Rock Shox Xloc Full Sprint – test de lungă durată

Prezentată pentru prima dată în cadrul festivalului Sea Otter Classic în anul 2013, maneta de lockout a celor de la Rock Shox  și anume Xloc Full Sprint a devenit în timp opțiunea principală a producătorilor de biciclete pentru majoritatea modelelor full suspension de top din categoria xc/trail. Chiar dacă la data prezentării maneta nu era o inovație extraordinară din punct de vedere tehnic, aducea totuși niște avantaje cel puțin teoretice mai ales pentru mediul competițional. Anul acesta am folosit o manetă Xloc Full Sprint pe bicicleta de competiție așa că în cele ce urmează voi prezenta câteva avantaje și dezavantaje pe care le-am constatat de-a lungul timpului.

Blocarea și deblocarea suspensiilor față și spate simultan prin apăsarea unui buton poate părea un avantaj mai ales într-o competiție de cross-country datorită rapidității cu care îți permite să treci dintr-o setare în alta. Pe deasupra intervine și ușurința cu care poți verifica dintr-o singură mișcare de deget, fără să fii nevoit să privești în jos, dacă suspensiile sunt blocate sau nu. La asta se mai adaugă aspectul centrului de comandă (ghidonul) care pare acum ceva mai aerisit față de situația în care ai două manete independente. Poate și pentru că cele două cabluri pornesc din același loc, nefiind suprapuse și îmbârligate în fața ghidonului (asta dacă le ajustezi din start lungimea, ha). Un alt avantaj constă în faptul că e un circuit hidraulic izolat de impuritățile mediului înconjurător, performanța nefiind afectată de noroi sau de apă.

Pentru cei familiarizați deja cu ruda mai bătrână a Xloc-ului Full Sprint și anume  Xloc-ul Sprint (deci fără “Full”) posibilitatea de ajustare a floodgate-ului prin intermediul acelui inel auriu nu va fi o noutate. Pentru restul însă e important să menționez că ai posibilitatea ajustării compresiei suspensiei față prin intermediul inelului auriu, astfel încât în momentul în care sistemul e blocat se poate opta între câțiva centimetri de cursă fermă sau un blocaj total al suspensiei față. În ceea ce privește manșonul hidraulic al suspensiei spate acesta e conectat de lockout printr-un sistem denumit „Connectamajig”, menit să simplifice munca tradițională cu cablurile hidraulice. Astfel dacă desfiletezi Connectamajig-ul pentru diferite ajustări pe care dorești să le faci (ex. muți maneta de pe o parte pe alte, schimbi poziția cablului, etc.) ai posibilitatea reînfiletării lui fără a fi nevoit să aerisești ulterior sistemul. O soluție ingenioasă și simplă care ușurează simțitor munca ta sau a mecanicului care se ocupă de bicicletă!

Totul sună bine dar cum se comportă maneta în teren, la o tură sau într-o competiție și mai ales cât de fiabilă e pe termen lung?

Pe bicicletă senzația dată de apăsarea manetei e radicală. Similar cu modificarea de comportament pe care o are o mașină sport la apăsarea unui buton privind setarea suspensiilor, la fel și comportamentul bicicletei trece de la relaxat la ferm sau invers. Cu maneta deblocat orice efort de pedalare ridicat din șa îți dă senzația unei risipe imense de energie. Efectiv simți că risipești o mare parte din putere comprimând suspensiile și nu pentru a înainta. Senzația asta o ai mai ales pe accelerările scurte, dar și pe urcările lungi unde vrei doar să schimbi puțin poziția. Din start mi-e destul de clar că pe orice zonă pe care voi pedala va trebui să țin suspensiile blocate. Problema apare atunci când ajungi în zone de urcare abruptă cu obstacole mari ( pietre, rădăcini) acolo unde ai nevoie de forță și echilibru în același timp. E de dorit să ai suspensia spate blocată ferm iar cea față relativ moale pentru a putea absorbi denivelările. De prea multe ori am fost nevoit să cobor de pe bicicletă pentru că un obstacol relativ mic pe o pantă abrupta m-a dezechilibrat datorită furcii blocate. Aici intervine reglajul floodgate-ului prin intermediul acelui inel auriu de care vă vorbeam mai devreme. Problema e că odată lăsat floodgate-ul mai deschis, orice tentativă de pedalare ridicat din șa îți va fi suprimată de mișcarea respectivă a suspensie (cel puțin pe teren lin). De-a lungul timpului am găsit o setare neutră însă în concursurile de maraton m-am trezit de multe ori jucându-mă cu reglajul respectiv în căutarea setării ideale pentru terenul pe care rulam. E superficial să mai menționez că într-o cursă de xco nu ai timp să faci astfel de ajustări.

În ceea ce privește suspensia spate un rol important îl joacă cinematica și modul de proiectare al cadrului, cât și alegerea șocului. Maneta de lock out vine la pachet cu un Rock Shox Monarch XX a cărui ajustări se reduc la revenire (rebound) și la compresia pe aer.

Cu suspensia spate deblocată urcările deveneau mai dificile ori de câte ori pedalam la intensitate mai ridicată. Pe traseele dificile din România simțeam de multe ori nevoia  să pedalez cu suspensia deblocată, însă risipa de energie era mult prea mare. Ca urmare pe urcări și pe zonele de plat obișnuite am optat întotdeauna pentru blocarea suspensiilor. Personal am simțit de foarte multe ori nevoia deblocării suspensiei față independent de cea spate, cu precădere în situațiile de cursă acolo unde pe zonele de viteză ridicată cu porțiuni de pedalat succesive aveam dificultăți în a mă obișnui cu senzația oferită de șocul deblocat. Diferența dintre blocat și deblocat e imensă, cu suspensiile blocate bicicleta devenea o adevărată rachetă cu o senzație de rigiditate asemenea bicicletelor hard tail, pe când cu ele deblocate caracterul se schimba total iar coborârile devenea mult mai interesante.

În ceea ce privește performanța manetei cred totuși că e vorba de o opțiune personală, iar eu prefer libertatea blocării independente a suspensiilor, chiar dacă asta presupune un ghidon mai încărcat și puțină greutate în plus. Raportat însă la fiabilitatea sistemului, mi-e greu să exprim ceva pozitiv. Avantajul aparent al unui sistem hidraulic închis și izolat de impuritățiile mediului înconjurător e plătit cu vârf și îndesat de nevoia frecventă de a aerisi sistemul. Chiar dacă am schimbat cablul și chiar maneta de mai multe ori, bulele de aer se formau frecvent în sistem după doar câteva utilizări. Dacă omiți aerisirea relativ frecventă te trezești cu suspensia spate blocată total sau semiblocată, situația în care utilizarea poate avaria șocul. Dar pentru că partea cu adevărat negativă privind fiabilitatea nu se referă la etanșeitate, menționez că maneta s-a blocat de cel puțin cinci ori în poziția apăsată (adică cu suspensiile deblocate). Acest lucru s-a întâmplate de mai multe ori în ciuda faptului că am înlocuit maneta cu una nouă. De vină e un mic inel de plastic din interiorul manetei care se uzează extrem de repede și care implicit nu mai permite glisarea pistonului, ținând maneta apăsată.

Pentru că piesa respectivă se găsește într-un chit de reparație am încercat achiziționarea separată a chitului. După lungi căutări și stocuri epuizate am reușit să obțin din străinătate chitul respectiv și am înlocuit cu ușurință piesa uzată. Există două variante de chituri disponibile, unul mai scump (aprox. 50 euro) care conține pe lângă inelul respectiv și pistonul cu toată partea mobilă și cu niște semeringuri, sau varianta mult mai ieftină (15 euro) care conține doar inelul de plastic și semeringurile de cauciuc.

Din păcate acesta din urmă nu se găsește nicăieri în Europa sau doar răsfirat prin niște magazine online, stocurile fiind epuizate. Menționez că același probleme de fiabilitate le-au întâlnit și alți utilizatori, deci e foarte puțin probabil să fie o problemă privind modul de utilizare personală. Oricum ar fi culmea având în vedere că e o piesă destinată mediului competițional! Potrivit celor de la Rock Shox problema fiabilității ar fi fost rezolvată între timp, rămâne însă să constantăm în teren dacă acest veridicitatea acestei informații.

La ora actuală Xloc-ul Fullsprint nu poate fi achiziționat separat într-un magazin din România, dar poate fi comandat online din străinătate cu prețuri începând de la 120 de euro. Dacă trecem cu privirea prețul ridicat și lipsa de fiabilitate (și încă ce?), Fullsprint-ul s-ar putea să-și găsească adepți în rândul persoanelor care participă la competiții de cross-country sau care fugăresc timpii pe strava. În rest mi-e greu să recomand sistemul cuiva, mai ales că variantele tradiționale cu cablu sunt mult mai fiabile, nu necesită aerisire și nu vor avea probleme de funcționare decât în cele mai vitrege condiții (de genul ploaie de lut, haha) atunci când deja alte componente de pe bicicletă se vor fi blocat/stricat de mult.