TransApuseni 2012: Zilele 3, 4 și 5

Continuăm aventura celor doi membri ai Alien Cycling Zalău cu restul de 3 zile petrecute în șaua bicicletei prin Munții Apuseni. După cum chiar unul dintre ei spune, cicloturismul rămâne una din ramurile ciclismului destinat cu precădere cicliștilor amatori sătui de laptopurile lor de acasă sau de la birou, în fuga lor spre puțină aventură în natură și satisfacerea tendinței de a-și testa și depăși propriile limite.

Ziua 3

Cea de-a treia zi a debutat cu un drum în urcare înspre municipiul Brad, respectiv cu trecerea printr-un pas la 757 de metri altitudine după plecarea din Abrud (610m). Urmează o coborâre lungă prin localitățile Buceș și Mihăileni până la Brad, unde căutăm mânuși de schimb pentru Mircea. La sfatul unui bun prieten de-al meu că odată ajunși la Brad să mergem să mâncăm vișli (varianta locală vișle), adică un soi de cârnăciori subțiri din carne de capră. Zis și făcut!

După o mică siesta la local continuăm drumul propunându-ne ca pe seară să ajungem în localitatea Vașcău. Ziua se dovedește a fi foarte toridă, cu canicula undeva la nivelul maxim al verii, potrivit știrilor meteo. Asfaltul încins dogorea nemilos temperaturi de 44-45 de grade la soare conform termometrului de pe bicicleta mea.

Avem însă satisfacția peisajului dominat de culmea Vârfului Bihor (1849 de metri), cel mai înalt din Munții Apuseni, vârf pe care nu doar că l-am admirat de multe ori în călătoriile mele anterioare, dar l-am și urcat cu piciorul. Aspectul inedit, însă, îl constituia faptul că niciodată nu-l admirasem de pe bicicletă dinspre sud, de regulă văzându-l din alt unghi, respectiv, dinspre masivul Vlădeasa sau zona carstică a masivului Bihor (Platoul Padiș cu împrejurimile sale). Este și motivul pentru care, fascinat de noua perspectivă, nu ma pot abține să fac mai multe fotografii, bineînțeles prinzând în obiectiv și vestitul vârf al muntelui Găina – zona de interes etnografic pentru târgul anual de fete.

Istoria ne iese din nou în cale odată cu intrarea în localitatea Țebea cu locul de adunare a moșilor iobagi ai lui Horea, de sub vestitul gorun care-i poartă numele, și totodată locul unde odihnește pentru vecie revoluționarul român pașoptist Avram Iancu, supranumit Craiul Munților. Nu ratăm ocazia de a ne fotografia cu bustul lui Avram Iancu și plecăm din Țebea cu un oarecare regret de a nu fi zăbovit mai mult. Drumul pe care îl mai aveam de parcurs ne aștepta însă cu fierbințeala lui, iar necunoscutul zonei spre care ne îndreptam pentru a înnopta ne stârnea curiozitatea.

Trecem așadar prin localitatea Halmagiu unde un patriot local ne spune că se fabrică cei mai buni vișli de către un proprietar, deținător al unei mari turme de capre și al cărui vișli nu se compară cu cei pe care i-am putut servi la Brad. Îl credem pe cuvânt întrucât nu zăbovim decât preț de un suc, căldura fiind mare și drumul anevoios.

Ce-am spus, anevoios ?! Poate puteam să spun chiar mai mult decât atât. Urmează localitatea Vârfurile (215 metri altitudine) unde ne despărțim de drumul care pleacă spre Ineu și ne îndreptăm către Vașcău și Beiuș. În calea noastră, peste toata căldura toridă a dupamiezei, intervine o urcare chinuitoare până într-un pas pe vârf de munte, parte integrantă din Munții Bihorului, care deși nu avea decât 692 de metri altitudine ne-a dat multă bătaie de cap. Am avut noroc că drumul urca în bună măsură prin pădure și am avut parte de răcoarea acesteia.

Evident că după urcarea istovitoare urmează o coborâre lungă și, după aprovizionarea cu apă, de la un izvor din drum ajungem în final la Vașcău. Mărturisesc că nu prea știam mare lucru despre localitate, poate doar ceva, într-un colț de memorie cu privire la o fosta exploatare de marmură. Totuși a trebuit să înnoptăm aici, așa că am început cautarea de localnici care să ne dea ceva îndrumări. Părea un oraș părăsit la acea oră dinspre seară, după canicula zilei. Într-un final găsim o mică terasă unde un grup restrâns de cetățeni jucau rummy și se răcoreau cu o bere. Am primit îndicații valoroase despre un mic lac aflat în apropierea localității,rezultat al fostei exploatări de marmură, unde puteam monta și cortul. După aprovizionarea de rigoare în singurul magazin deschis, căutăm și în cele din urma găsim locul pomenit.

După trei zile de mers prin soare și praf, cu spălare prin albii de pârâuri, faptul că am putut face baie în lac a fost un fel de mană cerească. Să te șamponezi integral și să faci o baie în apa călduță a lacului a fost o adevărată binefacere. După baie am mâncat foarte bine și am dormit și mai bine cu toate că am ținut cortul cu plasa deschisă din cauza aerului uscat. Ah, era să uit un lucru care mi-a făcut de asemenea plăcere – mi-am instalat cortul cu vedere prin geam la Vârful Bihor, care de data aceasta se înfățișa în toată splendoarea sa dinspre latura de sud-vest. Noapte bună – cu o singură trezire pentru vizionarea Carului Mare, a Stelei Polare și alte activități nocturne necesare de la o vârstă încolo…

Ziua 4

Deșteptare placută, mic dejun și direct pe traseul în coborâre ușoară spre orașul Ștei, iar mai apoi până în Depresiunea Beiușului. Asfaltul precar, drumul în lucru, cât și traficul reluat în zi de luni pe un drum numit ca fiind european (E 79), au făcut ca să nu avem cea mai plăcuta călătorie. La Beiuș facem un popas, căutăm în continuare mănuși și camere de schimb, fără succes din păcate. După un timp cerem informații și pornim în călătorie spre Munții Pădurea Craiului peste care trebuia să trecem în drumul nostru către Aleșd – ținta finală a zilei. Urcăm puțin la ieșirea din oraș și în curând ajungem în comuna Remetea, unde culegem din nou date și operăm o ușoară modificare de traseu, care în varianta nouă devine puțin mai lung, dar mai accesibil.

Spre prânz ajungem în localitatea Roșia unde vizităm Moara de apa din localitate – veche din sec. IX unde proprietarul în vârsta Burtic Gheorghe – morar de o viață – ne permite accesul și ne face și o urare religioasă de drum bun după care ne da câte o bucată de tămâie ca s-o avem la noi spre a ne apără de cele rele. La final scoate de sub perna o vioară cu goarnă și ne interpretează melodii din folclorul local. Încântați, îi răsplătim strădania cu ceva bănuți și plecăm. La Roșia este ultimul loc în care puteam lua masa la un birt de șosea. În meniul propus se oferă păstrăvi prăjiți și optăm pentru aceștia în dauna singurei alternative cu mici și cârnati.

De la Beiuș (183 m) șoseaua a urcat ușor până la Roșia (250 m), ca mai apoi să avem parte din nou de o urcare lungă și istovitoare până dupa localitatea Damiș, de unde începem să coborâm abrupt de la 645 de metri până la Bratca (330 m). De aici, drumul urcă și coboară alternativ pentru a ajunge în drumul european Oradea – Cluj (E 60), în localitatea Borod. Soarele continua să fie necruțător și o luăm spre apus către Aleșd, unde ajungem după circa încă 19 kilometri. Aprovizionăm și mergem spre localitatea limitrofă Peștiș unde găsim un loc de campare în apropierea unui izvor. A fost o zi istovitoare, cu căldură foarte mare, multe suișuri și coborâșuri cu panierele și cortul ancorate de bicicletă și cu destui kilometri la final: 115!

Ziua 5

Ziua a cincea nu are un istoric prea spectaculos, poate și pentru făptul că traseul era mai cunoscut. Eram avizați despre urcarea pe Muntele Șes în care se parcurge drumul de la Aleșd (230 metri) până la Șinteu – cu maximul din zona antenelor situat la 714 metri altitudine.

Fiind odihniți de bună dimineața și ajutați de umbra copacilor, drumul nu a fost chiar așa de dificil. A urmat coborârea spectaculoasă pe un drum proaspăt asfaltat cu mici porțiuni de macadam. Prin Drighiu urcăm puțin după care coborâm până la Nușfalău. Dealul Nușfalăului nu are taine pentru noi și ajungem la Șimleu Silvaniei unde ne vizităm tatăl și facem un mic popas la casa părintească. La ora 15 pornim spre Zălau cu vânt din spate și șosea în mare măsură modernizată. Ajungem la Zalău la o bine meritata bere pe o terasă unde întâmplator, dar în mod fericit ne întâlnim cu Nelu, Marius și Gabi – prietenii de la clubul de ciclism. Trăim plăcerea revederii după 505 kilometri parcurși în cinci zile toride și avem senzația că am plecat de acasă de când lumea!

Material realizat cu amabilitatea Alien Cycling Zalău