Trans-Bucegi si Piatra Craiului, 2 zile pe munte

Prietenul nostru Eugen Mustață ne relatează în articolul de mai jos despre ultima sa tură în natură. Să-i dăm cuvântul, căci are câteva lucruri interesante de povestit:

Sa incep cu o lamurire, tura de MTB Busteni-Bran nu se cheama Trans-Bucegi (acela este, din pacate, drumul asfaltat integral pana la Piatra Arsa pentru ca orice posesor de 4 roti motrice si bere la PET sa-l poata parcurge si incinge un gratar fix pe varful muntelui, lasand mizerie, gunoaie si natura alterata un urma lui).

Revenind la tura, ideal, din punct de vedere logistic, ar fi de ajuns si plecat de la munte, cu trenul. Se poate si cu masina insa trebuie luat in calcul faptul ca masina/masinile vor ramane in Busteni si planuita intoarcerea cu acest considerent in minte. Tura in sine porneste o data cu iesirea pe usa telecabinei de la cota 2000. De aici, poti cobora pe forestierul lat si vizibil catre Piatra Arsa sau, cum am facut noi, poti cobora pe sub telecabina vreo 300-500 de metri, faci cateva poze cu Busteniul vazut de sus si apoi pe poteca te indrepti spre Piatra Arsa. De ajuns ajungi tot acolo indiferent de ce optiune alegi sa urmezi.

De acolo, urmeaza o coborare in viteza spre Cabana Dichiu pe asfaltul neted ca in palma. Grija mare la masinile de pe contrasens(caci pe cele de pe sensul tau de mers le vei depasi cu siguranta). De la Cabana Dichiu, tot in jos, urmezi drumul spre Barajul de la Bolboci. Acum, daca in tine spiritul AM/#enduro-istic este mare, pana sa ajungi la cabana Dichiu, poti iesi de pe drumul asfaltat si cobora direct spre Padina pe drumul marcat ‘dunga rosie’. Bine ar fi sa calaresti un full-suspension cu un trail-oriented geometry asa, caci sunt ceva bucati ‘in cap’ si, de asemenea, drop-uri de 50-70 cm. Daca nu te simti foarte tehnic iar bicla o folosesti pentru mai mult pentru XC, varianta initiala ramane cea mai safe, adica: Cabana Dichiu -> Cabana Padina, pe forestier; privelistile oricum fac toti banii asa ca nu iesi in pierdere.

La Padina, recomandarea mea este sa faci o mica pauza pentru odihna si realimentare; ceva gustari light, daca nu chiar o masa in toata regula nu ar fi de ocolit caci urmatorul popas unde poti manca si bea ceva va fi in Bran; iar pana atunci, ai de urcat si de coborat un munte.

De la cabana Padina, fix din spatele ei, drumul porneste alene spre Saua Strunga. Sunt multe portiuni unde poti sa pedalezi, asta daca vrei sa exersezi ‘technical up-hill’, altfel, pana sus, tot drumul va fi un push-bike, pe alocuri chiar si cu bicicleta in spinare. Durata urcarii variaza in functie de conditia fizica a fiecaruia insa poti sa iei in calcul o ora daca esti in forma si vreo 1,5-2 daca fitness-ul tau nu e la cote maxime. Stiu, pare mult si nu vrei insa, crede-ma, the best part is yet to come.

Odata ajuns sus pe saua strunga privelistea este fenomenala, cu capital F!, si aici va fi nevoie de un pic de odihna, intre 15 si 30 de minute si, ar fi bine sa nu treci peste caci coborarea va fi lunga si destul de solicitanta.

‘the absolute best down-hill I’ve ever had’

Saua Strunga-Bran…, va fi un traseul pe care il vei tine minte si pe care vei dori sa te intorci mereu si mereu…, e addictive!, incepe foarte tehnic cu single trail in gol alpin, plin de stanci, un milion de loose rocks, bucati de poteca prabusite in jos pe costisa (off-camber abrupt adica) si drop-uri cu priveliste la prapastie; nu e de gluma si relax, ci de munca si concentrare. “Daca nu suporti caldura, iesi din bucatarie”; daca insa esti ca mine si poteca, cu cat este mai grea, cu atat te incita si te motiveaza sa incerci sa o parcurgi in pedale, te vei distra fantastic. Sunt cateva mici portiuni pe care, cred eu, nu le poti face cu un HT (dar poate unde imi lipseste mie skill-ul) si, da, ideal ar fi un full-suspension de AM/#enduro insa, te poti distra foarte bine cu orice bicicleta ai avea, fiind necesare 2 conditii: 1. Sa mai fi parcurs astfel de trasee (nu este de gluma cu prapastia la jumatate de metru) si 2. Sa ai frane si cauciucuri de munte bune (cele usoare si subtiri de XC s-ar putea sa nu faca fata).

O data trecuta aceasta zona tehnica, urmeaza o portiune unde se alterneaza luminisurile cu padurea; 98% e la vale dar ai girja la 2-3 portiuni cu copaci cazuti fix in curba dupa o portiune de viteza la vale sau scurtele portiuni de pamant afanat cu pietre ce te pot arunca de pe trasa. In rest, este trail heaven!, poteci batatorite, portiuni tehnice, portiuni de viteza(de iti lacrimeaza ochii pe sub ochelarii de ciclism), iar in luminisuri, peisaje cat cuprinde.

De retinut, la prima intersectie de poteci, mergi pe coborarea spre stanga; la a 2-a, mergi spre dreapta (inainte de fapt; poti si dreapta insa traseul e mai scurt asa si te bucuri mai putin de el); de aici, ai paduri si coline golase si, pe masura ce cobori, padurile sunt din ce in ce mai mici iar coline din ce in ce mai frumoase. Ai sa intalnesti cateva stane asa ca atentie la vaci, oi si mai ales, la cainii ciobanesti – nu toti sunt prietenosi din fire.

La un moment dat, vei intalni in padure, o cruce aflata la intersectia a 2 poteci. Drumul spre Bran(satul Simon, de fapt) se continua prin dreapta ei. Pana la iesirea din padure vor mai fi ceva bucati tehnice insa, totul este ‘trecubil’ si foarte-foarte enjoyable.

Urmeaza inca o serie de 3-4 coline pe langa gardurile si terenurile localnicilor, ca apoi sa dai de ultima intersectie a traseului pana la iesirea pe drumul asfaltat. Alegi poteca mai lata spre dreapta(in fapt, inspre inainte) si o parcurgi cu cat de multa viteza mai poti duce. Grija la frane caci, in functie de nivelul fiecaruia, s-ar putea sa fi avut si ele de suferi pe aceasta lunga coborare.

O data ajuns la sosea, faci stanga si, in 2-2.5 km ai iesit la soseaua principal in Bran. Sfatul meu este sa iti programezi coborarea de pe Saua Strunga dupa ora 15:00 (in timpul verii), pentru a te putea bucura de culorile muntelui in soarele de asfiintit.

Acum, dupa caz, poti pedala pana in Brasov sau te poti caza in Bran pentru seara respectiva si merge in Brasov a 2-a zi. Poti face insa ceea ce am facut noi, si anume, sa pornesti spre Muntii Piatra Craiului. Trebuie sa mai ai energie si resurse fizice caci urmeaza o buna bucata in care doar vei urca. Din Bran, mergi pe asfalt spre satul Pestera. Tot urci si urci pana cand drumul devine din asfalt, macadam si, chiar si atunci, tot mai urci un pic, pentru inca vreo 30 de minute. Atentie insa, in functie de ora la care ai ajuns in Bran, poate ar fi mai indicat sa pornesti direct spre satul Pestera fara sa mai treci pe la restaurant. Noi am zabovit vreo 2 ore la masa, fapt care a dus la o sosire la cazarea aflata in satul Pestera pe intuneric. Ai multe optiuni de cazare acolo, noi insa am optat pentru o pensiune in buza padurii, a.i. a 2-a zi sa fim si aproape de traseu, sa si avem privelisti minunate din toate partile.

Dimineata, dupa un somn in care, te asigur eu, ai dormit neintors si un mic dejun natural si energizant, e timpul sa pornesti spre Piatra Craiului. Nu, nu aceea este destinatia ci Canionul Zarnestilor, zis si Prapastiile Zarnestilor. Ai de urcat cam o ora(more or less) in functie de modul in care alegi sa faci acest lucru(pe bicicleta sau push-bike); orice ai decide, vor fi portiuni in care pur si simplu nu vei putea pedala, drumul fiind foarte abrupt. Vei intalni un luminis, pe care il vei traversa mergand tot inainte, apoi o ultima bucata de padure in urcare, moment in care vei ajunge intr-un al 2-lea luminis unde te vei putea bucura de o priveliste uimitoare a Pietrei Craiului.

Cu cateva poze la activ, continui drumul spre Canionul Zarnestilor prin dreapta, pe o poteca aflata langa un gard de lemn. Este o portiune de trail excelenta, pe care o poti parcurge in 99% dintre cazuri pe bicicleta. Durerea este ca dureaza prea putin, doar cativa kilometri. Va exista un moment unde vei traversa un mic paraias cu bicicleta in spate insa, exista un singur drum si nu ai cum sa te ratacesti. La un moment dat, poteca se incheie(cu tot cu variantele ei – de multe ori ai la dispozitie trase suplimentare fata de cea principala, mai sus sau mai jos –) si ajungi pe fundul canionului. De aici, tine bine de ghidon caci fundul canionului e lat, cu vizibilitate iar viteza creste simtitor. Atentie insa la pietrele ‘loose’ care te pot arunca de pe trasa sau darama de pe bicicleta si, o data ce te apropii de civilizatie, la turistii care merg alene cascand ochii in stanga si’n dreapta in timp ce tu cobori vijelios cu peste 50 la ora pe teren accidentat. Acum, daca in ziua anterioara, ti-ai fi dorit un full-suspension pe coborarea de pe Saua Strunga dar era ok si cu un hard-tail, pe Canionul Zarnestilor iti vei schimba lista de prioritati rapid si un full-supension va reaparea sus in top. Nu atat din cauza faptului ca este accidentat, caci nu este, ci din pricina vibratiilor rapide si repetate pe care le vei resimtii in ghidon(si mansoane); din cauza lor, mainile iti vor ceda destul de repede daca furca ta fata este de XC(si asta vine de la cineva care are ghidon de carbon(facut sa mai elimine din aceste vibratii) si mansoane din silicon cu foam(gandite fix pentru acelasi lucru); as vrea sa-ti povestesc despre cat de frumos este canionul(caci este) insa, ne-am oprit o singura data, in rest vazandu-l doar din ‘goana calului(cu pedale)’.

O data ajuns in Zarnesti, mergi relaxat spre gara aflata la iesirea din oras de unde trenurile RegioTrans ce circula spre Brasov cam la 2-3 ore te vor duce catre legatura cu cele ale CFR-ului spre Bucuresti.

Dupa o astfel de tura, nu-ti mai ramane nimic altceva de facut in afara de a o planifica pe urmatoarea. Avem o tara minunata, perfecta pentru explorare si plimbari pe/cu bicicleta. Now, stop reading, go outside and MTB! J

Words: Eugen Mustata

Poze: Marius Tudor, Roberta Schuster si Alex Deaconu