Dani Crista despre carieră, antrenamente, viață personală și noua echipă

Dani Crista este un tip pe cinste, mereu sincer și bine dispus. Mai mult decât atât e pus mereu pe treabă, iar faptul că va concura anul acesta pentru Giotti Victoria Palomar cred că este un argument solid în acest sens. Despre cariera sa, despre cum se mai antrenează și cum își împarte timpul între sport și familie sau prieteni, ne-a povestit în acest interviu.

1.E treaba serioasa ce faci tu in ciclism. Am vazut ca concurezi si pentru o echipa serioasa, Giotti Victoria Palomar. Cum de te atrage mai mult soseaua decat mtb-ul? Cum descrii si cum se pot compara senzatiile? Explica te rog pe intelesul unuia care n-ar concepe sa pedaleze mai mult de 5km pe asfalt intr-o tura, spre exemplu, eu.

Am ales sa concurez pe sosea pentru ca existau mai multe sanse sa merg la concursuri internationale si sa prind o echipa buna. Antrenamentul pe sosea este cel mai bun pentru mtb pentru ca poti sa iti calculezi exact intervalele si efortul. Dupa cum ai vazut merg si la concursuri de mtb si este posibil ca in viitorul apropiat sa ma reintorc, dar asta depinde numai de echipele din tara. 🙂

P.S. ma antrenez in secret pe MTB, ca sa nu imi pierd de tot tehnica, cand revin vreau sa nu o iau de la zero.

2. Cum e sa pedalezi 28.000 de km pe an ca ciclist profesionist, adica dublu fata de un sofer amator? Se poate si mai mult de atat?

Sincer sa fiu, nu este usor, dar cand fac o chestie imi place sa fie „all in” adica fara jumatati de masura. Cat inca ma cred profesionist vreau sa fac lucrurile cum trebuie. Mi-ar placea sa fiu platit la kilometru ca si soferii profesionisti, dar din pacate nu sunt.

3. Cu atatea ore de antrenament pe bicicleta, te mai suna prietenii?

Ma suna ei, ii sun eu, imi sun parintii. Chiar glumeam cu Iorgos (Georgiadis Georgios) zilele trecute, ca el tot timpul cand ma suna, eu sunt la antrenament. Cu tata vorbesc destul de mult, cand ma suna, uit cum trec kilometri pe sosea.

4. Ca sa fii un bun sportiv este necesar sa te culci odata cu gainile?

Ca sa fii un sportiv bun trebuie sa existe niste reguli, dar chiar culcatul cu gainile nu este una dintre ele. Cred ca cel mai important este alimentatia si sa te odihnesti, daca iti dormi cele 8 ore, eu zic ca este suficient.

5. Chiar asa, ce consideri ca face dintr-un om normal un sportiv foarte bun: antrenamentul, talentul sau genetica? Sau care este minimul de care trebuie sa dispui ca sa le dezvolti si pe celelalte?

Geneticul este cel mai important, vine la pachet probabil cu talentul. Dar poti sa le ai pe toate, daca nu faci antrenament este egal cu 0.

6. Ce-ai alege? O competitie care implica doar 20 de km de urcare sau una cu 20 de km de coborare? Si de ce?

HMMM, pai nu stiu, daca as fi cel mai tare din pluton, sigur cea cu 20km de urcare, ar fi mai simplu sa castig. 🙂

7. Cand a fost momentul cand ai realizat ca esti bun, ba chiar foarte bun (la ciclism)? Cum este să fii Daniel Crista?

Sunt bun? Pai cred ca asta ma face sa vreau mai mult, nu ma consider bun… daca eram bun eram de mult la o echipa pro-continentala. Din pacate nu am avut sansa sa devin bun, vad la fratii mei care fac Kaiac de performanta, ei chiar au conditile cele mai bune, adica au mancare, au cazare tot anul, salariu mult mai mare, eu a trebuit si trebuie sa lupt pentru asa ceva.

8. Te consideri cel mai bun ciclist din Romania? Daca nu, cine crezi ca este acela? Dar cel mai slab? La ultima intrebare poti sa nu raspunzi, daca vrei.

Prefer sa nu raspund. 🙂

9. Cum a fost cu baietii rai la Mondialele de Maraton?

Pfoai, deci a fost incredibil acolo. Eu am avut visul de a merge la Mondialele de Maraton inca de prin 2010, dar din cauza unor incurcaturi la Federatie cu inscrierea, nu m-am mai dus.

Eram in extaz cand i-am vazut pe cei mai tari acolo, pana atunci ii vedeam doar pe facebook si pe instagram pentru ca nu am fost niciodata la o cursa internationala de MTB.

Probabil ca daca aveam o bicicleta mai buna ajungeam mult mai in fata, eu plecand exact ultimul, nu aveam nici o sansa sa fac vreun top 10-20-30. Dar scopul era sa ajung cat mai in fata. In primii kilometri am reusit sa depasesc foarte multi, dar cand am intrat pe prima urcare am facut pana si acolo s-a dus tot moralul… Am zis totusi sa continui, chiar daca am pierdut tot grupul. Pe prima urcare am fortat foarte tare, am depasit multa lume, era foarte greu, urcam pe o partie de schi. Apoi a urmat o coborare super periculoasa pe pietris, destul de lunga si totusi tehnica, simt ca mi-a lipsit un full suspension.

Cursa a fost una foarte grea, pe urcari te chinuiai foarte mult, erau super abrupte si pe coborari sufereai pentru ca erau tehnice, daca aveam un full suspension sigur era mult mai comod si sigur nu faceam a doua pana. S-a intamplat pe o poteca mai de viteza, in coborare, unde trebuia sa pedalezi si sa stai pe sa, iar acolo am dat intr-un varf de piatra si aia a fost. Am pierdut mult timp, dar deja nu mai era nici un stres pentru ca nu aveam nici o sansa la nimic. Per total a fost super fain, m-am distrat, desi nu pentru aia m-am dus. Sper sa mai am sansa sa ma duc, dar cu tot ce trebuie.

10. Si chiar asa, care a fost cea mai dificila competitie la care ai participat? Dar cea mai groaznica?

Sincer, cred ca Campionatul Mondial de MTB a fost cea mai grea competitie, pana si organizatorii au spus ca e cea mai grea editie de pana acum.

11. Cum imparti viata sentimentala cu cea de sportiv? Functioneaza?

Este cea mai grea parte, destul de greu, dar am mare noroc ca ma intelege si chiar ma incurajeaza. Partea buna este ca vin si cu rezultate acasa si asta ne incurajeaza pe amandoi.

12. O sa concurezi in 2019 pentru o echipa continentala. Ce inseamna asta in general si mai ales, ce inseamna in particular, pentru tine? Poate fi un bilet de intrare intr-un cerc si mai inalt?

Eu deja am ajuns sa nu mai sper la un cerc mai inalt. Daca tot sper si vad ca nu reusesc, ma demoralizez. Anul acesta este unul greu, dau licenta la facultate, am multe examene si incerc sa le impart. Vor fi unele zile foarte stranse, gen voi termina Turul Sibiului duminica si luni voi sustine examenul de licenta.

13. Revenind la cele sfinte, lumea vorbeste ca fiecare zona din tara are cate o zeitate a ciclismului. Spre exemplu, Robert Dobai este zeul din Maramures. Ar mai fi si prin alte zone de mentionat dar nu sunt sigur ca au simtul umorului si s-ar putea sa se supere pe mine. Te consideri zeul ciclismului din Banat?

HAHAHAHA, zeul ciclismului! „Dani, printul Banatului” :)))) In nici un caz.

14. Cum dormi noaptea stiind ca ti-am batut KOM-ul de la prima urcare pe Trofeul Muscelului cu o bicicleta electrica KTM entry-level pe nivelul 2 de asistență? Ma rog, nu l-am inregistrat dar asta nu inseamna ca nu s-a intamplat.

Nu sunt asa disperat dupa chestile astea, daca eu reusesc sa imi bat mie timpul sunt fericit, daca bat timpul altcuiva, nu ma ajuta cu nimic.

15. Mai tii minte cand am titrat cu litere de-o șchioapă ca ai castigat Urban Trail XCC la care nici macar n-ai participat? Dincolo de penibilul situatiei, eu chiar te vazusem acolo, desi in locul tau era Ede Molnar. Si nu consumasem nimic in ziua aia. Cum este deci să te vezi câștigător la un concurs la care n-ai participat?

Pai inseamna ca inca sunt favorit, chiar daca nu mai fac mtb 100%. 🙂

16. Si ca sa incheiem, spune-mi cat poti tu de sincer, care este parerea ta despre freerider.ro dupa zece ani de la primul articol?

Este foarte bine ca avem pe cineva care scrie constant articole despre ciclism, daca nu ar fi freerider.ro am fi anonimi toti, nu? Ma bucur foarte mult ca sunteti constanti si sper sa continuati tot asa chiar mai bine.