Călătorie între Cer și Pământ – concursul de alergare dintr-o altă dimensiune

În weekendul 10-11 iunie a avut loc la Târgu Ocna o nouă ediție a concursului Călătorie între Cer și Pământ. Se numește așa pentru că traseul intră și în subteran, pentru 7 km, coborând 240 m adâncime până în salina turistică din mina Trotuș. Concursul s-a aflat la a 5a ediție însă până acum era doar mountain bike. În premieră pentru 2017 organizatorii au lansat și traseul de alergare montană oferind două distanțe: cross 5 km și semimaraton 21 km.

La linia de start au fost prezenți 112 alergători printre care și cunoscuți ai acestui sport. Printre ei s-a aflat și Florin Simion, redactor la Time Trial Runnng care, după concurs, ne-a spus că a fost plăcut impresionat de eveniment. Iată cum a văzut el concursul de alergare pe potecă, și prin tunel, de la Târgu Ocna.

După 18 ani de alergări și câteva sute de curse terminate, în cele mai variate locuri, simt în continuare că pot fi surprins. Aflând că prietenii de la Transalpin Bike au în plan să includă și proba de alergare în  cadrul evenimentului “Călătorie între cer și pământ” de la Târgu Ocna (10-11 Iunie 2017), nu am stat pe gânduri. Mai mult, am fost de acord să dau și o mână de ajutor, inclusiv în ceea ce privea traseul. Atracția principală a “călătoriei” era fără îndoială intrarea în mină, însă alergarea prin tunelul minei nu a fost singurul aspect inedit pentru un alergător.

Nu a fost doar o implicare personală, ci am oferit susținere și prin comunitatea și antrenamentele Time Trial Running. În luna martie am participat la o recunoaștere a traseului fiind primul contact cu zona superbă, deși atunci nu am intrat în salină. A urmat în Aprilie un inedit Test Run, la care reprezentant al TTR a fost Robert Ghițea.

Cu o zi înainte de cursă s-a format o mică echipă pentru recunoșterea traseului și marcarea acestuia, grija principală fiind zonele alunecoase formate în urma ploilor. M-am minunat încă o dată de frumusețea traseului (poieni, poteci de iarbă, pădurea de pini) și deveneam nerăbdător să alerg pe acel traseu. Însă m-am concentrat pe marcarea traseului știind cât de important este acest aspect. Târgu Ocna părea gata să primească alergătorii.

După atâția ani de alergări și competiții încă sunt cuprins de o stare de agitație înaintea unei curse. Ceea ce nu e rău. Cel mai mult mă gândeam la traseul din salină, încă necunoscut mie. Cu 10 minute înainte de start am simțit mari emoții, fiind cel care a ținut ședința tehnică, ajutat de Memo (MC-ul evenimentului).

Zona de start (Piața Primăriei din Târgu Ocna) este un cadru perfect pentru o astfel de acțiune. S-a plecat în forță către salină, traseul croșetând printre străzile orașului. O rampă plasată înainte de Complexul Minei Trotuș a dat semnalul unei incursiuni deosebite. Trecând prin halele (în care se prelucrează și se depozitează sarea) am simțit că începe cu adevărat “călătoria”.

Aveam de parcurs cca 7 km prin tunelurile minei și în salina turistică. Startul fiind la ora 12.00, intrarea în mină a semănat cu trecerea “în altă lume”. Ochiul s-a obișnuit repede cu lipsa lumii, iar corpul se bucura de răcoare. Încă neobișnuită, dar extrem provocatoare pentru noi alergătorii, s-a dovedit a fi suita de viraje din tunel. Era deja o altfel de alergare. În salina turistică ne-am bucurat de susținere din partea turiștilor, dar și de frumusețea acesteia.

Urcarea s-a desfășurat într-un ritm mai mult decât ridicat, fiecare încercând să rămână pe culoarul interior. Simțeam că “trăgeam” prea tare, dar nu mai conta. Senzația era prea intensa și prea faină. Ne apropiam de ieșire și deja regretam. Alergarea “sub pământ” fusese ceva senzațional, greu de explicat în cuvinte. Însă și ieșirea la suprafață ne-a produs o senzație neașteptată. Am simțit cum că as fi fost brusc teleportat în altă dimensiune. O explozie de lumină cum numai în filmele SF mai vezi.

A fost nevoie de o mică perioadă de “tranziție”, dar traseul nu ne-a menajat. A început urcarea inițial pe drum forestier apoi pe drum și poteci alpine. Ritmul prea rapid din salină deja îți arăta efectele. Ma aflam în Top 5, iar bătălia abia de acolo începea. Începeam să realizez că diferența de nivel este semnificativă, traseul devenind astfel unul dificil.

Fără să fac eforturi în sensul ăsta eram extrem de concentrat pe cursă și pe traseu. Nu mi-am lăsat răgaz să admir peisajul, dar eram conștient de frumusețea zonei și acest simplu gând mă relaxa într-o oarecare măsură. Această concentrare transformată pe alocuri în ambiția de a nu ceda, suplinea lipsa de antrenamente specifice.

Voluntarii, fotografii și mai ales marcajul (vopsea și bandă roșu cu alb) contribuiau la o siguranță maximă în ce privea traseul. 3 voluntari veseli și activi așteptau la punctul maxim (ca altitudine) al cursei, acesta fiind și punctul de întoarcere.

Pentru cca 3 km s-a alergat pe ruta pe care am și urcat, având ocazia să ne întâlnim cu ceilalți participanți, oferind reciproc susținere. Speram să recuperez poziții în clasament, însă coborârea uneori e la fel de “dureroasă” ca și urcarea. Am dat (aproape) tot ce s-a putut. Nu m-am menajat. Încă nu conștientizam pe loc, însă căldura amiezei m-a secat de energie. Reușeam totuși să mă bucur de alergare și de traseu.

Când ajung la asfalt de regulă mă simt izbăvit și cresc ritmul. De data aceasta am reușit doar să-l mențin. S-a alergat pe străduțe, dar și pe strada principală (cca 500m), având la dispoziție o bandă complet delimitată. Finalul cursei avea să aducă și el noi surprize. Revenind în Piața Primăriei, într-o atmosferă foarte frumoasă creată de susținători și voluntari, am tranzitat primăria, strângând mâna Dlui Primar. Iar finișul a avut loc, unde credeți? Chiar pe scenă!

Am avut parte așadar de o “călătorie” fantastică “între cer și pământ”. O cursă intensa care parcă pentru mine a început și s-a terminat într-o clipă. Incursiunea în tunel și în salină m-a purtat într-o altă dimensiune, una foarte potrivită pentru un spirit competitiv ca mine. Am terminat pe locul 5, cu timpul de 1h43min. Bucuria finală a fost să urc pe scenă, la categoria 30-39 (Locul II).

Felicitări tuturor participanților, dar și celor implicați în realizarea unei minunate “călătorii” între cer și pământ.