A fost sau n-a fost?

Oarecum trist faptul ca am inceput sa ne punem astfel de intrebari retorice despre ceea ce ar fi trebuit sa fie Saptamina Europeana a Mobilitatii. Cred ca totusi ziua de ieri a fost cea care mi-a amintit cat de lunga este calea spre civilizatie. Si aici ma refer in special la persoanele care nu constientizeaza pe deplin utilitatea unei biciclete intr-un oras mare, foarte aglomerat. Sa nu fi fost suficient promovat evenimentul? Cert este ca intreaga saptamina, cat si ieri, am mers foarte mult cu bicicleta prin oras. Pe distante considerabile. Si ghici ce? Strazile erau la fel de pline de masini, ba chiar mai pline decat de obicei datorita manifestatiilor ce au avut loc in capitala.

Motive sa alegi bicicleta in defavoarea automobilului au fost suficiente : vremea foarte buna, cer senin, parcurgerea distantelor foarte rapid. Asta ma face sa incerc sa-mi explic de ce unii prefera o pedeapsa cu nervi, stres, claxoane si injuraturi in masina inloc sa aleaga „the easy way”. Pe de alta parte, mai grav mi se pare faptul ca odata cu incheierea vacantelor, rar daca mai zaresti biciclisti pe strada. Nu-ti imagina ca au disparut, insa numarul lor s-a redus considerabil, iar asta se vede cu ochiul liber. Am incercat sa raspund totusi la aceasta intrebare, un pic mai jos, in articol.

Au existat si persoane care au ales bicicleta ieri, insa uniti de ciclopromenade sau alte evenimente. Nu doar in Bucuresti ci si in marile orase ale Romaniei. Este vorba de acele persoane care inca mai spera sa schimbe ceva. Practic se merge pe principiul : „daca vad multi biciclisti plimbandu-se, poate intr-o zi imi voi achizitiona si eu o bicicleta sa ma deplasez cu ea!”. Momentan se arunca vina pe autoritati cum ca n-ar exista infrastructura pentru biciclisti. Este cel mai des invocat motiv pe care-l aud. Si pe buna dreptate, un sambure de adevar exista. Nu toti sunt facuti pentru a se strecura printre masini sau pentru a sari peste borduri si canale deschise, dezvoltandu-si astfel o dexteritate si o pricepere pe care niciun alt european n-o poseda. Asadar orasul ne transforma intr-o „specie” de biciclisti cu multiple aptitudini. Daca nici acest fapt nu te consoleaza, afla ca autoritatile lucreaza din greu pentru noi piste de biciclete.

Dar stii ce mi se pare cel mai amuzant? Tendinta din ultima perioada de a marca un trotuar cu un simplu semn in care este reprezentata o bicicleta si un pieton. Asta inseamna, ca putem utiliza trotuarul la comun cu pietonii (vezi poza de sus). Bun, o solutie rapida, care scuteste autoritatile de trasarea pistelor, dar care creaza in continuare dispute. Chiar ieri un „bodyguard” (un paznic cu simtul raspunderii) mi-a atras atentia ca bicicletele nu au ce cauta pe trotuar, sa ma mut rapid pe sosea. Si era vorba de un drum marcat cu insemnele mentionate mai sus.

Sa nu uitam va rog de kilometrii de piste de biciclete care au fost si nu mai sunt. Pe bulevarde precum Aviatorilor sau Maresal C-tin Prezan, recent asfaltate si refacute (inclusiv trotuarele) pistele de biciclete au disparut sau sunt total distruse in urma lucrarilor. Tipic romanesc. Speram insa la o refacere rapida, altfel nu vor deveni decat o alta „mostenire grea” lasata urmatorului Primar al Capitalei si de aici stim toti cum decurg lucrurile. Sa fie oare vorba de nepricepere, de prostie, de nepasare? Let me take a wild guess! Cred ca este vorba de un pic din fiecare, in proportii diferite, evident.