Transmisiile 1×12 – ce trebuie să știți despre ele?

Nu au trecut decât 2 ani de când am aflat vestea că SRAM, marca americană invoatoare în domeniul transmisiilor de bicicletă, care a renunțat total la ideea de schimbător față la MTB și a lansat aceiași idee și la șosea, ne anunța că apare pe piață prima transmisie cu 12 pinioane. Denumită Eagle, ea urma să schimbe totul și să convertească la 1x până și pe cei mai îndoctrinați fani ai schimbătorului față.

Au reușit oare? Cu siguranță au reușit mult mai mult decât ne închipuiam atunci, deoarece produsul lor nu e doar inovator și performant dar a fost adus foarte repede și în gama de prețuri accesibile aproape tuturor! Să vedem care sunt principalele caracteristici ale transmisiei 1×12, avantajele și dezavantajele ei dar și ce variante avem pe piață pentru a instala una pe bicicletă.

Lovitura mare dată de transmisia 1×12 Eagle este gama de rapoarte de transmisie de 500%, care este superioară oricărei alte transmisii 1x existente atunci pe piață și aproape tuturor transmisiilor cu mai multe foi. Lucrul a fost făcut posibil datorită casetei de pinioane 10-50, care a fost ridiculizată în acel moment de toată lumea. SRAM însă a lansat un produs bine gândit și proiectat, astfel că lanțul și dinții au forme special gândite pentru a funcționa la unghiurile extreme cu eficiență maximă și cu uzură minimă.

Rapoarte de transmisie

Să analizăm situația rapoartelor de transmisie în cazul folosirii unei foi de 34 (soluția clasică) sau una de 32 (pentru cei ce doresc să urce mai ușor):

34/50 – raport de transmisie de 0.68, adică la o rotire completă a angrenajului avem o rotire de 0.68 a roții în timp ce cu foaie de 32 avem un raport de 0.64. La extrema opusă avem un raport de 3.4 pentru primul caz și de 3.2 pentru al doilea.

Vechea transmisie clasică 3×9 folosită încă de multă lume avea în varianta ei 22/32/44 cu 11-32 un raport de 0.687, deci mai prost, iar în varianta extremă cu pinion de 34 avea 0.647. Ambele sunt mai proaste decât omoloagele lor Eagle pentru urcare. La viteză însă, avem un raport de 4, considerabil mai bun decât la Eagle. Practic vechea 3×9 a fost una din transmisiile care depășea gama de rapoarte de 500%, dar din păcate nu se mai produce iar folosirea celor 3 foi nu e eficientă deloc.

În cazul transmisiilor 2×10 mai moderne, avem cel mai popular angrenaj de 36/26, dar și 36/24 sau 38/26. Pinioanele clasice se duc până la 11-36 de dinți. Putem considera că utilizatorii începători aleg varianta 36/24. Astfel, pentru urcare avem la dispoziție cel mai bun raport de 0.67, aflat între cele două versiuni de Eagle, iar la viteză un raport de 3.27. Deși marginal, Eagle iese câștigător aici deoarece putem alege versiunea dorită, una ceva mai avantajoasă pe urcare, una pe coborâre, dar per total cu o gamă de rapoarte mai bună.

La transmisiile 3×10 avem un angrenaj 40/30/22 iar rapoartele sunt cu certitudine mai bune decât în cazul Eagle: 0.61 pentru urcare și 3.63 pentru viteză. Acest tip de transmisie este net superioară celei 1×12 ca gamă de rapoarte dar vine cu dezavantajul de greutate și complexitate a celor 3 foi.

Apariția transmisiilor 1×11 a fost o mică revoluție în ciclism, dar o revoluție de care nu au putut beneficia și începătorii. Existența pinioanelor 10-42 de la SRAM și abia mult mai târziu a celor 11-46 de la Shimano obligă la un compromis: fie alegem o foaie mică pentru avantaj la urcări, dar pierdem la viteza maximă fie invers, preferăm viteză maximă mare dar ne chinuim pe urcare. Cicliștii de performanță au ales a doua variantă, începătorii prima, dar niciuna nu e pe deplin satisfăcătoare în toate condițiile. 1×11 a rămas o variantă elitistă și nu a reușit să impună renunțarea la schimbătorul față.

La transmisiile 2×11 apar pinioanele de 40 și 42 și automat o gamă de rapoarte mai bune decât la 2×10. Astfel cu un angrenaj clasic 36/26 ajungem la un raport de urcare de 0.62 cu pinioane 11-42 dar doar la unul de 3.27 la viteză. Suntem din nou foarte aproape de 1×12 dar sub acesta.

Deși foarte rare, există și transmisii 3×11 care oferă în mod evident cele mai bune rapoarte de pe piață la ora actuală, combinând angrenajul triplu cu pinioanele 11-40 sau 11-42.

Concluzia capitolului e că transmisiile 1×12 sunt net superioare ca rapoarte celor 1×11, puțin peste transmisiile 2x însă inferioare celor cu angrenaj triplu.

Ușurința și eficiența utilizării

La acest capitol transmisiile 1x sunt de neegalat. Lipsa schimbătorului față face ca totul să fie extrem de simplu: o singură manetă cu padele + și – asigură schimbarea rapoartelor pe toată gama, fără alte bătăi de cap. După cum spuneam mai sus, 1×12 se remarcă prin plaja de rapoarte și este o alegere perfectă nu doar pentru experți și și pentru orice începător.

Caseta cu pinion de 50 vine în mod clar cu dezavantajul saltului mare între pinioane. Cei de la SRAM au făcut însă ca salturile să fie destul de egale, astfel că după o perioadă scurtă de acomodare efectul nu se mai simte aproape deloc:

10, 12, 14, 16, 18, 21, 24, 28, 32, 36, 42, 50

Se observă salturile din 2 în 2 dinți pe primele 5 pinioane, apoi câte 3 pe pinioanele 6 și 7, câte 4 pe pinioanele 8, 9 și 10, apoi 6 dinți pe pinionul 11 și 8 pe pinionul final 12.

Caseta XTR lansată recent de Shimano odată cu primul lor grup 1×12 se prezintă oarecum altfel:

10-12-14-16-18-21-24-28-33-39-45-51

Aceștia au preferat să meargă pe pinioanele mari în pași egali de câte 6 dinți pentru o păstrare mai eficientă a cadenței, acesta fiind și motivul declarat pentru care pinionul mare e de 51, nu pentru a avea rapoarte o idee mai bune.

Shimano sunt singurii care oferă și o casetă mai mică, 10-45, destinată însă elitelor care nu au nevoie de pinionul de 51.

Din punct de vedere al experienței de utilizare, 1×12 este fantastic și aproape toți cei care au încercat o astfel de transmisie au fost convinși de superioritatea ei.

Costuri

Inițial, transmisia Eagle de la SRAM a fost lansată în versiunile XX1 și X01, extrem de scumpe, prohibitive pentru majoritatea cicliștilor amatori. Între timp a fost lansată și versiunea GX cu prețuri mult mai accesibile și o penalizare foarte mică de greutate, ceea ce a făcut pentru prima dată din sistemul Eagle o opțiune populară și a determinat o explozie a răspândirii acestuia.

Și mai recent a fost lansată o versiune extrem de ieftină, NX, care aduce prețul sistemului Eagle la nivelul bicicletelor entry level, cu specificația că nu are pinion de 10 ci doar de 11. Acest lucru vine însă cu beneficiul că pinoanele se pot monta pe roți cu casetă normală de SRAM/Shimano și nu e nevoie de caseta specială XD.

Producători terți cum e SunRace sau Microshift au produs oricum deja casete 11-50 pentru a putea folosi sistemul Eagle pe roți normale. Prețul acestora e considerabil mai mic. De asemenea, producătorii clasici de lanțuri aftermarket cum e KMC au lansat versiuni pentru sistemele pe 12 pinioane. De asemenea există foi de angrenaj disponibile de la mulți producători. SRAM recomandă folosirea produselor proprii pentru o funcționare impecabilă și o uzură mică a sistemului, susținând că formele dinților și ale zalelor lanțului lor au fost atent proiectate pentru a asigura o durată mare de viață și o funcționare impecabilă.

Shimano a lansat recent noul XTR dar prețurile acestuia sunt în categoria celor foarte mari, nefiind încă o opțiune demnă de luat în seamă pentru cicliștii amatori. Sperăm ca tehnologia să coboare cât mai repede la grupurile inferioare XT sau chiar SLX pentru a putea lupta cu SRAM în gama de prețuri accesibile.

Concluzia ar fi că deja există variante 1×12 la prețuri extrem de accesibile, ceea ce face ca trecerea unei biciclete la 1×11 să fie azi complet inutilă.

Durabilitate și funcționare

Producătorii se laudă că noile sisteme pe 12 pinioane sunt mai rezistente decât cele pe 11 și că funcționează mai bine. Utilizatorii au raportat în general că sunt mai satisfăcuți cu rezistența pieselor Eagle de la SRAM decât a celor pe 11 pinioane. Despre Shimano încă nu există informații suficiente dar ne putem aștepta să se ridice la standardele de fiabilitate și funcționare cu care ne-a obișnuit grupul XTR.

Variante și compatibilitate

SRAM oferă 4 variante de grupuri 1×12 Eagle. XX1 e varianta de top, cu cea mai mică greutate. Urmează X01 cu aceleași performanțe dar o greutate ceva mai mare. GX oferă aceiași funcționalitate dar cu materiale și tehnologii inferioare la un preț mult mai mic. Toate acestea vin cu pinioane 10-50 pe casetă XD și cu foaie de angrenaj la alegere între 30, 32, 34, 36 sau 38 și mai nou și variante ovale.

Grupul SRAM NX vine cu pinioane 11-50 pe casetă normală, în rest având aceiași funcționalitate.

Toate grupurile SRAM sunt disponibile cu manetă tip trigger sau gripshift. Conform producătorului, toate componentele Eagle sunt perfect compatibile între ele putând fi combinate după dorințele fiecăruia.

Grupul Shimano XTR folosește un tip nou de casetă pentru care încă există foarte puțini butuci disponibili, componentele nefiind compatibile cu cele SRAM. Ar fi însă de așteptat să existe compatibilitate de pinioane și de lanț, dar lucrurile sunt atât de complicate și scumpe încât va dura ceva până vom afla.

Alternative

Pentru cei ce vor altceva, există alternative care să ofere avantaje asemănătoare. Grupurile 1×10 și 1×11 pot fi transformate astfel încât să primească pinion de 50. Există kit-uri speciale ce modifică caseta de pinioane pentru a mări gama de rapoarte și există kit-uri ce modifică deraiorul să poată să urce pe pinioane atât de mari. Părerea noastră e că toate aceste alternative își aveau rostul doar când pe piață existau exclusiv componentele extrem de scumpe XX1 și X01. Odată cu apariția GX și NX orice astfel de complicație este inutilă din punct de vedere rațional.

O alternativă interesantă este sistemul electronic Di2 de la Shimano care în varianta 2×11 deși folosește două foi, face schimbarea acestora comandată automat de către computer. Astfel, din punct de vedere al utilizatorului transmisia se comportă ca una 1x, fiind controlată doar din două butoane + și -. Avem însă practic 13 viteze în loc de 12 – după ce lanțul ajunge pe pinionul mare și foaia mare, se schimbă foaia și se mută pe pinionul 2. Sistemul e interesant, eficient, are plajă bună de rapoarte dar e destul de scump și din nou GX și NX vin cu alternative la un preț imbatabil. Singurul avantaj real ar fi salturile ceva mai mici între pinioane.

Concluzia

Indiferent cât de ciudat pare că s-a ajuns deja la 12 pinioane iar caseta e cât o farfurie serioasă, transmisiile 1×12 au acaparat încept piața. Strategia de a lansa extrem de repede grupurile ieftine GX și NX a făcut ca sistemul Eagle să explodeze și pe piața bicicletelor middle-end. Cu prețurile actuale aproape că nu există justificare ca un pasionat care e dispus să cheltuie sume de peste 1000 euro pe bicicletă să aleagă altceva decât 1×12.

Shimano a intrat târziu pe piața asta dar așteptăm cu interes următoarea mutare. Apariția în timp util a grupului XT 1×12, cu mult mai ieftin ca XTR, sau poate chiar a unei versiuni SLX ar duce la recuperarea unei bune părți de piață pierdută în fața rivalului american.

Cât despre noi, cicliștii amatori, părerea mea este că orice modificări serioase dorim să facem de acum încolo la transmisie, ar trebui să luăm în considerare serios trecerea măcar la NX Eagle, de preferat GX. Investiția deja e foarte decentă iar avantajele sunt uimitoare. Pentru cine nu e convins recomand un test cu o bicicletă echipată 1×12, cu siguranță foarte puțini vor spune nu după aceea.