Ștefan Chivu despre ediția 2018 a competiției La Broaște

În weekend-ul ce tocmai s-a încheiat, am fost prezent la startul celei de-a doua curse din calendarul Riders Club, cursă ce s-a desfăsurat în apropierea Bucureștiului, mai exact în localitatea Sitaru.

Înainte cu o săptămâna de concurs, meteorologii anunțau temperaturi destul de ridicate, iar acest lucru m-a făcut să mă gândesc doar la un singur lucru: „vibrații!”. De ce? Pentru că știu din anii precedenți ce înseamnă acea zonă în timpul verii. Cei din echipa Riders Club, au fost nevoiți să modifice traseul cu o săptămână înainte de start, deoarece prezența albinelor în Pădurea Căldărușani putea pune în pericol siguranța celor prezenți la start, fapt ce a condus la introducerea unor noi poteci construite de la zero, foarte denivelate, care nu au fost deloc ușoare pentru mulți dintre noi.

Imediat ce am ajuns în zona de start am observat o schimbare majora în aranjarea acestei zone. Am fost impresionat mai ales că în drum spre startul cursei îmi spuneam părerea nu foarte buna despre zona de start din anii precedenți. Aceasta parere s-a schimbat radical, un cort imens de culoare roșie era în centrul atentiei, înconjurat de toate facilitățiile puse la punct de către organizator, totul era aranjat diferit față de anii precendenți, cu siguranța susținătorii participantilor au fost recunoscatori pentru umbra făcută de acel cort pe toată perioada zilei toride de vară.

La ora 9:00 s-a dat startul în cursa copiilor, o cursa din ce în ce mai populara, de altfel. Pe un traseu de 17 kilometri, juniorul echipei Calarasi Cycling Team, Luca Bodareu, a terminat cursa cu puțin peste 50 de minute, fiind urmat la numai 6 secunde de Ștefan Stoican și la 4 minute de către Eduard- Andrei Lupei, membru al Academiei Răzvan Jugănaru.

Două ore mai târziu, participanții înscriși pe cele trei trasee, Standard (21 km- o tură), Epic (42 km- două ture) și Epic (63 km- trei ture), s-au aliniat la start, pentru a pleca în cursă. Startul urma să fie în valuri, în funcție de nivelul fiecăruia. Eu am fost încadrat în cel de-al doilea val, urma să parcurgă 42 de kilometri, mai exact două bucle de aproximativ 21 de kilometri. Am încercat să plec liniștit, nu foarte tare, însă pulsul meu nu spunea același lucru, 180 de bătăi pe minut, încă din momentul startului. Imediat după intrarea în pădure, mi-am intitulat brațele ca fiind ultimul model de furca Fox. Prima tură a fost una extrem de grea deoarece, nu am putut sa țin pasul cu cei din frunte (trei la număr) și întreg traseul a trebui să trag foarte tare pentru a recupera timpul pierdut în prima parte a cursei. Zis și făcut! I-am ajuns pe băieți și am reușit sa termin prima tura pe locul 4. Eram destul de fericit pentru ritmul meu, însă nu pentru mult timp. Brusc, am simțit că nu mai pot. „Amortizoarele mele” Fox nu mai lucrau ca la începutul cursei, picioarele parcă spuneau ca nu mai vor cadență mare și tot așa.

Nu a trecut foarte mult timp și aud în spatele meu o voce, „Ștefane! Hai! Ce faci?”, era George Mănastireanu, o locomotiva diesel pe roti de bicicleta, de altfel. Ca o paranteză, băieții ăștia mai maturi, încep mai greu dar și când se pornesc nu ii mai oprești. Încet, încet, am fost prins din urma de alți participanți. Am încercat să merg cu ei o perioadă, însă nu pentru mult timp. În final am sprintat pentru un loc 10 la general în cadrul traseului Epic de 42 de kilometri și un loc 6 la categoria în care sunt înscris. Mă declar mulțumit de prestația mea după această cursă și nu am decât să sper la mai bine, in conditiile in care, anul acesta duc o mare lipsa de timp pentru antrenamente. La finalul cursei, am creat un nou hashtag și anume #vreaufullsuspension. Cu siguranță pentru acest tip de traseu era porivit un full suspension, iar cei care l-au avut, s-au bucurat la finalul cursei de mai puține dureri de spate. Și totuși, contrar celor spuse, câstigătorii celor două trasee Epice, au participat pe un hardtail, deci se poate!

Mulțumim Riders Club pentru încă o cursă reusită și felicitări pentru progresul în organizare făcut de la o cursă la alta. Să ne vedem cu bine!

Material redactat de Ștefan Chivu