cadrului cu geometrie optimizată pentru aşa ceva şi a furcii gândită să fie mai „iertătoare”. Merida Ride 5000 SE pe care am luat-o la test este însă o adevărată bicicletă de concurs. Dacă şi tu eşti suficient de antrenat rigiditatea cadrului nu va lăsa de dorit. Lampre-Merida, echipa profesionistă care foloseşte aceste biciclete, le utilizează cel mai mult la concursurile de şosea care includ secţiuni de piatră cubică tocmai datorită confortului sporit pe care îl oferă.

Însă la plimbarea pe care am făcut-o am dat doar de asfalt perfect, relativ nou aşa că nu ne-am putut bucura decât de eficienţa cu care bicicleta urca şi viteza excelentă pe care o obţineam la vale. Trebuie menţionat că atâta vreme cât bicicleta este pe măsură, cu un cadru foarte bine potrivit pentru înălţimea ta, este garantat că te vei simţi bine. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Indiferent de poziţia în care ţineam mâinile, de sus, pe manşoane sau în dropuri, senzaţia era de control perfect şi confort la fel.

La capitolul confort un aport semnificativ la Merida Ride îl are furca din carbon a cărei formă este diferită. În partea de jos, la prinderea roţii, aceasta se subţiază după care se îngroaşă la loc. Rolul acestei forme este de a permite furcii o elasticitate suplimentară în acea zonă. Nu am simţit mare lucru când schimbam cu Merida Scultura pe care o testa colegul de redacţie, însă nici suprafaţa de rulare nu era de aşa natură încât să-ţi poţi da seama de diferenţă. Însă în testele făcute în laborator cifrele indică o complianţă mult mai bună a acestui tip de furcă.

Echiparea cu groupsetul Shimano Ultegra s-a potrivit cu stilul bicicletei. Pot spune că am fost chiar puţin şocat de cât de bine ţineau frânele acestea nefiind „direct mount” ci normale, cu prindere într-un şurub. Probabil datorită faptului că şi jantele şi saboţii erau noi şi curaţi. De aici tragem concluzia că periodic este obligatoriu să ne revizuim frânele la cursiere spălând şi degresând calea de frânare a jantelor cât şi saboţii.

Tija de şa Merida a fost interesantă întrucât îţi oferea un ajutor suplimentar la reglare. Aceasta dispune de o rotiţă cu şurub care îţi permite o fixare temporară a şeii până când strângi puternic şurubul principal. Şi anvelopele Continental Grand Sport Race 25 le-am simţit bine pe coborâri acestea atenuând bine vibraţiile din drum şi oferind în acelaşi timp aderenţă bună pe viraje.

Am plecat de la Press Camp-ul BikeFun cu o impresie plăcută mulţumiţi fiind că am reuşit să încercăm fiecare câteva biciclete pe care nu ne-am mai dat. Sunt încântat să spun că deşi Merida nu este încă percepută drept o marcă „premium” bicicletele lor se apropie din ce în ce mai mult nu doar de calitatea premium ci şi de performanţa acestui nivel. Cu toate astea preţul nu este încă premium dacă îl comparăm cu mărcile consacrate acestei clasificări.