DISPERÁRE, disperări, s. f. Faptul de a dispera; desperație. ◊ Loc. adv. Cu disperare = (în mod) disperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ◊ Expr. A duce (sau a împinge pe cineva) la disperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea; a exaspera. [Var.: desperáre s. f.] – V. dispera.
Mă gândesc că este imperios necesar ca din capul locului să aștern cele două definiții pe tavă. De curând, mi-a fost dat să fiu martor la un eveniment care a reușit să mă miște din temelii. Niscai mitocani, leneși până-n măduva oaselor, s-au nimerit pe același drum cu mine. Eu urcam cu bicicleta, ei tocmai îmi blocau poteca. Mă întreb: oare de ce vor să întoarcă aici și nu în altă parte unde le permite drumul? Pentru că tocmai descărcau o benă plină cu materiale de construcții, nicăieri altundeva decât în natură, feriți de ochii lumii.
-Uite că v-am incomodat, imediat terminăm!
–Nu ne-ați incomodat, ba chiar ne-ați făcut spectatori la acest spectacol odios, îmi spun în minte. Tot ce mi-a putut ieși pe gură, a fost: pe bune? Chiar aruncați tot gunoiul aici?!
În secunda doi omul se încruntă puternic, parcă m-ar fi înjurat în gând. Descarcă tot gunoiul din benă și pleacă în trombă ca să întoarcă mașina. Nu stau mult pe gânduri și scot camera, iar ceea ce a urmat poți vedea în filmul acesta.
După discuția foarte elevată purtată cu cei doi care au rămas să curețe după șeful suprem, m-am gândit toată ziua la ce s-a întâmplat. Am fost măcinat de nervi și nu știam cum să procedez ca să se afle mai repede. Am publicat luni filmul pe Facebook, iar lumea a reacționat neașteptat de bine, filmul fiind distribuit în număr mare, cu un reach de 600.000 de persoane și vizualizat de 190.000 de ori. Într-un final s-a dovedit varianta cea mai bună, căci filmul a ajuns la urechile unui funcționar din cadrul primăriei, iar cei trei au fost chemați pentru a li se înmâna amenzile. Șoferul este un fost consilier de la primărie, cel bătrân este profesor, iar cel care dădea la lopată, un zilier. Doi oameni cu funcții cu pretenții, de la care ai așteptări.
Lipsa de educație este însă crasă, iar lumea la sate își fură singură căciula. Ce ai văzut mai sus nu este nicidecum un caz izolat, căci oriunde am avut ocazia să pedalez prin țară, am văzut zeci de gropi de gunoi înființate ad-hoc. Este suficient ca unul să depoziteze gunoiul într-un loc, și hop, mai apar alte șapte grămezi peste noapte. Pe principiul oilor îndobitocite, e clar că dacă arunci după un altul, nu mai este atât de grav ca și cum ai marca tu primul locul. Asta te face cumva mai puțin vinovat. Deși mi-aș dori mult ca unii dintre acești oameni să fie măcar încercați, nu copleșiți, de vreun sentiment de vinovăție.
Motivul pentru care unii fac asta nu îmi este deloc clar, în condițiile în care ai lângă oraș o groapă de gunoi, iar asta cred că pornește din educație. Ce mie mi s-a părut strigător la cer, lor li s-a părut un fleac. La fel de ușor ca și cum și-ar fierbe un ou dimineața. Iar toată această perspectivă asupra naturii, care să fim serioși, în România este marginalizată total, se transmite dintr-o generație în alta. Cred că-ți sunt foarte cunoscuți cocalarii care vin pe munte, lasă gunoaie în urma lor, apoi se întorc după o perioadă și exclamă: doamne dar ce gunoaie sunt pe aici! Eu sunt de părere că toată această nepăsare pleacă de acasă, de la părinți și de la bunici, care-i educă „cum pot ei mai bine”.
-Odrasla tatii, de ce să mai duci gunoiul la ghenă? Aruncă-l pe geam.
Din păcate asta este fraza care-i definește pe mulți dintre noi, inclusiv pe cei care acuză, dar aruncă nepăsători și ei la rândul lor, atunci când au ocazia (cazul cel mai trist de altfel). Și se pare că împotriva acestor oameni cu o capacitate foarte redusă de înțelegere, nu există decât o singură soluție: implicarea autorităților și amendarea acestora. Nu mă aștept ca garda de mediu să patruleze și să-i amenedeze, căci să fim serioși, ce șanse există să-i prindă exact în acel moment? Totul depinde de mine și de tine, de un telefon rapid dat la poliție și de popularizarea evenimentului astfel încât să primească atenția cuvenită în media. În acest caz, nici măcar autoritățile care uneori dau din umeri din lipsă totală de chef, nu vor avea ce să facă decât să-și miște curul și să-i ia pe mojici la rost.
Totodată am realizat că simțul civic este întipărit în ADN-ul tău sau nu. Atât de simplu. Iar dacă este, oricum nu mai conștientizezi prezența lui acolo. De data aceasta însă, disperarea m-a făcut să vreau ca acești oameni să plătească pentru ceea ce au făcut. Și recunosc, am simțit pentru prima dată o aprigă dorință de răzbunare, asta după ani întregi când am trecut pe lângă gunoaie debarasate în natură. Pentru că natura nu va avea cum să se apere niciodată de inconștiența acestor oameni. Și cum ea are mereu grijă de noi și noi va trebui să profităm de fiecare ocazie și să avem grijă de ea.
Așadar, oameni buni, folosiți cu încredere telefonul mobil și apelați 112. Oameni precum aceștia trebuie dresați și făcuți să înțeleagă consecințele faptelor lor. Și vă zic sigur, nimic nu-i ustură mai tare decât lipsă câtorva sute sau poate chiar mii de lei din buzunar. Nici măcar un obraz bătut.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
Sunt constient ca nu acesta este solutia.
Eu doar incerc sa inteleg mentalitatea. Una dintre motive este pretul cerut pentru inchirierea unui container de la gunoieri costa aproape 1000 roni (cel putin in Brasov).
Daca ne uitam ce pret nesimtit ce se cere pentru transportarea gunoiului, parca as da vina in primul rand pe societatile care se ocupa cu colectarea gunouiului....
Daca pretul ar fi mai accesibil, probabil am avea mai putine probleme de acest gen.