Revenind la comparația despre care aminteam, în Chișinău trăiesc aproximativ 670.000 de persoane, pe când în București numărul acestora era în 2011, de aproximativ 2.000.000. Iar între timp sunt sigur că ne-am mai înghesuit un pic. Aceste cifre vorbesc de la sine și sincer, mi-e foarte teamă să raportez numărul de bicicliști la populația celor două orașe, care au ieșit sau care ies de obicei în stradă. Să prespunem, în cel mai bun caz, că cel mai mare marș organizat vreodată în Capitală, a strâns 3.000 de persoane, adică nici măcar jumătate din persoanele care au ieșit să pedaleze pe străzile Chișinăului.
Comentariile sunt de prisos, dar cineva mi-a oferit zilele trecute o variantă de răspuns pertinentă. Mi-a amintit că la marile manfiestații de la București, din 2009, nu s-au strâns nici măcar 10.000 de persoane care să protesteze împotriva guvernului. Și vorbim despre persoane care se aflau în imposibilitatea de a mai pune ceva pe masă a doua zi, datorită tăierilor salariale și a disponibilizărilor. Dacă nici cei care protestează împotriva unor măsuri de austeritate nu se pot organiza în grupuri mari, atunci ce așteptări să mai avem? Sau mai putem avea așteptări?
Una peste alta, când mă uit pe grupurile de Facebook în care sunt planificate marșurile de protest și unde organizatorii depun eforturi mari ca totul să iasă bine, văd mii de persoane confirmate. Dar când particip la marșul de protest, numărul de participanți este sub așteptări. Citesc de asemenea sute de nemulțumiri pe săptămână, despre infrastructura dedicată bicicliștilor, publicate în rubrica de comentarii ale diverselor site-uri. Dar când mă uit pe stradă, văd puțină lume pedalând. Și lista de exemple ce sfidează logica poate continua. Oare chiar ne plac atât de mult revoluțiile și protestele online? Șirul nesfârșit de petiții? Dar oare are cineva impresia că un vot sau 1 milion de voturi online vor schimba vreodată percepția autorităților? Realitatea este în stradă, nu online. Și nu poți să fii atât de naiv încât să crezi că „dacă vei da like aici vei avea piste pe stradă” va schimba ceva.
Dacă până acum afirmam că este normal ca la Budapesta să se strângă 100.000 de bicicliști în stradă, deoarece la ei valul a pornit înaintea noastră, cred că oamenii de la Chișinău ne-au dat o lecție greu de dus în spinare. Aș fi fericit dacă aceste exemple ar însemna o lecție. Dar optimismul meu, din păcate, se află în cădere liberă. Ori nu ne pasă, ori suntem prea leneși, ori chiar nu ne dorim o infrastructură bine pusă la punct și de fapt preferăm să vedem doar punctele negative ale actualului sistem, dar fără a face prea multe pentru a schimba ceva. Și să nu uităm: în România ultimilor doi ani s-au vândut peste 500.000 de biciclete. Oare unde se află ele?
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Jidvei Weinland Trails revine cu o nouă ediție dedicată pasionaților de mountain bike, sub conceptul…
Puține nume din lumea componentelor de bicicletă inspiră același nivel de încredere ca DT Swiss.…
Orbea a prezentat noua generație Wild LT, unul dintre cele mai importante modele din gama…
Vezi comentarii
Eu pana acum am observat urmatoarele categorii de ciclisti:
- Hipsterul protestatar de carte-faciala (feisbuc) : protesteaza in scris legat de situatia dezastruoasa, se bate cu pumnii in piept pentur dreptate, dar cand vine vorba sa si faca ceva in privinta asta, nu, ca-i prea "mainstream" si are lucruri mai important de facut, de genul aranjat freza sau lipit o lampa stramb pe perete. Deisgur, online a anuntat ca participa ca este pe metereze, poate mai agata vreo minora misto cu "revolutionarismul" lui.
- Frustratul : ala care acuza tot, urla la tot, totul este gresit, vrea o revolutie violenta, vrea sa rupa tot, sa fie zmeul zmeilor si sa isi faca dreptatea cu pumnul. Un protest pasnic nu este de rangul lui. Are o gramada de frustrari si neajunsuri in viata si si-a gasit violenta ciclista ca mijloc de exprimare, doar pentru ca exista un conflict, nu pentru ca ar crede el in asa ceva. Plus ca poate mai agata o minora misto cu barbarismul lui.
- Indiferentul / Scarbitul : si-a pierdut orice speranta ca se mai poate face ceva, asa ca nu ii mai pasa, se da in legea lui si pentru el
- Ala care chiar face ceva : din pacate categorie minoritara, si de multe ori luata in ras de celelalte categorii
Majoritari pana acum imi par a fi hipsterii si frustratii. Cand o sa trecem peste atitudinilea astea imbecile o sa ne si adunam mai multi sa chiar insemnam ceva.
"Și să nu uităm: în România ultimilor doi ani s-au vândut peste 500.000 de biciclete. Oare unde se află ele?"
Raspuns: in balcoane, in garaje etc. adunand praf...
La Revoluții și Proteste online ne pricepem bine de tot! Pai e super-confortabil sa stai in fata unui dispaly si sa dai cu degetele pe litere si sa zici una alta! Dar vorba aia: ''de la a zice la a face,, e drum lung. :)
Luata pe cifre si comparatii, situatia e trista.
Dar daca ma gandesc la schimbarile din ultimii ani si cum a crescut numarul de biciclisti pe strazi, evolutia e exploziva.
Eu merg prin Bucuresti cu bicicleta (serios) de 4 ani si pot sa spun ca de la an la an au fost diferente mari in interactiunile cu participantii la trafic si in numarul de biciclisti intalniti. Si asta cu toate ca Primaria pur si simplu se opune miscarii.
Eu cred ca inca mai e speranta :P
Pai si cand ies pe bicicleta ies multi ca la promenada, asa, fara nici un rost. Mai ales fetele, un fel de mimoze cu nasul pe sus ca au bicicleta. In Europa lumea merge cu un scop - la lucru, la cumparaturi sau face sport. La noi da bine acum, esti mai interesant.
Apropo, Bucurestiul are mult sub 2 milioane, tot aveti obsesie cu marea capitala.
Oare cati din oamenii care se ocupa de acest blog, au bicicleta? sau cati km pargurg pe zi? :))
SI acum gluma: Ei stau zi de zi pe laptopuri, se plimba cu masina si mananca la MC! :)))
@Marcel: Eu parcurg în medie între 30 și 50 de km pe zi, poți să mă urmărești pe Strava dacă chiar dorești, ca să ții o evidență. Asta în oraș. La munte este cu totul altă distracție. Mulțumesc pentru interes! :)
@ Free RiderAcum daca tot ne-ai zis de Strava zi-ne si cum esti acolo ca sa te gasim :)
Eu fac zilnic home/work - aprox 18 km + o data la vreo 2 zile sau cand am timp fac iesiri mai lungi pe cursiera. Lucrurile s-au schimbat prin prisma faptului ca vad tot mai multi commuters in drumurile mele spre munca. Protestele sigur nu vor rezolva nimic (ca deh, ii doare p-astia undeva de protestele noastre), dar cu cat vom fi mai multi pe strada zilnic, cu atat vom fi bagati in seama si luati in seama.
De acord cu Vlad. Personal eram "Ala care chiar face ceva", intre timp am trecut la Indiferentul / Scarbitul, dupa ce am observat ca multi din cei care vor sa para "Ala care chiar face ceva" sunt de fapt "hipsteri" si "frustrati". Ciudat este ca in anii de pedalat am observat o schimbare de atitudine in bine, chiar din partea celor de la care ma asteptam mai putin, adica automobilistii. Probabil au inceput sa ralizeze ca o bicicleta in trafic, inseamna o masina mai putin in trafic. Sunt curios cand vor realiza acest lucru si primarii mai grei de cap, precum Oprescu.
@Rhadoo: billy boy este numele. :) Turele lungi sunt cele de XC, cele scurte sau cele în care apar într-un singur loc sunt de trial (prin oraș).