Bicicleta Tohan

Nu am ales la intamplare un test cu aceasta bicicleta. Sa va spun de ce : in primul rand, am avut ocazia sa ma deplasez cu un astfel de exemplar, lucru pe care nu-l mai facusem de vreo 10 ani si sincer chiar eram curios sa vad cum se mai descurca batrana bicicleta dupa 30 de ani de cand a parasit portile fabricii de la Zarnesti.

Iar in al 2lea rand, am vrut sa aducem in atentia voastra situatia fabricii Tohan, care cum mai mult ca sigur ca inchipuiati, se afla pe o panta descendenta. Intr-adevar, un astfel de test nu ar putea fi bine primit decat de cei care inca mai dispun de simtul umorului, aceasta bicicleta fiind deja depasita psihic si fizic (din punct de vedere fizic ramane sa vedem).

Unde este locul in care vezi cel mai des un Tohan? In ce peisaj este acesta parte integranta? Pai sa vedem : in mediul rural evident, acolo unde a luat nastere si acolo unde inca mai poate fi vazut si in zilele noastre. Adevarul este ca, bicicletele chinezesti precum Rich sau First Bike, incep usor-usor sa detroneze Tohanul. Tinerele modele chinezesti sunt intr-adevar ieftine, „au suspensii tata” si cam acestea sunt singurele argumente care conteaza. Greutatea, materialul din care sunt construite, eficienta franelor sau durabilitatea sunt termeni complet neinteresanti pentru clientii acestor biciclete. Defapt daca stau bine sa ma gandesc, nici nu cred ca sunt luate in considerare aceste criterii la achizitionarea unei „made in china”.

Mda … si uite asa Tohanul nostru incepe sa fie depasit de catre produsele celui mai mare exportator din lume. Ne-am bucurat insa de exemplarele ramase si ne-am bucurat si mai mult ca am pus mina pe unul si ca ne-am deplasat pe el. Din punct de vedere tehnic, dupa cum se poate observa si in poze, bicicleta se afla intr-o stare semi-deplorabila. Rugina pusese stapanire pe absolut toata suprafata cadrului, a aripilor, a jantelor (acesta este pluralul corect si nu jenti – verificati in dex). Pedalele, sau ce mai ramasese din ele, erau suficiente cat sa te poti deplasa din punctul A in punctul B, dar mai mult de atat…la urma urmei, ce altceva poti sa faci cu un Tohan?

Exemplarul pe care am pedalat noi era dotat cu o frana preluata de la o semicursiera pentru partea din fata, dar va rog sa analizati pozele : acestea nu doar ca erau legate cu sarma, dar nu mai calcau de mult pe canalul jantei, pe scurt erau puse degeaba. Portbagajul bicicletei si el mancat complet de rugina, se dovedeste a fi util in situatiile in care ai o butelie de carat. Desi acesta serveste ca si loc comod pentru inca o persoana, tinand cont de faptul ca bicicleta testata avea un cadru jos, pentru femei si nu drept ca pentru barbati. Nu stiu daca va mai amintiti, dar pe bara de sus a cadrului se mai monta inca o sa, pe care era tinut copilul, iar pe portbagaj nevasta. Astfel Tohanul devenea un vehicul pe doua roti ce deservea 3 persoane in acelasi timp. Inventivitatea romanului nu a cunoscut niciodata limite.

Sa va vorbesc de cauciucuri ? Sau de roti? Nu cred ca are nici cel mai mic sens, deoarece eu chiar m-am minunat ca aceasta bicicleta inca se mai putea deplasa. O facea incet, greu, precum un octogenar, dar totusi o facea! Dovada vie ca undeva in trecut se fabricau biciclete de calitate este chiar aceasta din fata ochilor nostri. Desi foarte multi o vedeau ca pe o alternativa perfecta pentru mersul la camp, pe ulitele satului, erau altii care iubeau in secret o semicursiera sau chiar modelul produs de vecinii nostrii, bicicleta Ukraina. Nu tocmai mic era si pretul Tohanului prin anii 70 : 600 de lei in conditiile unui salariu mediu de 2.000 de lei. Dar si-o permiteau multi, dovada fiind inca numarul mare care inca mai circula si in ziua de astazi pe strazile noastre.

Cat despre fabrica de la Zarnesti, lucrurile stau cat se poate de prost : nu exista suficiente resurse pentru o banda de productie noua, prea putini interesati de achizitionarea diviziei de bicicleta, asa ca au mai ramas doar cu fabrica de armament. Din pacate acesta nu poate finanta divizia de biciclete, deci intr-un final aceasta va disparea.

In concluzie, plimbarea cu Tohanul ne-a facut melancolici : nu pentru ca ne-am petrecut toata viata pe Tohan ci pentru ca am putut sa traim pentru cateva ore acele vremuri. La urma urmei in mediul rural nu s-au schimbat prea multe din 1970, deci poate fi considerata o experienta vintage. Cat despre bicicleta in sine, este de apreciat faptul ca aceasta inca mai functioneaza, aflata la a 3a sau poate chiar la a 4a tinerete…