Hayes Dominion A4: un sezon cu final neașteptat

Pe lângă biciclete, anul acesta am testat și destul de multe frâne. Și s-a întâmplat ca pe final de sezon să aterizeze la mine direct un set de Hayes Dominion A4, frâne pe care doar le mai văzusem pe alții și care mi-au atras atenția pentru că aveau maneta și etrierul mov. Și cam atât. Varianta de test a fost furnizată în culaorea bronz, care nu știu cât de inspirată este, dar cumva s-a potrivit cu noul colorit al bicicletei mele de enduro. Din fericire, am mai avut parte de multe ieșiri, atât prin bike park-uri cât și pe traseele locale din preajma Câmpulung Muscel, unele cu coborâri lungi, altele cu coborâri tehnice și nu în ultimul rând, celelelate care combinau câte un pic din ambele lumi. Ceea ce am vrut să subliniez cu asta este că am testat Hayes-urile în toate condițiile posibile, de la trasee de Cross Country până la cele de downhill. Și concluzia? Concluzia a fost că deși unele frâne concurente au câteva particularități care le face să se diferențieze clar de alte modele, particularitatea princpală a Hayes-ului este că reușește cumva să combine toate calitățile celorlalte frâne testate anul acesta, într-un pachet atractiv.

Venind după câteva luni de utilizare ale frânelor Maven, Hayes Dominion A4 mi s-au părut construite cu servo la servo. Practic maneta este atât de ușor de acționat încât face ca Maven-urile să se simtă precum frâne construite doar pentru bărbați solizi. Ușor exagerată comparația, însă lever feel-ul este complet diferit între cele două frâne. Aș spune că se apropie mai mult de Shimano din acest punct de vedere, cu mențiunea că punctul de contact rămâne mereu același și nu se modifică. Nu sunt frâne noi, fiind lansate deja de mai bine de 5 ani, însă sunt cât se poate de actuale la nivel de performanță. Poate că aspectul este destul de brutal/industrial, mai ales la nivel de manetă, dar asta nu m-a deranjat și sunt sigur că există fani ai genului. M-a interesat însă design-ul manetei, m-a interesat că prind ferm de levierul de frână și că este prevăzut cu o zonă aderentă în capăt.

Modulația este excelentă, iar puterea de frânare mai mare decât în cazul noile Code RSC, însă nu la fel de brutală precum în cazul frânelor Maven. Cred că cel mai corect ar fi să le încadrez undeva pe același palier cu Magura MT7 (utilizate cu manetă Magura), cu mențiunea că feel-ul este mai plăcut în cazul frânelor Hayes. Desigur, nu au fost probleme de fading, indiferent de tipul coborârii, iar discul de 203mm pe roata de față a avut și el un cuvânt de spus în acest sens. Greutatea nu este neapărat punctul lor forte, frâna cântărind 290 de grame și rotorul undeva pe la 180. Așadar un total de aproximativ 470 de grame/frână, dar trebuie să te gândești serios dacă ai nevoie de discul mare de 203mm, mai ales dacă doar faci ieșiri montane sau participi la concursuri de enduro, unde consider că un disc de 180mm este suficient (mai ales dacă nu cântărești mai mult de 70 kg).

Ca reglaje beneficiează de un contact point ajustment (la fel ca la Sram), doar că este ascuns în spatele manetei, la prinderea cu corpul acesteia (fiind mai dificil de acționat n-am mai umblat la el) și extra, poți seta distanța levierului față de ghidon cu ajutorul unei rotițe. Cum nu am mâinile foarte mari, am tras levierul către ghidon, însă nu am avut surpriza nicio clipă să mă trezesc cu acesta strivindu-mi restul de degete. Acționarea manetei se face cu un singur deget și obții astfel toată forța de care ai nevoie. Ajustarea etrierului mi s-a părut foarte interesantă, deoarece în dreptul fiecărui șurub de prindere, pe partea exterioară, există alte două șuruburi ce pot fi acționate cu un imbus de 2, iar în felul acesta faci reglajul fin al etrierului – către roată (strângându-le) sau către exterior (desfăcându-le).

Am fost prea entuziasmat să vă povestesc de aceste frâne și mi-am dat seama că am ratat introducerea, mai precis montajul. Acesta s-a făcut facil, tai conducta, introduci inelul în manetă, pui bolțul în capătul conductei, apoi strângi piulița cu cheia de 8. A fost necesar să aerisesc frâna de spate, care mi-a luat ceva mai mult timp decât preconizasem, însă am reușit s-o aerisesc perfect. În plus de asta, ambele frâne aveau aceeași cursă. Aerisierea se face cu două sergingi, una prin manetă și una prin etrier. Atenție să nu pierzi șuruburile căci sunt de mici dimensiuni și le poți rătăci rapid.

Adaptoarele trebuie cumpărate în mod normal de la Hayes. Am încercat alte variante de la Magura sau Shimano, însă etrierul atinge în adaptor. Doar cel de Sram a funcționat (de la 180 la 200mm). Manetele sunt de tip flip-flop, deci le poți inversa oricând dacă simți o impetuoasă nevoie să acționezi frâna de spate cu mâna stângă.

Pe scurt, dacă n-ai avut timp să citești totul, Hayes Dominion A4 nu sunt cele mai puternice frâne de pe piață, acest titlu revenind noilor Maven, însă per total oferă un pachet mult mai atractiv construit în principal din acționarea foarte ușoară a manetei, modulația absolut excelentă și puterea de frânare foarte bună. Recomandate pentru enduro sau downhill, dar în fond funcționează perfect pentru orice fel de bicicletă atâta timp cât nu pui prea mult accent pe greutate.

Greutate: 290 grame frâna + 180 grame discul de 203mm
Preț recomandat: 939 lei/bucata
Importator: Gepard.bg