Sumar DEX al ciclismului de șosea (probabil aflat la prima parte)

Am pretenția că obsesia mea constructivă pentru ciclism le-a transmis și altora microbul acestui sport. Am dovezi clare în acest sens, să ne-nțelegem. Numai că, după ce pasiunea mea pentru ciclism a fost acceptată și adoptată de acești „alții” (vorbim despre cei care au acceptat-o finalmente, desigur) au urmat remarcile: Căță-cum? sau eternul Băi, eu nu înțeleg nimic din Turul ăla al Franței!

Carevasăzică, explicațiile de rigoare privind acest sport nu vin odată cu plăcerea de a urmări o cursă de ciclism și adevărul este că în lipsa lor e cam ca și cum ai încerca să citești o carte într-o limbă pe care o bâjbâi, dar care are ilustrații frumoase. Or fi pozele frumoase, dar nu înțelegi mare lucru în rest. Prin urmare, am întocmit un scurt material explicativ al termenilor din ciclismul de șosea, în speranța că demersul de dezambiguizare va face vizionatul unui eveniment de șosea măcar o idee mai inteligibil și, poate, mai drag de urmărit. De asemenea, aceasta este probabil doar prima parte, căci mai sunt mulți alți termeni, iar completarea listei cu ce ați vrea să aflați o puteți face chiar voi, la rubrica de comentarii. Și vă rog scuzați dezordinea alfabetică…

–          Cățărare – urcare. Cățărările pot fi de mai multe categorii, clasificare făcută pe baza lungimii și a înclinației lor medii.

–          Contratimp (individual/echipe) – proba de contratimp presupune ca fiecare sportiv/echipă să parcurgă de unul singur lungimea etapei respective, clasamentul urmând a se stabili în funcție de timpul în care a parcurs traseul. Startul se dă pe rând pentru participanți, de obicei cu o diferență de un minut între ei. Ordinea de start este cea inversă a clasamentului anterior (presupunând că există un clasament anterior), adică cel mai slab clasat pleacă primul, iar cel mai bine clasat ultimul. În această probă se pot folosi biciclete speciale pentru contratimp, cu trăsături aerodinamice suplimentare. Este interzis mersul în plasa altor concurenți, iar în eventualitatea unei depășiri, aceasta se face ocolindu-l pe cel depășit pe cealaltă parte a șoselei.

–          Comisar – arbitru al unei curse de ciclism

–          Criterium – este o cursă rapidă, de obicei cu o durată de în jur de o oră. Traseul este, de regulă, unul plat și presupune o tură de circa un kilometru, parcursă de mai multe ori. Criterium-ul se poate desfășura în formatul de cursă pe puncte (vezi explicația mai jos) sau pe timp. În primul caz câștigă cel care adună cele mai multe puncte, iar în al doilea cel care trece primul linia de sosire. O caracteristică a criterium-ului sunt sprinturile intermediare, a căror câștigători pot fi recompensați în plus pe lângă premiile oferite în mod normal câștigătorilor cursei. De asemenea, un criterium poate fi o cursă de sine stătătoare sau parte a unei curse pe etape.

–          Cursă Clasică – Acest termen denotă o cursă de o zi cu o tradiție lungă sau puternică, de regulă de peste câțiva zeci de ani. Exemplele abundă, de la Liege-Bastogne-Liege, a cărei primă ediție a avut loc în 1892, până la Amstel Gold Race, care a debutat în 1966. Încadrarea în rigorile unei „clasice” nu este un lucru exact, căci nu doar vechimea contează, ci și nivelul de dificultate și aprecierea de care se bucură întrecerea.

–          Cursă în linie (de fond) – Cursa în linie este proba de ciclism unde startul se dă în masă (toți concurenții pornesc deodată) și câștigătorul este primul care trece linia de sosire. Aceste curse sunt mult mai lungi ca cele de contratimp.

–          Cursă de o zi – O cursă compusă dintr-o singură etapă, de obicei în linie, al cărei câștigător este cel care trece primul linia de sosire.

–          Cursă pe etape – O cursă compusă din mai multe etape, fie acestea în linie, criterium sau de contratimp și al cărei câștigător se stabilește pe baza clasamentului general, adică cel care are cel mai bun timp la finalul ultimei etape a cursei. Clasamentul general se întocmește adunând timpii realizați de participanți în fiecare zi, dar există și un clasament al fiecărei etape. De asemenea, pot exista și alte clasamente într-o cursă pe etape, precum clasamentul cățărătorilor, stabilit pe baza punctelor care se acordă la trecerea peste punctele de cățărare (munți) sau cel al sprinterilor, stabilit pe baza punctelor oferite la sprinturile intermediare de pe parcursul unei etape. O cursă pe etape poate purta denumirea de „tur”, dar nu este o regulă, căci există și curse de o zi cu această denumire.

–          Cursă pe puncte – Întâlnită în special pe velodrom (points race), cursa pe puncte (adițiunea de puncte) este o cursă de tip criterium, cu sprinturi intermediare unde se acordă puncte primilor clasați. Câștigătorul este cel care adună cele mai multe puncte la finalul cursei, fără a se ține cont de timpii realizați.

Continuarea articolului poate fi citită pe VeloCafe.ro