Cannondale Habit 4 (2016)

Cannondale. O marcă, un nume, un produs, o abordare și o gândire outside the box, dar poate ceva mai mult? Se ridică oare produsul la renumele mărcii? Iar dacă produsul chiar e excepțional, vei avea sentimentul acela și la modelele accesibile din punct de vedere financiar, nu doar la cele de top? Cu întrebările astea în gând mi-am zis să văd ce răspunsuri îmi va da experiența, chiar și de scurtă durată, pe una dintre bicicletele Cannondale. Și pentru că sunt adeptul unei singure biciclete cu care să poți face orice, modelul Habit mi-a atras atenția cu ceva timp în urma ca fiind unul pretabil pentru titlul: „o bicicletă pentru tot”.

Pe hârtie lucrurile arată în felul următor: 120mm cursă la roata spate, 120mm cursă la furca față, lefty 2.0, cadru de aluminiu, roți de 27.5 și o echipare fiabilă, dar poate prea puțin performantă, sub forma gamei Shimano Deore (frâne, angrenaj, manete), excepție făcând schimbătorul spate din gama SLX. Am preferat varianta cadrului de aluminiu pentru test, deoarece având în vedere domeniul de utilizare pentru care a fost proiectat, varianta cadrului de aluminiu îmi pare mult mai atractivă decât cea de carbon. Diferența de preț e mare, iar plusul de performanță în materie de greutate și rigiditate nu compensează în opinia mea cu grija suplimentară pe care, cel puțin personal, simt că o necesită un cadru de carbon.

Modelul pe care am avut prilejul să-l rulez puțin prin pădurile nordului e Habit 4. Habit? În traducere: obicei. Numele modelului, segmentul de preț și de utilizare, echiparea și în sine imaginea mărcii cannondale înclinau balanța spre plăcere și satisfacție și mai puțin spre performanță. Odată setat bike-ul conform preferințelor persoanle, am pornit la deal cu multă curiozitate.

Lefty-ul părea puțin ciudat, însă recunosc că aveam o senzație plăcută uitându-mă, în timpul pedalării, la furcă. Ridicat din șa, apăs butonul de pe furcă pentru a bloca impulsurile venite din partea riderului. Furca devine rigidă instant în timpul pedalării, fără a fi blocată de tot în fața șocurilor primite din partea suprafeței de rulare. Lipsa lock out-ului de pe ghidon mă deranjează, atât pe față cât și pe spate. Pe spate lucrurile se schimbă, iar mica manetă de pe șoc devine greu accesibilă datorită bidonului care obstrucționează accesul la ea.

Trecând cu vedere aceste mici neajunsuri care pot fi schimbare relativ ușor prin montajul unor manete pe ghidon, încerc să analizez prima impresie pe bicicletă. Bicicleta e realtiv scurtă și îmi dă senzația unei poziții relaxate pe urcare, mai verticale, cu care mă împac mai greu la început, asta datorită poziției cu care sunt obișnuite de pe bicicleta de xc. Îmi ia destul de mult timp să mă acomodez, iar forța parcă nu se transmite în pedale la fel de bine precum m-aș fi așteptat. În comparație vechiul trek fuel pe care-l am în spatele casei îți dă o senzație mai racing la prima impresie, chiar dacă furca față are o cursă de 140 mm. Dar ce vorbesc eu aici? Bicicleta asta nu trebuie să fie chiar așa eficientă pe zonele de pedalare, poate am eu așteptări prea mari! Cu cât progresez mai mult pe urcare, cu atât sentimentul devine mai plăcut, iar poziția mai relaxată îmi lasă o senzație plăcută la un ritm mai relaxat. Asta era, nu apucasem să decuplez senzația  de eficiență lăsată de Merida 96 și implicit voiam ceva de la Habit, iar la acel ceva producătorii nici nu s-au gândit să-l ofere. Transmisia funcționează eficient, fără zgmote nedorite și chiar dacă manetele de la schimbătoare au o cursă prea mare, ele nu necesită un efort suplimentar deosebit pentru schimba treptele de viteză. Nu simt greutate bicicletei, iar roțile de 27.5, chiar dacă nu sunt preferatele mele, par să fie suficient de eficiente pentru sarcina asta.

Pe coborâre lucrurile se schimbă imediat. Cu furca deblocată și cu maneta șocului în poziția corectă, pornesc destul de tare pe prima coborâre. Geometria cadrului e bună, chiar foarte bună, iar ușurință cu care ridici roata față și ții orice manual îți creează o senzație de plăcere instantă. La viteze ridicate totul se simte stabil, iar ghidonul de 760mm e suficient de lat pentru a transmite și impulsurile mai mici spre roata față. Furca? E rigidă! În comparație cu Rock Shox RS-1 care la capitolul rigiditate torsională e mai mult decât ineficient, furca asta nu mișcă deloc nici dacă ții roata între picioare și forțezi ghidonul din stânga în dreapta și înapoi. Pe trail, rigiditatea despre care vorbesc se traduce prin stabilitate în viraje ascuțite pe pante mai abrupte sau în cele medii la viteze mai mari.

Pe frânare RS-1 e cu siguranță mai rigidă ( pe direcția față/spate), însă la capitolul ăsta RS-1 conduce detașat în testele de laborator. Lefty-ul e sensibil la șocurile mici și își face treaba excelent pe denivelările mai puțin reliefate. La capitolul protecție, mi-a plăcut că cei de la Cannondale au instalat o protecție pe brațul furcii, iar inelul suplimentare pentru conducerea cabului de la frâna față e ceea ce lipsește cu desăvârșire de pe RS-1. Astfel, cu trei inele de diametru redus nu există un sunet enervant între cablul frânei față și furcă, iar riscul aferent curbării conductei așa încât să intre între spițe atunci când furca e comprimată e inexistent la lefty. Și dacă tot suntem la capitolul zgomot, Habit-ul e incredibil de silențios, lanțul bate doar foarte rar, iar senzația pe care o ai te impulsionează să sapi mai tare în rezervele bicicletei.

Dacă e cea mai bună furcă din lume? Sincer, nu sunt adeptul titului de “cel mai bun” în niciun domeniu, iar capitolul furcă nu face o excepție de la regula asta, personală(!). E o furcă foarte bună, cu un aspect aparte, cu o performanță ridicată, mai ales în contextul unui singur braț, dar asta cu siguranță nu o face cea mai bună din lume. E foarte bună, dar nu m-a dat pe spate. Frânele deore își fac datoria, dar la coborâri lungi apare fading-ul forței de frânare (ea scade) care e destul de accentuat. Gama SLX ar fi fost o alegere mai bună!

Cadrul e lucrat frumos, iar cablurile sunt conduse destul de elegant pentru un cadru de aluminiu, astfel încât bicicleta îți lasă puțin impresia unui model mai bine conceput, lucru care era de așteptat. Se ridică Habit-ul la nivelul renumelui pentru un produs marca Cannondale? Dacă privești bicicleta ca un ansamblu al componentelor, dacă analizezi impresa pe care ți-o lasă și ești atent la grija pentru detalii minore care e prezentă în multe părți ale bicicletei, atunci balanța înclină spre un răspuns afirmativ, da!