Povestea memorabilă a lui Jose Hermida

Ziua de 4 septembrie 2016 va intra cu siguranță în istoria probei de cross-country olimpic ca fiind ultima cursă de Cupă Mondială la care a luat startul spaniolul Jose Hermida. Dacă în fruntea clasamentului Julian Absalon se bucura de al șaptelea titlu de câștigător în clasamentul general al Cupei Mondiale, undeva puțin mai în spate Jose Antonio Hermida termina concursul de la Vallnord din Andorra pe poziția a 12-a, în fața campionului olimpic Nino Schurter. Spaniolul spune „Adios” carierei de sportiv profesionist, un motiv numai bun pentru a arunca o privire asupra parcursului glorios la cel mai înalt nivel.

Cine nu a văzut încă scena de la punctul de alimentare în care Hermida e primit ca un învingător de către cei prezenți, indiferent cărui rider asigurau asistența, e rugat insistent să vizioneze următorul filmuleț.

Grupa formată din 5 sportivi printre care și Hermida e întâmpinată de un tunel format din roțile de rezervă, ridicate în semn de respect pentru sportivul spaniol. Lumea de pe marginea traseului acompaniază cu urale evoluția lui Hermida iar pancartele cu mesajele de susținere sunt prezente pretutindeni, stând dovadă numărului mare de fani care l-au susținut și-l vor mai susține pe Hermida. Chiar dacă Jose nu va mai fi prezent la startul etapelor de Cupă Mondială, acesta nu-și agață cariera în cui având în vedere că va participa pe viitor la diferite maratoane de o zi și pe etape.

Să fie o coincidență locul al 12-lea pe care spaniolul la ocupat în Andorra, ultima cursă dintr-un șir de 12 ani petrecuți la echipa Multivan Merida? Chiar dacă performanțele acestuia nu au fost la nivelul obișnuit în ultimele sezoane, Hermida și-a surclasat în nenumărate rânduri colegii de echipă mult mai tineri, asta în ciuda vârstei de 38 de ani, vârstă care în proba de xco la nivelul acesta îngreunează obținerea rezultatelor de top.

Nu mai puțin de 5 participări la olimpiadă sunt trecute în contul lui Jose, participări care s-au lăsat de fiecare dată cu clasări în top 15. Dacă la olimpiada de la Sydney din 2000 și la cea de la Londra din 2012 spaniolul a ratat de puțin obținerea unei medalii, terminând pe locul al patrulea, a reușit obținerea medaliei de argint la Athena și a devenit campion mondial în 2010 la categoria elite. În acel an Hermida a reușit într-un final să câștige titlul intrând astfel pentru totdeauna în rândul legendelor sportului. Doar Absalon și Schurter au mai câștigat toate titlurile de campioni mondiali de xco la toate categoriile, de la junior la U23 și la elite. Chiar dacă a avut nenumărate victorii la etapele de Cupă Mondială, spaniolul nu a reușit să încheie niciodată sezonul pe prima treaptă în clasamentul final al Cupei Mondială, însă de 4 ori a reușit să ocupe treapta a doua.

Hermida nu e genul de om care să se laude sau care să trăiască non-stop în lumea mountain bikingului. Acasă în Puigcerda nimic nu amintește de cariera sportivului. Nicio medalie agățată de pereți, nicio vitrină plină de cupe și niciun poster gigantic nu se regăsesc în camerele locuinței sale. Acasă e un tată și un familist desăvârșit, rezultatele sportive nu au loc în casa familiei Hermida. Tot echipamentul și toate cupele sunt depozitate în garaj, acolo unde cele mai importante medalii, chiar și cea olimpică ocupă un loc de cinste în… bolul de salată al spaniolului.

Managerul echipei, Fabian Aust, povestește despre umorul spaniolului. Cu Hermida la masă nu ai nevoie de televizor și nici de radio, Jose fiind capabil să glumească cu toată lumea și să distreze mai ales pe toată lumea fără a fi enervant sau plictisitor. Glumele sale îl vizează doar pe el și niciodată nu și-a bătut joc sau nu a făcut glume pe seama altora. În persoana lui Ralpf Naef și a lui Rudi van Houts, Jose și-a găsit prieteni adevărați împreună cu care formau un un trio desăvârșit. Singura persoană capabilă să-i dea replica spaniolul și să-l lase fără cuvinte era Rudi, care prin umorul sec și prin răspunsurile inteligente îl făcea pe Hermida mult mai tăcut decât oricine altcineva.

Chiar dacă e o persoană plină de umor, Jose e în același timp un profesionist. Managerul echipei Multivan Merida își amintește în detaliu faptul că Hermida era perfect organizat tot timpul și nu-și uita vreodată ceva acasă. Dacă unul dintre colegii de echipă omitea să aducă ceva, ca de exemplu o pereche de mănuși la o sesiune foto, Hermida avea cu siguranță o pereche de rezervă la el. Toată lumea din echipă profita de experiența spaniolului care era persoană numărul unu căruia i se adresau colegii mai tineri atunci când avea spre exemplu nedumeriri în ceea ce privește alegerea anvelopelor. Cu toate astea Hermida nu s-a autointitulat niciodată ca șeful echipei, el era doar mentorul și persoana care avea grijă de cei mai puțin experimentați sportivi de la Multivan Merida.

În viața de zi cu zi Hermida ține diferite ore de motivație la școlile din regiunea natală acolo unde medaliile din bolul de salată servesc drept motivație pentru copii, atât pentru țelurile sportive cât și pentru cele sociale.

Cu 100 de starturi în Cupa Mondială la activ și cu șase victorii în palmares, Jose a intrat pentru totdeauna în istoria probei de cross-country. Ceea ce îl face însă pe spaniol să fie cu adevărat memorabil e caracterul acestuia, Jose fiind omul glumeț pe care te puteai baza oricând aveai nevoie de un sfat serios sau de îndrumare. Cu siguranță puțină lume știe că Hermida concura în buzunarul tricoului cu o rățușcă de cauciuc pe care a primit-o de la fiul său, un obiect care îi aducea lui Jose acea fărâmă de noroc fără de care performanța la nivel mondial nu putea fi atinsă.