Radu Păltineanu, din Alaska în Argentina pe bicicletă

Radu Păltineanu este un cicloturist tânăr şi entuziast. El a decis că doreşte să traverseze cele două Americi din Alaska până în sud în Argentina pe bicicletă, o aventură îndrăzneaţă după părerea noastră. Nu este prima lui aventură cicloturistică, dar este una cu adevărat impresionantă. Am decis că ar fi cel mai interesant să îi punem chiar lui câteva întrebări despre aspecte de interes ale călătoriei sale şi nu numai iar el a avut bunăvoinţa să ne răspundă pe larg la acestea.

Poți să ne spui mai multe despre tine? Cât de mult foloseai bicicleta înainte de această aventură? Ai mai făcut înainte ture de cicloturism, de mai multe zile?

Salut, sunt Radu Păltineanu, am 26 de ani (fac 27 luna aceasta) și cum tocmai ce am absolvit facultatea de automatizări și calculatoare la Universitatea McGill din Canada în aprilie anul trecut, am decis că acesta era momentul oportun să pun de o tură memorabilă prin Americi. În 2013 am locuit 5 luni în Copenhaga unde m-am îndrăgostit iremediabil de bicicletă și tot în același an am organizat o tură mixtă (bicicletă+autobuz) de la Copenhaga la Roșia Montană. Am pedalat atunci de la Copenhaga în Danemarca până la Sankt Petersburg în Rusia după care am luat autobuzul până în Odessa și de acolo am continuat pe bicicletă până la Roșia Montană, totalizând 2424 de km pedalați efectiv. Bine, atunci a fost o tură împărțită în 2 echipe, a mea care am luat-o prin nordul și estul Europei și cea a lui Tică Darie și a Louisei Hoppe care au luat-o prin Europa centrală. Ambele echipe ne-am întâlnit pe 4 august 2013 la Cluj și am continuat împreună spre Roșia Montană. Prin acea tură am vrut atunci să tragem și un semnal de alarmă serios cu privire la proiectul minier propus la Roșia Montană și dezastrul ce ar putea avea loc dacă ar fi pornit. În rest, fiind student în Montreal, Canada foloseam de multe ori bicicleta ca mijloc de transport dar și ca să mă antrenez pentru tura în care mă hotărâsem să plec încă din ianuarie anul trecut.

Cum ți-a venit ideea de a porni în această tură? Ai pregătit mult timp totul sau a fost o idee rapidă, de moment?

Ideea de a traversa Americile mi-a venit prin 2013 la scurt timp după ce am încheiat cu bine tura prin Scandinavia și Europa de Est. Persoana care m-a inspirat să zic așa este scoțianul Mark Beaumont care a realizat o tură similară în 2009-2010 iar anul trecut, dintr-o poveste nebună de dragoste în care eram gata să mă însor dar care a fost menită eșecului am ieșit cu decizia finală de a pleca în Americi și de a-mi urma acest vis mai vechi de-al meu. Așa că am încercat să vorbesc lumii despre proiectul meu în premieră națională, să încerc să-mi găsesc ceva sponsori și să mă pregătesc fizic pentru el. Mi-am dorit în același timp să fac și un proiect diplomatic pentru țară, să duc drapelul prin locurile în care pedalez. Am de asemenea în plan două ascensiuni pe cei mai înalți vulcani ai Americii de Nord și Sud, vf. Orizaba (5631 m) în Mexic și Oyos del Salado (6893 m) în Chile.

Ce ne poți spune despre bicicleta ta? Cum ai ales-o?

După ce am intrat în legătură cu sponsorii de la CROSSBIKE din Brașov aceștia mi-au prezentat un model CROSS QUEST de care pot spune că m-am îndrăgostit imediat și pe care l-am găsit adecvat pentru tipul meu de aventură care se desfășoară în principal pe șosele asfaltate (cu mici/mari excepții). Este practic un cross între o bicicletă urbană și una de treking, cu cadru de aluminiu și echipată cu schimbător shimano xt și pedale shimano deore. Este o bicicletă care acum după 7000 de km pe ea pot să zic că mă împac super cu ea. Singura problemă reală pe care am avut-o a fost că mi s-a rupt de două ori suportul de genți pe față, suport fabricat de cei de la Zefal. Asta poate și pentru că am supraîncărcat gențile pe față. În rest, am schimbat odată lanțul până acum.

În ziua de azi toată lumea folosește diverse dispozitive și aplicații pe telefon pentru a înregistra turele. Tu ce folosești pentru această aventură? Unde îți poate urmări lumea traseul?

Eu am folosit încă de la începutul turei un dispozitiv SPOT prin satelit, care îmi poate înregistra locația la fiecare 5, 10, 30 sau 60 de min (depinde cum este setat) așa că la sfârșitul turei să pot retrasa întregul traseu pe baza coordonatelor GPS înregistrate de acesta și stocate pe contul meu. Oricine vrea să-mi urmărească tura live o poate face la acest link.

Care au fost cel mai frumos și cel mai greu moment de până acum?

Cred că aș putea spune că cel mai frumos, nu neapărat moment dar cea mai frumoasă bucată din tură de până acum a fost traversarea Alaska Highway, una din cele mai izolate șosele ale Americii de Nord și singura legătură între SUA/Canada și Alaska. Mi-a luat o lună și 5 zile să o traversez dar întâlnirile cu animalele sălbatice și izolarea de civilizație au fost niște experiențe cu adevărat speciale.

Cel mai greu moment a fost poate când vameșii americani nu au vrut să mă lase să intru în primă instanță în state. M-au bănuit că vin la lucru aici și nu au vrut să mă lase până nu le-am demonstrat că am destule fonduri și am unde să mă întorc după ce termin tura. M-a ajutat și un articol scris despre tura mea în engleză. Așa am lămurit vameșul american că ce fac e pe bune și că nu intenționez să rămân pe teritoriul SUA sau să lucrez. În acea situație mulți oameni mi-au scris pe diverse rețele de socializare și s-au mobilizat să mă ajute, cu precădere comunitatea românilor din Calgary, Canada cărora le mulțumesc foarte mult pe această cale.

Care te aștepți să fie cea mai mare dificultate peste care ai să dai pe traseu?

Chiar în acest moment mă aflu relativ aproape de granița SUA/Mexic, mai precis la 250 de mile (420 km) de aceasta și dacă până acum dușmanul cel mai mare mi-au fost zecile de pasuri montane pe care le-am avut de traversat, izolarea de civilizație și iarna intensă în care mă aflu de 2 luni, acum pericolul este poate unul mult mai mare. Zona din nordul Mexicului este o zonă controlată de cartelurile de droguri și am fost avertizat și de cei de la MAE înainte de plecarea din țară să fiu foarte atent în zonă fiindcă răpirile și crimele sunt la ordinea zilei. În rest, cele două ascensiuni pe care le am de făcut pe vârfurile vulcanice sunt alte provocări foarte mari ale expediției.

Ai vreo țară sau vreun obiectiv preferat, unde îți dorești foarte mult să ajungi? Un fel de apogeu al întregii aventuri?

Foarte bună întrebare. Țara în care îmi doresc cel mai mult să ajung și de care pot spune că sunt îndrăgostit este Brazilia dar inițial cobor coasta pacifică a Americii de Sud și nu voi trece pe acolo. În schimb când voi termina tura pe biclă îmi voi lua “vacanță” în Brazilia. Chiar am o prietenă care m-a chemat la nunta ei în august.

Cum crezi că te va schimba această tură? Crezi că vei rămâne un cicloturist pasionat, sau va fi o aventură unică pentru tine?

Această aventură mă schimbă pe zi ce trece. Mă schimbă prin locurile pe care le văd, prin oamenii pe care îi întâlnesc, prin momentele de liniște în care pot medita asupra trecutului și viitorului care-mi stă în față. Chiar cred că nu voi mai fi același Radu la sfârșitul acestei expediții. Cât privește cicloturismul, acesta mi-a intrat în sânge și voi încerca să continui cu alte ture îndrăznețe dar nu mă dezic nici de altfel de aventuri pe viitor.

Promitem să urmărim în continuare aventura lui Radu şi să revenim cu informaţii pe parcursul acesteia. Între timp puteţi afla noutăţi, vedea informaţii şi poze noi sau chiar să contribuiţi la călătoria lui pe site-ul său.