În Anul Domnului 2018, secolul 21, îmi este dat să scriu despre probleme de mult stinse în societăți civilizate. Unul dintre subiecte este legat de animalele pe care le poți întâlni în turele montane cu bicicleta, un subiect abordat și de colegii mei în trecut, unul care a făcut valuri și s-a încheiat cu amenințări. 🙂
Înainte de a începe însă, vreau să te gândești foarte bine ce-ți place cel mai mult în România, ca să ne poziționăm corespunzător în acest tablou: tradițiile? Peisajele? Starea de spirit? Întreb pentru că eu sunt un înfocat fan al Balcanilor cu tot ce ni se oferă la pachet, mai puțin politicul, defrișările și nesimțirea unor persoane. Astfel, nu mă deranjează când văd o căruță pe stradă, nu mă enervează când se face mișto de mine în comunitățile de rromi doar pentru simplul motiv că pedalez și culmea, nu mă deranjează să văd oameni cu atitudini dubioase catalogați drept cocalari, căci mă pot amuza și eu la rândul meu pe seama lor (vezi Fernando de la Caransebeș sau Domnul Climă Bizonică). Nu mă deranjează nici starea de spirit generală care face ca această zonă a Europei să fie atât de diferită.
Dacă îți poți răspunde sincer și pozitiv la această întrebare, atunci poți porni din start cu ideea că tot ceea ce se întâmplă pe aici nu este de fapt atât de rău (din nou, excludem cele menționate mai sus), ci pur și simplu suntem înconjurați de lucruri care ne definesc pe noi ca popor. Iar una dintre imaginile profunde la care mă gândesc când rostesc România sunt acele plaiuri frumos ondulate pe care pasc simpaticele mioare, acompaniate de ciobani și de ciobănești. Ciobăneștii aceia care sunt un bulgăre de puf când sunt mici, pe care-ți vine să-i iei direct acasă, să-i venerezi și să le juri credință eternă. Tot aceia care latră ani mai târziu cu glas de bariton lângă piciorul tău atunci când încerci să evadezi dintr-o situație în care te întrebi cum ai ajuns. Simți pulsul în tâmple, și sângele cum ți se scurge parcă tot, în picioare.
Uitându-ne un pic în trecut, s-a pus la un moment dat problema reducerii numărului de câini de la stână, însă multe voci s-au ridicat împotriva acestei propuneri, voci care le aparțineau ciobanilor, dar și celor care nu știau exact cu ce se mănâncă toată povestea asta. Sau mă rog, cel puțin așa am eu impresia. Cei care au trăit un atac al ciobăneștilor le cunosc cu precizie forța, îndemânarea și determinarea, iar atâta timp cât niciun animal nu trebuie sacrificat, ar fi în regulă ca ciobanii să mai lase la vatră din câinii numeroși.
Nu sunt împotriva câinilor de stână și le înțeleg perfect rostul și rolul. Străbat munții de ceva timp, am discutat pe un ton foarte prietenos cu mulți ciobani și-mi este foarte clar că fără pază, primejdia rea nu va conteni să sosească: un urs, un lup, un râs poate (da, și râșii pot mânca oi). Și ca să-mi închei punctul de vedere și să trec la sfaturile pe care tot vă promiteam că vi le prezint, trebuie să menționez că nu înțeleg de ce ai avea nevoie de o duzină de câini pentru nici 100 de oi (da, cu atâția m-am confruntat ultima dată, vreo 10-12 – toți mari) și de ce ciobanilor le face o atât de mare plăcere să nu intervină imediat ce câinii încep să alerge spre tine. Nu înțeleg de ce unii sunt atât de sadici încât să asmută animalele asupra bicicliștilor. Explicații probabil există în psihologia clinică, însă nu mă încadrez pentru a oferi lămuririle necesare. Un lucru este cert: câinii au ajuns pe acele plaiuri înaintea noastră și trebuie să-i respectăm. Iar asta vine de la o persoană care s-a confruntat cu cel puțin 30 de astfel de creaturi uriașe, doar anul acesta. Să trecem la sfaturi:
1.Prima și cea mai frecventă greșeală este să mărești cadența atunci când îi vezi. Ești speriat, un lucru firesc, dar ai nevoie de puțină stăpânire de sine. Oprește-te, căci astfel le dai un motiv în minus să alerge după tine. Dacă ciobanul este de treabă va interveni și îi va alunga.
2.Dacă aceștia se îndepărtează după ce te-au lătrat, nu te urca imediat pe bicicletă ca să începi să pedalezi. Mergi frumos pe lângă bicicletă până ce iei o distanță rezonabilă.
3.Dacă ai necazuri cu ciobani sadici, iar aceștia nu-și potolesc animalele, te poți apăra cu bicicleta, până la urmă este singurul și cel mai mare obiect pe care-l ai la îndemână. Dacă te poți retrage către un copac, ca să ai spatele acoperit, ar fi excelent. Dacă nu, va trebui să te învârți un pic cu bicicleta ca să faci valuri și să îi ții la distanță până ce proprietarul de drept intervine.
4.În situația în care ciobanul nu se află lângă câini, iar aceștia sunt deosebit de agresiv, ai posibilitatea să folosești un spray cu piper. Din cele utilizate de mine până în prezent, acestea au fost cele mai eficiente. Cele cu ardei pur și simplu nu funcționează atât de bine, făcându-i în unele cazuri mai agresivi.
5.Dacă folosești un astfel de spray, încearcă să te orientezi rapid să vezi din ce parte bate vântul. De regulă ai timp să faci asta pentru că de regulă te întâlnești cu câinii în spații deschise și nu după colț. Din simplul motiv că pe munte nu prea există colțuri. Dacă dai cu spray-ul contra vântului o să ai usuturimi la nivelul nasului, gâtului și ochilor. Mi s-a întâmplat și este neplăcut. Câinii de regulă încep să strănute și se retrag imediat. Masculul Alfa este de ochit, căci odată cu el se vor retrage și ceilalți. Desigur, este o chestiune de noroc să-l nimerești, dar îl recunoști rapid pentru că de de regulă este cel mai mare și cel mai vocal dintre ei.
6.Petarde – cunosc lume care le-a folosit, dar dacă nu ai luptat în Afganistan trebuie să știi că durează destul de mult să le aprinzi pe catran sau cu bricheta (dacă bate vântul este tragic). În caz că ai timp să aprinzi una și să o vâri în tija de șa, acestea sunt capabile să producă un zgomot intens care va speria animalul învrăjbit. Este o soluție eficientă doar în cazul în care ai dexteritate (deși nu te oprește nimeni să te antrenezi pentru asta).
7.Din categoria obiectelor care fac zgomot mai sunt și pistoalele, însă nu cele cu aer comprimat căci acestea pot produce daune foarte mari, ci unele construite doar pentru a produce sunete puternice. Am văzut unul acesta însă fără a-i reține denumirea: practic, acestea nu trag cu nimic, doar produc un bang suficient de puternic, similar cu cel al unei petarde.
În loc de concluzie
Pentru că împărțim aceleași locuri cu alte ființe asemănătoare noastre (pentru cei care petrec mai mult timp în oraș se aplică și pe munte regula share the road, the forest, the nature), unele mai inteligente, altele mai puțin, este necesar respect. Poate fi extrem de enervant când un cioban nu face nimic pentru a-și chema câinii de stână înapoi, dar este absurd de asemenea să te răzbuni pe un câine care doar își apără teritoriul. Cel mai important este să nu-ți pierzi cumpătul, iar astfel sunt peste 99% șanse să scapi neșifonat dintr-o astfel de întâlnire. Esențial este să eviți mișcările foarte bruște și să fugi direct, nu faci decât să-l provoci și să-ți măsori forțele cu un patruped care poate atinge și viteze de 40 de km/h.
Dacă ai trecut prin astfel de situații și ai câteva sfaturi pentru toți ceilalți, te invit să le publici în rubrica de comentarii.
Thule a găsit o soluție de a transporta 6 biciclete pe un suport care se montează pe cârlig, un suport…
Pinarello, cunoscut mai degreabă pentru cursierele de top pe care le fabrică, lansează în tandem noul Dogma, o bicicletă de…
O delectare pentru priviri acest nou SB165, mai ales în culoarea această albastră. Odată cu adăugarea unei roți de 29…
Vezi comentarii
Oare aparatul cu ultrasunete nu funcționează împotriva a 2-3 câini ciobănești?
Nu prea. :)
Apreciez articolul si absolut toate comentariile insa nu sunt de acord cu ele. Ceea ce urmeaza sa zic o sa devina extrem de neplacut pentru unii insa mi-o asum. Umblu muntii de vreo 15 ani si am o frica de caini teribila cand am nimerit in acel esantion de 1% (daca mergi des si in 99% din cazuri totul e bine daca folosesti metode ortodoxe in incercarea 100 toti o patesti). Practic m-au atacat, m-au muscat de picioare, m-au pus jos si tind sa cred ca doar interventia tarzie a ciobanului care a vazut ca nu mai e de ras a facut sa mai fiu printre voi acum. Concluzia:
1. Cine a trecut prin asa ceva ma intelege, cine nu e in esantionul de 1%... sa se gandeasca la ziua cand va ajunge in acel esantion.
2. De 7 ani de cand s-a intamplat treaba asta mi-am luat pistol cu aer comprimat. Absolut orice caine care se apropie la mai putin de 2 metrii de mine (iar ciobanul se distreaza si nu intervine) devine o tinta. Cand vad ca incepe conflictul tip dupa cioban, cand e la 10-15 metrii de mine trag in sus iar cand e la 2 metrii de mine trag la ochi. Sincer, rar ratez si la fel de sincer ma bucur ca in loc sa planga fetita ca tatal ei e sfasiat de caini prin munti, plange un cioban ca i-am maltratat cainele. Sare ciobanu? Daca n-a sarit sa-si retraga cainele, garantez ca nu sare cand masculul alpha paraseste scena urland de durere.
3. Cititi iar concluzia numarul 1 - asta inainte sa incepeti sa ma injurati. Doar si doar dupa ce treceti prin asa ceva intelegeti utilitatea variantei 2.
4. Evit cat de mult pot stanele si fac orice e posibil sa nu ajung la pasul 2. Nu de mila ci de frica, poate vreun cioban ma reclama.
Alta metoda pasnica e e sa iesi din raza.. Vizuală... Si sa ai rabdare.. Can 5min...pan stana se misca din calea ta... Astai daca e in tranzit.. Sau daca e statica... Poti ocoli... 200-300 mai jos.. Sa iesi din campu vizual al câinilor... Si chiar daca te vede si iesi in afara.. Teritoriului.. Te latra dar.. Cam atat.. Am facut un experiment mam bagat in padure la 15-20 metri... caini nici nu mau văzut.. Daca nu cele de mai sus bicicleta scut sau rucsac cu deplasari lente.,pana părăsești teritoriul invadat
Siteurile ca acesta care ne gazduieste comentariile traieste din publicitate. In consecinta, incurajeaza din reflex consumul, chiar daca in cazul de fata nu este ceva vorba de consum de accesorii biciclistice anticaini, ci este vorba de consum la modul general.
Asa ca se creaza in mod artificial o nevoie care, chipurile, poate fi rezolvata prin ACHIZITIA de x, y sau z.
Io zic ca nu este neaparat nevoie sa achizitonezi diverse in situatia de fata cand tot ce ai nevoie, de fapt, este sa fii calm. Sa dam suturi in bot la caini de pe biciclete sovietice de adulti era ceva la ordinea zilei si banal cand eram copii, incat aproape ca nici nu pomeneam de episoadele astea.
Acum descopar ca un asemenea comportament aproape ca lezeaza drepturile animalelor, ca e un act de curaj greu de crezut si nu este decat multa laudarosenie....De aia folosesc termenul "hipsteresc" raportat la "studiul" de mai sus deoarece presupun ca unele recomandari se adreseaza unor hipsterii, adica unor aparente de barbati cu palarie si pilozitate faciala evidenta, dar care au comportament de fetite.
Unii bat campii cu gratie pe aici, altii chiar au dat solutii viabile. Ce pot confirma pana acum din experienta personala, sunt urmatoarele:
1. Dat jos de pe bicla si mers pe langa ea, are efect in cazul cainilor de la stana. Maidanezii in schimb, tind sa se bucura de moment...
2. Cand sunt mai mult de doi rideri, este utila tactica romana - testoasa. Bicle ca si scut.
3. Dupa o experienta proprie, nu mai recomand utilizarea de petarde, daca cainii sunt aproape. Caz real cand odata aruncata langa el, cainele a inhatat-o... multumesc si acum divinitatii ca nu s-a aprins, bietul animal ar fi murit in chinuri.
4. Grija la utilizarea spray-ului paralizant, mai ales cand esti in grup.
In rest lant intins si intalniri cat mai prietenoase cu cainii ! :)
Articolul e bun și binevenit pentru... începători. Nu e nici hipsteresc, nici naiv cum mai cred unii. Cine merge de ani de zile pe munte știe că cele descrise în articol îs reale, eventual se poate completa cu experiențe personale, dar sa te apuci să îl negi așa că te crezi tu șmecher, resping atitudinea asta.
După mine metoda agresiva e de evitat cu orice animal, de folosit numai în ultimă instanță. Cum ar fi in Baiului sa te apuci sa o faci pe durul unde sunt câini mai grei ca tine? Nu cred că e bine iar câinele va avea o aversiune pentru următorii care vor trece pe acolo. Bicicleta e un bun scut, de acord, nu ezitați să folosiți când nu aveți bete la îndemână. O data am scăpat de niște câini numai cât am vrut să-i pozez, parca s-au rușinat de fapta lor. Iar poza am ratat-o pentru că s-au îndepărtat. Chiar vroiam să-i prind cu gurile alea fioroase și căscate când latrau la mine. Nas bagă mana in foc că ține mereu.
În medie, sunt cam o dată pe lună cu bicicleta la deal / munte, mai ales între Câmpina și Sinaia și mai ales în zona văii Doftanei. Sunt și pe acolo destule turme sau cirezi, în general pe unde nu te aștepți, mai ales că mă dau prin locuri relativ neumblate. Bașca o grămadă de câini prin sate.
Experiența mea, căpătată în timp, în Bucureștiul Maidanezilor de acum câțiva ani: stăpânește-ți impulsul de a lua viteză, încetinește până la aprox. 5 kmh (!), treci ușor pe lângă câine fără să-l privești direct (!), ține-l sub observație doar cu coada ochiului. (Apropo de efectul surprizei: Frânatul brusc, cu scrâșnet de roți, e foarte eficient împotriva unui câine apărut brusc de după o mașină, dintr-o curte ș.a.m.d. Se sperie și se retrage. Dar pe urmă continui drumul ușor, fără grabă.) Animalul latră în spume, dar dacă nu faci mișcări bruște și îl ”ignori”, nu atacă, odată ce ieși din teritoriul lui te lasă în pace. Procedeul cere puțină obișnuință, dar pe urmă ajungi să nu te mai sperii. Dacă nu te simte agitat, nu intră în alertă maximă.
Asta este experiența mea verificată de zeci de ori, și a funcționat inclusiv pe munte, cu câini de stână (între doi și șase-șapte). De obicei nu sunt singur, am un amic cu care mă dau. Iar el a avut mult timp impulsul să o ia la sănătoasa, iar câinii îl fugăreau de fiecare dată. După o cursă nebună, îl lăsau în pace și mă preluau pe mine, rămas în urmă. Lătrau la glezna mea o vreme și basta. (Până să se învețe și să se relaxeze, amicul a făcut multă vreme cum am povestit, nu se putea stăpâni, avusese o experiență foarte proastă cu o haită în București, când s-a văzut nevoit să se apere în disperare cu picioarele – a avut noroc, a scăpat, dar metoda nu prea a fost eficientă, a fost total epuizat.)
În doi, ajută mult să așezi bicicletele de-o parte și de alta și să te depărtezi ușor de haită, mergând în paralel. Câinii rămân în urmă și li se poate bloca accesul spre picioare apropiind roțile din spate ale bicicletelor. În față se poate face la fel, manevrând ghidonul. Rezultă un romb care protejează eficient. La ultima ”confruntare”, așa am făcut și nu a fost nevoie să folosim sprayul cu piper, deși aveam fiecare câte unul.
Uneori, când am fost singur, am împrumutat un aparat cu electroșocuri. Nu l-am folosit, fiindcă am putut ocoli la mare distanță stâna, iar câinii nu s-au apropiat. Dar un salvamontist cu care m-am întâlnit m-a asigurat că și el are așa ceva, nu ca să electrocuteze câinii, ci fiindcă aparatul produce un sunet pe care animalele nu-l suportă. Același lucru auzisem de la proprietarul aparatului.
Se poate observa că eu folosesc metode ”la minima rezistență”, care evită o confruntare directă, o agresare a câinilor și care mi se pare riscantă, fiind în evidentă inferioritate numerică și neputându-mă baza pe un eventual ”armament” de la fața locului. Câte pietre ai la îndemână? Cât de bun țintaș ești în momente de stres? Unde-i bâta salvatoare?
Asta este experiența mea, care s-a dovedit practică pentru mine. Fiecare cu metoda lui. Nu țin să afirm că e mai bună decât a altora. Oricum, poate că nu ar fi rău ca Freerider să consulte și un dresor de câini, care se pricepe mai bine la comportamentul lor.
Articolul tau, desi bun si bineintentionat, este "hipsteresc", adica superficial, ca sa fie clarificat termenul, pentru felul in care inca de la inceput trateaza subiectul. Daca l-ai scris doar pentru rating, e ok. Daca nu, schimba abordarea si documenteaza-te ceva mai mult. Am fost atacat de caini in Alpi in Franta, sub ochii ciobanilor care erau furiosi pentru ca treceam pe acolo, desi era un drum public. Am fost alergat de ciobanesti in Alpi in Italia, iar ciobanii erau de negasit. Tari civilizate? Acolo daca umbli inarmat cu spray, pistol sau pietre te alegi in cel mai rau caz cu inchisoare. Pana acolo merge "civilizatia" lor. Sunt si alte metode. Eu am folosit ani de zile cu aucces, un dispozitiv cu ultrasunete. Am mai folosit unul cu electrosocuri. Fug chiar si ursii de ala fara sa fie nevoie sa-i atingi cu el. Zgomotul si arcul electric in sine ii inspaimanta. Iar pistolul cu aer comprimat poate fi o solutie uneori. Am intalnit ciobanesti in lunga mea experienta la care nu merge nimic altceva decat forta. Iar ciobanii sunt in marea lor majoritate la fel de cretini oriunde in lume. Daca esti pe bicla si ai ceva distanta, mai bine dai tare la pedale. Cainii te vor urmarii o perioada foarte scurta. Daca vezi din timp ca vei trece prin zona lor si nu ai sanse sa scapi neabordat, atunci coboara din timp de pe bicicleta si incearca sa strigi dupa ciobani. Acolo unde sunt 12 caini, sunt cel putin 500 de oi, si deci ciobani mai multi. Nicaieri nu o sa gasesti multi caini si putine oi, ca nu-i hraneste nimeni de mila. Si mai functioneaza si cu mancare. O bucata de paine... Hai, drumuri bune!
Se poate si asa , min. 4.30
https://www.youtube.com/watch?v=tVP0ItpOuJ4
Da, Alex zice cel mai bine: spray cu piper, e foarte eficient, apoi petarde și bricheta fara flacără. Am folosit o dată un fluier (de sport, arbitraj) și a funcționat pe doi câini cam nehotărâți.