Absa Cape Epic – Etapa 4. Zi grea pentru toată lumea

Etapa a 4a de ieri a fost „super brutală”, ni se spune. Etapa Regină, cea mai grea a ediției de anul acesta a maratonului Absa Cape Epic, a declanșat lupte la fel de epice la Masculin, iar pentru Annika Langvad, victoria etapei a fost un frumos cadou de ziua ei.

(Galerie foto la finalul articolului)

La Masculin, Manuel Fumic și Henrique Avancini, de la Cannondale Factory Racing, și-au propus să rectifice greșelile tactice făcute în etapa anterioară, când au cedat tricoul galben de lideri, echipei Investec Songo Specialized.

Alban Lakata și Kristian Hynek (Canyon Topeak), au avut un ritm alert încă de la început, scopul fiind să-i depășească pe Investec Songo Specialized. A funcționat, iar Grotts, primul american care a purtat tricoul galben la Cape Epic, nu a avut încotro și a trebuie să-i ceară ajutorul partenerului său Jaroslav Kulhavy.

Câștigătorii prologului, Daniel Geismayr și Nicola Rohrbach (Centurion Vaude), au arătat repede ce au de gând să facă, atunci când au obținut cel mai bun timp la Dimension Data Hotspot. Bucuria lor nu a durat însă mult, fiind permanent atacați de cei de la Cannondale.

În această etapă, Investec Songo Specialized s-a ales iar cu pană, la fel și Canyon Topeak. Ulterior Fumic și Avancini au avut și ei cu probleme mecanice, șansele la tricoul galben devenind din ce în ce mai mici. Asta în timp ce Investec Songo Specialized, cu Jaroslav Kulhavy la cârmă, s-a luptat să recupereze.

În Clasamentul General nu au au avut loc schimbări în Top 5. Investec Songo Specialized conduce, urmată de Cannondale Factory Racing, Canyon Topeak, Centurion Vaude și Buff Scott MTB.

La Feminin, situația este neschimbată în ce privește locul întâi. Investec Songo Specialized s-au distanțat repede de urmăritoare în etapa lungă de 113 km. Este greu să nu ni le imaginăm deja pe Langvad și Courtney, câștigătoare la Feminin a ediției 2018 Absa Cape Epic. Însă ele nu consideră că au terminat treaba. Mai sunt încă trei etape, cu tot cu cea de azi. Pentru celelalte poziții ale podiumului, Strauss și Last au un avans de nouă minute față de urmăritoarele De Groot și Spitz.

Greu a fost și pentru echipele românești Dinamo-BikeXpert 1 și 2, care au scăzut în clasamentul etapei. La General însă Dinamo-BikeXpert 1 a avansat 16 poziții.

În ciuda faptului că cei patru cicliști sunt într-o formă fizică foarte bună, se pare că problemele de digestie i-au făcut să pedaleze mult mai încet. Cătălin Sprînceană și Karina Bonta au avut probleme destul de mari pe traseu, din când în când fiind nevoiți să oprească și să vomeze. La final de etapă Cătălin a ajuns chiar la spitalul de campanie, unde a primit o perfuzie. Însă problema nu a fost singulară la BikeXpert ci la multe alte echipe, la spitalul ambulant prezentându-se foarte multe alte echipe cu aceleași simptome.

„Problema este că aici nu e vorba doar de cursă și gata. Pur și simplu trebuie să fii puternic psihic. Mereu ești în mișcare, mereu faci ceva, pregătești, mănânci, faci dus, masaj… Tot timpul trebuie să faci ceva și nu ai timp pentru tine. Plus uzura zilnică, ce te consumă psihic”, povestește Răzvan Jugănaru după încheierea etapei.

„Au fost o grămadă de modificări și răsturnări în clasamente. Mulți au căzut, au făcut pene, s-au deshidratat, au abandonat, etc. Nu a fost grea doar datorită traseului, dar și căldurii destul de mari”, continuă Răzvan.

Însă pentru el etapa a fost bună. „Mie unul mi-a plăcut foarte mult. Multe zone tehnice și single trackuri cu flow. Chiar m-am distrat pe ele. Am rămas super impresionat, deoarece toate aceste single trackuri au fost făcute artificial. Nu îți vine să crezi când le vezi cum sunt ele săpate și aranjate pe distanțe de te doare mintea. Incredibil și în același timp fabulos. Chiar mi-a plăcut traseul, mai ales că am putut să mă bucur de el deoarece nu trebuia să forțez”.

Pentru Karina Bonța, care concurează alături de Răzvan la Mixt, ziua nu a fost la fel de bună. „Mă așteptam să cedeze fizic și nicidecum să o răpună o durere de burtă. Am încercat în toate variantele posibile să o fac să își revină, dar a fost în zadar. I-a fost rău, a vomat (ceea ce a fost bine că și-a mai revenit puțin) și bineînțeles a făcut-o să se enerveze. Nu s-a mai concentrat și a început să facă greșeli. A căzut de vreo 5 ori”, spune Răzvan.

„Dar cum zice românul, o cola la vremea ei… face minuni. Am reușit să ieșim puțin din pasa proastă la punctul de alimentare. De acolo mai aveam până la final aproximativ 25 km din care 15 urcare pe asfalt. Karina a reușit să își facă un ritm bunișor, am profitat și de vântul de față zdravăn, am băgat-o la plasă, i-am spus să-și pună centura de siguranță și am început să croșetez”.

Însă și celelalte echipe erau afectate de temperaturile mari și terenul dificil al traseului. Așa că Răzvan și Karina au început să recupereze poziții, peste 40 din care aproximativ 10 erau chiar de la categoria lor, Mixt.

„Adevărata provocare a cursei sunt zilele consecutive”, povestește și Hans Comyn. „Câte o etapă pe rând nu-i nicio problemă, dar atât de multe una după alta, începe să se simtă. Oamenii mănâncă geluri și batoane în fiecare zi, normal că până la urmă stomacul cedează. Efortul fizic este ultima problemă. Totul în întregul său face ca acest maraton să fie atât de greu. Iar traseul de azi nu ne-a menajat deloc. A fost efectiv ca un coșmar. Ca atunci când vrei să alergi, dar ceva te ține în loc. ”

Etapa a 5a de azi este diferită. Este un contratimp pe echipe, pe un traseu de doar 39 km, dar cu 1.430 m urcare. O etapă grea în ciuda distanței scurte.