Anul acesta, ei şi-au mutat concursul tradiţional de la Comana de lângă Bucureşti la Azuga, la munte, lucru ce este foarte lăudabil şi ar putea să fie un exemplu pentru mulţi alţii. În mod evident, s-a pierdut ceva din popularitate, numărul participanţilor fiind probabil mai mic datorită distanţei, Azuga fiind considerabil mai departe decât Comana, dar pentru unii contează şi calitatea, nu doar cantitatea.
Astfel, Cupa Tabere cu Suflet s-a desfăşurat atât la MTB cât şi la alergare, pentru ciclişti fiind disponibile trei trasee. Unul foarte simplu, unul să zicem de începători şi traseul lung, cel care mi-a atras atenţia. Denumit traseul TeamXpert, acesta, deşi are doar 38 km şi puţin peste 1000 m diferenţă de nivel, este destul de provocator. Partea care m-a atras în mod special este finish-ul care a fost la staţia superioară a gondolei din Azuga, deci după o destul de lungă urcare.
Traseul nu este per ansamblu foarte greu. În prima jumătate este chiar paşnic, el urcând pe drumul forestier de pe Valea Limbăşelu până la Cabana Susai. A doua jumătate însă este foarte interesantă: coborâre pe celebra potecă a lui Ceauşescu, urmată de un vechi drum forestier cu o bucată superbă de bolovani destul de provocatoare şi, evident, marele final, urcarea abruptă, dificilă şi brutală spre finish.
Concursul nu este unul cu o mare popularitate şi în acelaşi weekend au fost în total 8 concursuri de ciclism şi încă câteva de alergare, aşa că numărul participanţilor nu a fost foarte mare, dar au venit câţiva concurenţi foarte buni, astfel că nu a fost timp de odihnă, aceştia reuşind să ocupe şi podiumul final după cum vom vedea.
Înspre jumătatea concursului a început şi ploaia. Oricum era deja ud, aşa că bucata de single trail de pe poteca lui Ceauşescu a trebuit abordată cu puţină prudenţă. Mai dificil mi s-a părut drumul vechi forestier ce a urmat, unde roata stropea foarte tare – m-am decis cu ocazia asta să îmi montez şi eu o aripă din aceea mică. Dacă aveai ochelari, se stropeau şi nu vedeai nimic, fără ei tot nu vedeai nimic. A urmat o bucată ruptă de apă pe nişte bolovani pe care am atacat-o puternic şi am trecut cu bine, apoi coborâre uşoară până în zona startului de unde a început urcarea finală.
Rezultatele complete de la toate categoriile se găsesc aici.
Sper ca Azuga să rămână şi în viitor gazda acestei competiţii care, chiar dacă nu înlocuieşte complet concursul celor de la Surmont (de la care au preluat cu acordul lor o parte din traseu), oferă totuşi o tură lungă adevărată de MTB pe munte! Eu voi continua cât pot să susţin prin participarea mea şi prin mediatizare toate concursurile care se desfăşoară pe munte!
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…
Vezi comentarii
Ar fi mult mai tare ca Azuga sa fie luat de un organizator, nu de un dezorganizator gen Savin. Sigur ar fi 500 de concurenti.
Ma gandesc ca la cativa zeci de participanti a facut si el fata... oricum e bine si ca a reusit sa scoata clasamentele.