În plus, marea majoritate a cățărărilor asfaltate la îndemână de la noi nu au înclinație foarte mare, fiind de obicei cu medii de maxim 5-6% și pasaje în jur de 10%. Chiar și marile drumuri alpine ale noastre, Transfăgărășanul, Transalpina și mai nou Transbucegii și Transrarăul nu au pante foarte serioase, fiind dificile mai mult prin lungimea lor. În plus, ”trans-urile” nu sunt accesibile primăvara devreme din cauza zăpezii, fiind complet deschise de obicei doar prin aprilie-mai. Secțiuni de cățărare cu înclinații de 20% sau mai mari se găsesc în multe locuri prin țară, dar de obicei sunt răzlețe și e foarte greu să legi o tură care să includă mai mult de 2-3 bucăți.
Zona dintre Valea Doftanei și Valea Prahovei însă este plină de astfel de urcări de câțiva km cu bucăți lungi cu înclinații de peste 10-15% care sar des chiar și de 20%. Acestea se pot lega într-un traseu frumos de antrenament, după imaginația fiecăruia. Nu știu dacă mai există în țară o zonă cu atâtea cățărări abrupte asfaltate pe o suprafață așa de mică….
Traseul începe din Nistorești, pe DN1. Înainte de a intra pe el, puteți face o încălzire prealabilă venind pe DN1 câțiva km. Dacă lăsați mașina la OMV Cornu (există o parcare părăsită în spatele benzinăriei) beneficiați de 2 km de încălzire. Pentru cine vrea mai mult, poate să înceapă de la benzinăria Rompetrol de la a doua intersecție de intrare în Câmpina (cea fără pod). Un mare avantaj e că traseul poate fi accesat și cu trenul, de la una din stațiile și haltele de pe lângă DN1, de exemplu halta Nistorești.
Prima cățărare începe din Nistorești și se termină deasupra comunei Șotrile. Este o urcare grea, cu pante mari pe început și final. Partea de mijloc are zone de relaxare, dar asfaltul e destul de prost datorită unor lucrări de canalizare.
A doua cățărare importantă este din Șotrile și este o stradă laterală pe care o parcurgem dus-întors. Asfaltul este impecabil, înclinația spre 15%.
A treia cățărare începe din Valea Doftanei, după ce am coborât serpentinele de pe Valea Fiarelor. La 20 m în amonte începe un alt drum la stânga pe care urcăm până la un mic sat, iar din centru facem stânga până la terminarea asfaltului. Întoarcerea e pe același drum. Înclinații spre 20% și asfalt impecabil.
A patra cățărare și cea mai simplă este cea de pe barajul Paltinu, cu înclinații care nu ating 10%, un fel de relaxare. Asfaltul este acceptabil, dar mai are gropi. Continuam pe drumul de contur al barajului, vălurit.
A cincea cățărare începe din Teșila de după coada lacului, înspre Secăria. Asfaltul este acceptabil iar înclinația sare uneori de 10%.
A șasea cățărare este din centrul satului Secăria spre Comarnic, nu foarte lungă și cu pantă moderată, asfalt destul de prost.
A șaptea cățărare începe din punctul de întoarcere, Comarnic, înapoi spre Secăria. Asfaltul este deteriorat de lucrările de canalizare pe prima jumătate, înclinația e mare și depășește de multe ori 10%.
A opta cățărare este dinspre Secăria spre Teșila, cu pantă medie și asfalt bun.
A noua cățărare este vestita Valea Fiarelor, cu pantele și virajele abrupte care au făcut deliciul coborârii cu câteva ore în urmă… Asfaltul e impecabil. Sus, se poate continua la stânga până în vârful dealului, la Școala din Șotrile.
Pe traseul de întoarcere, mai avem o ultimă cățărare, cu câteva bucăți scurte foarte abrupte. Asfaltul e bun, dar o bucată de drum a fost ruptă și reparată. Acolo trebuie atenție sporită iar înclinația crește pe o distanță scurtă peste 20%.
În zonă mai există și alte cățărări tari, cum ar fi Sultanu, cu înclinație de peste 20%, dar care sunt mai departe iar legarea acestora ar lungi un traseu oricum destul de greu. O să le includem și pe acelea în alte sugestii de traseu. Oricum, nu trebuie să faceți exact cum propunem noi, puteți să vă jucați pe drumurile respective după propria voastră imaginație. Dar, pentru cei ce nu știați deja, e bine să aflați că ele sunt acolo și vă așteaptă!
Vă recomand să mergeți cu o cursieră cu anvelope de 25 sau 28, dar și un MTB este potrivit pentru cei care nu sunt foarte puternici. În rest, aveți mai jos track-ul GPS și… spor la antrenament!
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
Salut Horatiu,
Poti pune traseul GPS? Am vrea sa dam o tura maine, si ne atrage.
Multumesc!
Salut, nu stiu de ce nu mai merg multe link-uri spre trasee.
Am pus la finalul articolului un link la track-ul gps care merge.
Salut Horatiu. As vrea sa fac si eu tura aceasta dar nu gasesc track-ul tau. Poti sa il atasezi in comment sau iti dau o adresa de email, ceva? Multumesc mult!
Salut Sorin! Ai facut rost de traseu? Vrem sa il facem si noi maine. Multumesc!
Ce ati alege intre gt grade tiagra si merida ciclocross 300?ca echipare sunt similare, conteaza geomtria cadrului? Merida e cu 500 de lei mai putin, ce face diferenta intre ele?
Scuze de intarziere cu raspunsul dar ieri am fost plecat la teste fix cu o cursiera Merida cu disc. In principiu da, conteaza geometria cadrului, GT este mai lung si mai comod, dar mai putin agil. Lucrul acesta se vede in principal la furca spate, unde distanta dintre roata si cadru este foarte mare. GT este o bicicleta gandita pentru ture lungi. Cele specifice de ciclocros sunt cu o geometrie mai compacta si mai agila. Merida vine cu anvelope cramponate, GT cu slick-uri. Merida are si manete suplimentare de frana, GT are ghidonul ala ergonomic. S-ar putea ca GT sa aiba un cadru cu amortizare mai buna, la Merida sa se prefere un cadru mai rigid, dar e doar o presupunere. Dar pana la urma ambele fac acelasi lucru, ideal ar fi de urcat pe ambele si testat. Parere finala: Merida e mai pe performanta, GT e mai mult pentru fun si distractie. Daca merita diferenta de bani, la modul obiectiv, probabil ca nu. La modul subiectiv depinde de fiecare...