Nu dedic acest articol pentru definirea sportivului amator sau ciclistului amator. Eu cred că unii sunt chiar semiprofesionişti. Te intrebi de ce? Deoarece se pregătesc cu intensitatea profesioniştilor şi rezultatele lor sunt apropiate profesioniştilor sau chiar mai bune în unele cazuri.
Ce face pasionatul de ciclism iarna? În prima parte a anotimpului rece, toţi ne ocupăm de cadouri, de concedii, de sărbători, revelion etc. În lumea mare a sportului, unii îşi iau bine meritata pauză, iar alţii sunt deja în pregătiri pentru următorul sezon competiţional astfel munca din iarnă se va oglindi în rezultate în următorul sezon competițional. Despre sportivii profesionişti știm că au programul bine definit, au şi cantonamente de pregătire şi dacă vrem mai putem citi pe ici-colo ce mai fac şi în viaţa personală.
În următoarele rânduri încerc să redau câteva detalii prin răspunsurile unor sportivi din ţara noastră, mai specific a cicliştilor cu adevărat pasionaţi ai mountainbike-ului. Probabil următorul pas o să fie îndreptat spre profesioniştii din ţară, sau licentiaţii mai bine zis, dar, asta e deja o temă pentru un alt articol.
Revenind la cicliștii întrebaţi, știm că unii din ei au în spatele lor un trecut serios în ciclism iar, alţii au sosit de câţiva ani pe scenă. Nimeni nu le cere să aibă rezultate fenomenale, unii chiar singuri îşi fac programul de antrenament, care până la urma aduce cu el rezultatul dorit. Câţiva din ei au norocul să aibă sponsori sau parteneri, să facă parte dintr-un club sau asociaţie, alţii au o stare financiară mai bună şi îşi adună singuri necesarul pentru a putea concura. Ce-i comun la toţi? Pasiunea pentru MTB şi probabil faptul că nu concurează pentru a se lăuda luni la birou în faţa colegilor. Aici vorbim de pasiune, fie pentru a concura, fie pentru a atinge rezultate din ce în ce mai bune. Probabil unii îşi doresc să obțină şi licența de ciclist dar, ţinând cont de situaţia actuală a ciclismului profesionist din ţară vor continua să concureze ca şi ciclişti amatori în condiţiile în care scena ciclismului profesionist este mai puţin animată în România. Dar să vedem care dintre cei întrebaţi are scopuri mai îndrăzneţe pentru sezonul următor sau care şi-ar dori să evolueze sau să concureze la un alt nivel.
În acest sens am rugat 7 pasionaţi din ţară care au participat la concursuri importante din România să-mi răspundă la câteva întrebări legate de viaţa lor de ciclist pe perioada de iarnă. Iată întrebările urmate de câte un răspuns mai interesant şi pe final şi o mică concluzie.
Chestionaţii:
Cristian Jidovu – Arad – DHS Tibiscus
Zsolt Kovacs – Arad – DHS Tibiscus
Arpad Kelemen – Miercurea Ciuc – CST Nomad Merida
Anonim – Târgu Mureș
Nicolae Andreica – Cluj-Napoca – Maros Sport
Dârnescu Dorin – Sibiu – KTM Cycling Club Sibiu
Christian Rakosy –Baia Sprie – Garage Racing
CR: Primul meu concurs de mountain bike a fost în 1996 sau 1997, deci de vreo 16 ani. Mă adaptez la orice format: Downhill, Cross-Country, Maraton şi în curând Enduro (sper!) şi concurez fiindcă îmi face plăcere.
2. Cel mai bun rezultat de până acum, la ce concurs?
Anonim: Am avut multe rezultate bune până acum, la un maraton din Cluj am obţinut locul 1 la distanţa lungă în categoria mea de vârstă.
3. Ce sezon ai avut, eşti mulţumit? Care a fost cel mai important concurs al sezonului, pentru tine?
CJ: 2012 a fost un sezon modest comparativ cu ceilalţi ani 2010 – 2011, multe accidentări din păcate, multe probleme mecanice…
KA: – Sezonul asta a fost până acum cel mai bun, cel mai important rezultat l-am obţinut în Ungaria la Matra Maraton, un loc 3 la distanţa lungă, şi într-o concurenţă pe măsură.
CR: Nu mă așteptam la asemenea rezultate competiţionale în 2012. În continuare nu mi se pare că aş merge eu tare, ci mai degrabă concurenţa merge încet!
4. Cum se desfaşoară, pentru tine, această perioadă extra sezon competiţional?
CJ: Normal, fără prea mult stres, cât mai mult posibil detaşat de ce anume am facut în sezonul anterior.
AN: Sparg frigiderul, literalmente. Pun greutate pe mine, nu glumesc, am pus kilograme bune.
KZS: Dacă vrei şi în următorul an rezultate, este ceva normal că extrasezonul trebuie petrecut cu o pregătire sistematică. Eu personal mă antrenez cu ajutorul unui antrenor de încredere.
5. Ai un program de antrenament deja stabilit pentru iarnă, sau in general? În ce constă acest program de antrenament?
KA: Nu am un antrenament strict, alerg în pădure, mă antrenez pe hometrainer, şi când îmi permite vremea, pedalez afară, dar nu am un program de antrenamente stabilit. Sunt atent să fiu tot timpul odihnit şi să nu exagerez cu antrenamentele.
DD: De obicei îmi place să mă antrenez singur, dar încerc deseori să găsesc parteneri de ture atunci când ies pe şosea, pentru că în grup poţi profita de toate beneficiile unui antrenament făcut afară. Antrenor nu am momentan, nu e cazul, mă bazez pe cunoştiinţele şi simţirile proprii.
7. Ai grijă ce mănânci? Cum îţi organizezi nutriţia?
CJ: Pentru mine, nu stiu pentru alţii, alimentaţia este cu adevărat importantă, calitatea meselor, cantitatea lor. Programul meu alimentar se adaptează în funcţie de ce doresc în ziua respectivă să fac, nu am aceeaşi alimentaţie zi de zi, identică. Cu cât mai diversificată, cu atât mai bine.
DD: In februarie anul acesta mi-am schimbat complet viziunea asupra acestui aspect, nutriţia, şi pot spune că se simt rezultatele şi sunt mândru de acest pas pe care l-am făcut. Nu mai consum lactate, carne si produse de origine animală, şi mă axez cât mai mult pe fructe proaspete, legume, cereale integrale, seminţe şi nuci. La sfârşit de curse însă, gulaşul sau pastele primite nu-mi displac, mai ales la ce efort depunem.
Anonim: Am grijă ce mănânc, sunt vegetarian, mănânc multe legume şi fructe.
8. Un scop sau un rezultat dorit în sezonul următor?
KA: La anul îmi doresc să fiu şi mai bun. Aş vrea să ajung şi la câteva concursuri în afara ţării pentru a acumula experienţă de alt nivel.
Anonim: Aş concura la minim 15 concursuri şi mi-aş dori minim 5 locuri I.
9. Urmăreşti alţi ciclişti cum se antrenează, evoluează, ai un model de urmat, din ţară eventual?
CJ: Mă documentez cu privire la tehnici de antrenament, dar nu urmez un model anume.
CR: Din când în când mă uit la Robert Dobai J, pe care îl admir. Dar
KA: Nu urmăresc pe nimeni, nici nu ştiu cu adevărat cum se antrenează profesioniştii.
10. Îţi schimbi/modifici ceva la bicicletă ca să mergi mai bine la anul?
CJ: Să vedem cât de darnic este Moşul pentru următorul sezon, poate întră pe hornul casei un 29er
Anonim: La anul mi-aş dori un 29-er, consider că mi-ar aduce multe avantaje.
KA: La bicicleta cu care concurezi n-aş schimba nimic, este un Merida Big Nine Carbon Team echipată cu Sram XX, şi este bine aşa cum este, trebuie doar să pedalez. Recent mi s-a pregătit şi bicicleta de antrenament un Merida Big Nine, pe aceasta am să o modific după preferinţele mele.
DD: Pentru sezonul 2013 îmi voi procura o bicicletă hardtail 29er.
Concluzii
Mulţi dintre cei întrebaţi participă deja de mult timp la concursuri, chiar şi de foarte mult timp. Toţi au şi au avut rezultate notabile de a lungul timpului, mulţumită efortului depus între sezoane şi chiar în sezon. Toţi au un concurs preferat, fie cel mai greu, sau după cel mai bun rezultat sau cel mai bine organizat. Un top de concursuri nu aş putea face, dar cert este că actualmente Geiger, DHS Corvin, Marosbike sunt cele mai preferate concursuri de marathon din ţară. Eu sper că în câţiva ani să avem şi probe olimpice de anvergură.
Băieţii se pregătesc intens, majoritatea fără antrenor sau coleg şi fără un program de antrenament prestabilit, doar muncă şi iară muncă, mai bine zis ore bune pe biţe. Cu alimentaţia, ei stau bine, fiecare are grijă mai mult sau mai puţin. Sunt chiar şi extreme, anume vegetarieni şi aici chiar mă mir cum poate cineva să dea randament nemâncând carne. Uite că se poate.
Pentru sezonul viitor toţi dar absolut toţi şi-au propus rezultate mai bune, în ţară dar cu speranţa că şi în afară. Tipii se cam ştiu între ei, socializează, analizează şi compară evoluţia lor. Totuşi vorbim despre o familie destul de mică, încă. Fiecare respectă pe fiecare, indiferent de nivelul ciclistului.
Bicicleta dorită este 29-erul, cei care sunt sponsorizaţi îşi aleg acest model, cei care îşi permit îşi aleg acest model, cei care visează, visează la acest model, deci la anul o să vedem multe podiumuri cu roţi de 29. Baftă, băieţi, şi să ne vedem cu bine la linia de start sau de ce nu, la cât mai multe podiumuri. Toate răspunsurile le veți putea vedea în curând pe blogul meu personal.
Articol scris de Istvan-Etele Demeter, colaborator FreeRider.ro
Foto: Deme-Molnar Jozsef, Marcusiu Lucian, Czirjak Andrei, Palcza Szilard, X-factor.ro
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
daca esti inalt, dezavantajele sunt mai putine :D
Eu m-am urcat de cateva ori pe 29 si nu sunt prea impresionat, prefer 26.
pt 29 sunt avantaje adevarat, dar sunt si dezavantaje.
4 dintre cei intrebati sigur o sa aiba 29er in anul 2013.
Bravo lor, oamenii trebuie apreciati. Mai ales cei care nu se lasa de bita iarna.. 'ca ploua si e frig'.