Dacă în episoadele anterioare am atins pe rând, subiectele legate de tipul schiurilor de tură, tipul clăparilor de tură și ghidul general pentru începători, în acest articol vom vorbi despre tipurile de legături pentru schiurile de tură pentru că, spre deosebire de legăturile schiurilor normale, pentru pârtie, acestea de tură pot fi de mai multe feluri.
Cuprins:
Diferența principală dintre legăturile pentru schi de tură și legăturile pentru schiurile de pârtie, este că cele pentru schi de tură îți permit să ridici călcâiul pentru a folosi schiurile ca și când ai păși, la deal sau pe plat. Când o iei la vale, călcâiul se fixează, iar schiurile și legăturile devin aproape la fel ca cele de pârtie.
În mare, tipurile de legături pentru schiurile de tură se împart în doar două categorii: legăturile clasice, cu prindere în bordurile clăparului și legăturile cu prindere în puncte. Exista și a 3a variantă, „hibridă”, despre care vom vorbi puțin la finalul acestui articol. Pe scurt însă, principalul avantaj al legăturilor în puncte este că sunt ușoare. Poți practic să „economisești” chiar și 1 kg per ski, atunci când folosești legături în puncte în locul legăturilor clasice. Dar să detaliem.
Dacă ești la început de drum cu schiul de tură, cel mai probabil acest tip de legături ți se potrivește. Seamănă mult cu legăturile normale, de pârtie, fiind în același timp foarte diferite. Cadrul lor constă într-o platformă care pivotează în față atunci când ești în modul urcare. La vale, călcâiul se blochează, iar rigiditatea ansamblului schi-clăpar este aproape la fel de mare ca la un schi de pârtie.
Acest tip de legături funcționează asemănător cu legăturile de pârtie, atunci când trebuie să sară din picioare, în cazul unei căzături. Oferă detașare multidirecțională și permit reglaj DIN în funcție de greutatea ta și nivelul de schiat. Aceste legături vin implicit cu frâne.
Avantaje
Dezavantaje
Legăturile cu prindere în puncte pentru schi de tură sunt destul de diferite față de celălalt tip. Conceptul legăturilor în puncte (pini) constă într-un set de pini la vârf și călcâi care se cuplează în niște inserții speciale pe care clăparul trebuie să le aibă. Atenție pentru că nu toți clăparii au așa ceva, deși în ultimii ani, cam toate modelele au aceste găurele speciale în care intră pinii legăturilor în puncte.
Atuul principal al acestor legături în puncte este greutatea redusă. În general poți scade chiar și 1 kg / schi doar dacă ai legături în puncte în loc de legături clasice. Modul de funcționare al acestor legături este practic faptul că înlocuiesc platforma care unește parte din față și cea din spate a legăturilor cu însăși talpa clăparului. Un avantaj secundar al acestui sistem este că atunci când pășești, nu mai trebuie să ridici și greutatea platformei. Într-o tură lungă de schi de tură, acest lucru se simte.
Însă legăturile cu prinderi în puncte se mai împart în două categorii: aprobate TUV și fără certificare.
DIN ISO 13992:2007 este standardul de siguranță pentru declanșare la legăturile cu prinderi în puncte, în cazul unei căzături. Nu toate legăturile în punte au acest standard. În general legăturile cu prinderi în puncte și fără certificare TUV sunt folosite de schiorii avansați și cu experiență. În general aceste legături dispun de reglaj DIN doar pentru partea din spate în timp ce fața are un DIN fix, în general în jurul valorii de 12, destul de mare pentru un începător.
Însă cu toate că spatele oferă reglaj DIN și detașare le nevoie, aceasta este mai restrictivă și nu ar trebui să o consideri asemănătoare cu ce ai la legăturile clasice, de pârtie. Din acest motiv, aceste legături cu prinderi în puncte nu sunt recomandate pentru toată lumea și ar trebui evitate dacă ești începător. Legăturile în puncte care au certificare TUV sunt un compromis între legăturile cu prindere în bordură și cele în pini, oferind reglaj DIN așa cum cere standardul TUV.
Avantaje
Dezavantaje
Concluzia nu este greu de tras. Dacă ești începător, ideal ar fi să începi cu legăturile clasice, care prind clăparii de bordurile lor. De asemenea, dacă nu obișnuiești să ieși des la munte, la schi de tură, investiția destul de mare într-o pereche de legături în pini nu prea pare justificată.
Pe de altă parte, dacă ești intermediar sau avansat sau obișnuiești să participi la concursuri, atunci legăturile în pini au foarte mult sens, în special mulțumită greutății lor foarte mici. Având deja suficientă experiență și cunoștințe, poți compensa cele două dezavantaje principale ale acestor legături, faptul că au reglaj DIN doar la spate și nu au certificare TUV.
Sau poți merge pe varianta hibridă, de care am pomenit la începutul articolului, mai precis legăturile care în față au prindere in pini, iar în spate prindere tradițională. Aceste legături sunt undeva la mijloc, între cele cu prindere completă în pini și cele cu prindere completă în borduri. Avantajul acestui tip de legături este că oferă un bun compromis între greutate redusă și securitate la declanșare, oferind astfel multe din beneficiile ambelor sisteme.
Material de inspirație: mountaintracks.co.uk & experiența proprie.
În octombrie am fost în Spania, unde Merida a lansat trei noi biciclete. Evenimentul a fost cu atât mai important…
Roțile pentru MTB Proven Carbon XC Dynamo recent lansate de Hunt, un producător de roți din carbon cu un excelent…
Recent ne-am deplasat în Spania unde Merida tocmai a lansat cea mai mare și mai extremă bicicletă mtb electrică a…
Vezi comentarii
Care ar fi legăturile în puncte care permit reglajul DIN pe față? Și cum se realizează, fizic, asta; cumva prin schimbarea acelor arculețe cu unele cu elasticitate diferită?