O cursă în „străinătate”, un veritabil “reality check”! Iată ce îmi lipsea pentru acest sezon, după irepetabila La Rioja Bike Race, alergată în 2014, iar de data aceasta, „oferta” a venit din partea echipei în care activez, KTM Vredestein. A fost vorba despre un mini-cantonament în Finkenberg, Austria, asta vine undeva pe lângă Mayerhofen, care vine undeva pe lângă Salzburg, într-o zonă în care Alpii austrieci, italieni şi germani îşi dau o spectaculoasă întâlnire. Hotel GletscherBlick, unul dintre sponsorii echipei, a lansat invitaţia „preşedenţiei” structurii noastre de amatori, iar eu am avut şi anevoiosul rol strategic de a asigura, cu microbusul din dotare, transportul bicicletelor către idilica locaţie care urma să ne găzduiască.
Evit să fac o trecere cronologică în revistă a cursei şi încerc să extrag nişte concluzii. Astfel de curse, Geiger MTB Challange, Pucioasa Mountain Challange şi Rioja Bike Race sau acum defunctul Thassos Ultra Challange sunt adevărate rarităţi, eu le numesc „big mountain riding”, iar aici totul e diferit. Te poţi trezi obosit pe câte o coborâre ce pare fără sfârşit, pur şi simplu de la altitudine, de la vreme, eşti în creierul munţilor şi organismul tău obişnuit cu un scaun de Ikea şi un birou (fără mişto, căci exact în mediul ăsta mă aflu şi eu acum) poate răspunde cum vrea el la nişte condiţii în care oricum ai lua-o îşi petrece doar câteva procente din timpul general… În ce mă priveşte, am nevoie de îmbunătăţiri la capitolele coborâri de mare viteză şi single-trail pe rădăcini, dar deja pot spune că trecând de două ori în coborâre pe enduristica Fleckalm – traseul avea o buclă de parcurs de două ori, am redus din numărul locurilor în care am alergat ţopâind printre rădăcini la vale aşa că mă întreb, ce se poate întâmpla dacă aş coborî pe acolo de douăzeci de ori, cu un full-suspension? Cred cu tărie în puterea antrenamentului făcut cu paşi mici! La fel şi pe extrem de rapidele coborâri pe forestiere amenajate (!) cu pietricele à la Parcul Izvor – aici aş putea spune că deja Austria e prea civilizată şi mă întreb dacă au rămas locuri cu adevărat sălbatice în Alpi, sunt convins că dacă te muţi pentru câteva săptămâni în Alpi, devii „doctor” în astfel de coborâri. Deşi, şansele ca echipa de salvare să te găsească lat prin nu ştiu ce prăpastie, despre cum am auzit că s-ar fi întîmplat, rămân! Ştiu că pare paradoxal şi la fel de tare m-am mirat şi eu, dar pe câţiva dintre riderii care m-au depăşit rachetă pe aceste forestiere, am reuşit să-i prind din urmă şi chiar să-i depăşesc pe un soi de platou cu fals plat, căci asta sunt obişnuit eu să fac din urma a nenumărate dimineţi petrecute în… Pădurea Băneasa.
Ce ar mai fi de spus? Că aştept o medalie – sper doar să nu fie comemorativă – din partea Lauf şi că de la locul 27 în categorie – aşa cum mi s-a întâmplat în România la primele curse, dacă mă duce mintea şi corpul ştiu că există o cale prin care să pot ajunge la podium. Că am observat că după a cincea oră de cursă, neavând practic nici un antrenament atât de lung şi atât de dur pe munte, m-am trezit scrâşnind printre dinţi „organismule, îţi ordon me-ta-bo-li-zea-ză grasimi”, ceea ce a tras un semnal de alarmă în privinţa pregătirii mele pentru Geiger şi m-a făcut să fiu creativ: dacă această cursă a fost un foarte bun antrenament pentru ce se va întâmpla în august la Sibiu, în iulie, pentru a nu pierde avântul, intenţionez să fac tura lungă de la Trofeul Muscelul de două ori. Lăsând însă toate aceste observaţii mai mult sau mai puţin năstruşnice, pot spune că după ce am luat finish-ul, nu fără o salvare spectaculoasă de situaţie pe ultimele zvâcniri ale traseului de XC, în faţa unor copii ce aşteptau să înceapă competiţia – îmi aduc aminte că le-am spus Kids, this is why you must use a suspension fork, m-am bucurat mai mult să aud că tânărul coleg de echipă, Alexandru Macrea, s-a clasat pe locul III, în categoria M19, la distanţa medie, demonstrând că se poate să fii pe podium, într-o competitiţie internaţională, şi nu orice competiţie, ci, cel mai vechi maraton MTB al Austriei!
Material redactat de către Marc Sandu.
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…
Vezi comentarii
E foarte fain sa te dai cu bike mai ales prin padure