În contrast cu maratoanele lungi și grele sau concursurile de șosea de fond cu mii de metri diferență de nivel, am decis să încerc și cealaltă parte a problemei: One Night Stand, etapă din circuitul Road Grand Tour, o cursă scurtă și intensă pe un circuit de doar 1 km!
Știu că eu mereu fac apologia traseelor lungi și grele, dar adevărul este că întotdeauna va fi mult mai greu să faci față unui traseu scurt și extrem de intens decât unuia lung de mai multe ore. Pentru că într-o cursă scurtă trebuie să dai tot ce poți, extrem de concentrat și nu ai timp de nicio greșeală, orice mică ezitare te costă enorm!
Formatul cursei este extrem de dinamic: iau startul toți concurenții pe traseul cu multe viraje strânse și, după 3 ture de încălzire, la fiecare tură ultimul dintre participanți care trece pe la start este eliminat. Cu un număr de 60 de participanți la băieți asta ar însemna 60 de ture, dar există și regula ca toți cei ajunși în urmă cu un tur să fie eliminați, iar acest lucru se întâmplă destul de repede fiind vorba de un circuit de doar 1 km.
Traseul de pe circuitul Academiei Titi Aur conține niște viraje destul de provocatoare. De la încălzire am realizat că toată cheia este să reușești să ieși repede din ele și să sprintezi pe puținele linii drepte, în special pe linia dreaptă de la start, singura mai lungă.
După ce am stat și am studiat problema urmărind cursa spectaculoasă a fetelor, am luat și eu startul fără mari pretenții, cu dorința să nu fiu eliminat înainte să mă ajungă primii din urmă. După cum m-am așteptat, a fost o sarcină grea. Pentru a rămâne cu cei din față trebuia să implici un grad de tehnică și de risc destul de mare pe viraje, sprintul ulterior nefiind suficient pentru a nu rămâne în urmă. Recunosc că tehnica virajelor pe asfalt nu e tocmai punctul meu forte. Am reușit însă să mă păstrez într-un pluton răsfirat al celor rămași în urmă și să mă salvez cu sprinturi la fiecare tură până în tura 10 (din care 7 cronometrate) când am fost ajuns din urmă de plutonul fruntaș. Am terminat deci destul de repede, dar nu cu părere de rău.
Părerea de rău lipsește pentru că apoi am putut urmări cursa celor mai buni, cu adevărat senzațională. Mai ales pe final, când rămăseseră puțini în luptă, sprinturile la start erau pe viață și pe moarte pentru a evita eliminarea! Deci chiar dacă nu vă simțiți în stare să trageți într-un astfel de concurs, spectacolul merită efortul unui drum până acolo la ediția următoare!
Cursa fetelor a fost câștigată după o luptă strânsă de Miriam Stan cu 13 ture, urmată imediat de Ana-Maria Estera și de Adriana Ceaușescu. Lupta băieților amatori a fost câștigată de Marian Frunzeanu cu 34 de ture, urmat de Adrian Moroiu cu 32 de ture și George Daniel Anghelache cu 29 de ture. La elite învingător a ieșit Andrei Nechita cu 39 de ture urmat de Alex Ciocan și Vlad Dobre.
Eu am reușit un modest loc 22 din 37 de participanți dar m-am ambiționat mult să mă antrenez specific și să revin anul viitor cu o încălzire serioasă, să rezist acolo cu cei mai buni măcar câteva ture în plus!
Toate fotografiile sunt realizate de Radu-Cristi!