Ultimele doua saptamani le-am petrecut prin Olanda pe pistele de biciclete, cutreierandu-le fie in mediul urban fie intre orase. Da, Olanda are toate orasele si satele unite prin piste de biciclete si am intalnit chiar putine locuri in care acestea lipseau. Capitala mondiala a pistelor de biciclete poate fi Amsterdam-ul, deoarece beneficiaza de cea mai complexa infrastructura dedicata biciclistilor insa nici celelalte orase mari ale Olandei nu raman mai prejos.
In Amsterdam treaba sta cam asa : este declarata capitala mondiala a bicicletelor, 40% din traficul zilnic este reprezentat de biciclete, se bucura de una dintre cele mai mari parcari de biciclete din lume (3 etaje, 10.000 locuri de parcare) si este impanzita cu 400 de km de piste. 400! Deoarece strazile din centru sunt foarte inguste primaria a trebuit sa gandeasca o solutie care sa tina masinile cat mai departe. Una din solutii a venit din partea parcarilor : nu mai putin de 5 euro pe ora te costa ca sa-ti parchezi masina in centru. Suficient de descurajator nu? Pentru a te deplasa in cadrul orasului poti utiliza foarte facil bicicleta si nu ai niciun motiv sa nu faci asta. Singura retinere o am pentru zonele ultra centrale, in genul Cartierului Rosu unde este imposibil sa te deplasezi pe bicicleta din cauza aglomeratiei. In plus, in astfel de zone, nu ai voie sa pedalezi pe bicicleta, dar ai voie sa mergi pe langa aceasta s-o parchezi frumos, in fata pub-ului in care urmeaza sa-ti petreci seara.
Un alt aspect care m-a impresionat se refera la educatia copiilor pe care o primesc inca din clasele primare : la varsta de 10 ani trebuie sa sustii un examen de…mers pe bicicleta. Asadar, practic, oricine stie sa utilizeze bicicleta. Bineinteles, inveti sa te supui unor reguli in trafic si la fel ca ceilalti participanti, trebuie sa respecti culorile semaforului sau semnele de cedeaza trecerea. Un bun prieten, stabilit acolo de mult timp, mi-a explicat ca in majoritatea cazurilor cand are loc un accident, in 80% din cazuri are dreptate biciclistul si nu soferul automobilului.
Nu te astepta ca bicicletele olandezilor sa fie High Tech : predomina bicicletele de oras cu roti mari (28″) iar pe ici pe colo mai zaresti cate un mountainbike, in general turisti. Olandezii defapt nici n-au nevoie de mountainbike-uri tinand cont ca cel mai inalt deal de la ei din tara masoara 322,7 m (Vaalserberg – o zona chiar frumoasa in vecinatatea Belgiei). Fata de anii anteriori (este al 6lea an consecutiv cand vizitez Olanda) am observat din ce in ce mai multi biciclisti care pun accentul pe imagine. Asta presupune accesorizarea bicicletei sau achizitionarea unor biciclete indreptate mai mult spre life style.
Cel mai mult m-a impresionat rush-hour-ul (ora de varf) prin numarul impresionant de biciclisti care asteapta la semafor. Sunt multi, ba chiar foarte multi. Mai multi decat oricand.
Un alt aspect pozitiv al vietii de biciclist in Olanda este faptul ca Politia da dovada de ingaduinta in multe din cazuri. Ceea ce este excelent, tinand cont de faptul ca in Munchen, Germania, daca treci cu bicicleta pe rosu esti penalizat cu 1 punct pe carnetul de conducere auto (daca ai asa ceva, evident). Sau in cazul in care esti in stare de ebrietate iti pierzi direct permisul.
Orase mari precum Rotterdam-ul m-au impresionat prin intersectiile complicate in unele cazuri existand benzi duble pentru biciclete (una pentru dreapta si inainte si una pentru stanga). La fel ca in Amsterdam si aici politia pe bicicleta este omniprezenta. In general in formatie de 2 sau 3 politisti. Si repet daca este necesar : foarte apropiati de cetatean, foarte educati, cu o engleza impecabila si cu un simt al umorului foarte dezvoltat). Poti sa ceri mai mult?
Rotterdam este un oras dinamic iar asta reiese imediat din felul in care este construit, din arhitectura si din felul in care se misca lucrurile aici. A fost pina nu de mult, cel mai mare port al Europei, asadar un oras cu o economie pe crestere continua. Revenind la biciclete, in Rotterdam am remarcat o facilitate excelenta oferita de primarie cetatenilor : langa multe din parcarile de resedinta exista si o cutie metalica destinata depozitarii bicicletelor. Practic, aceasta nu poate fi deschisa din exterior (nici macar cu violenta) iar bicicleta ta este parcata in fata blocului fara sa-i duci grija. Poate ca este o idee buna si pentru autoritatile romane, greu de crezut insa ca vom vedea asa ceva in Romania prea curand (desi nu mi-am dorit nicio clipa sa amintesc de tara noastra in acest articol).
Haga si Scheveningen m-au impresionat cu drumurile de biciclete create pe faleza Marii Nordului. Este atat de placut sa te plimbi seara la apus incat as fi dispus sa fac asta in fiecare zi. Si aici parcarile de biciclete ale teraselor de pe malul marii sunt mereu pline iar lumea mereu binedispusa. O adevarata relaxare!
Drumurile intre orase si sate sunt spectaculoase datorita caselor extrem de cochete si de aranjate : vezi flori peste tot, pavaje perfecte, copaci aliniati perfect si multi alti biciclisti. Ce m-a enervant in mod deosebit pe pistele dintre orase si de la marginea oraselor au fost cei cu scuterele care au si ei dreptul de a utiliza respectivele piste de biciclete. Totusi aceastia circula cu viteze mult mai mari si in general claxoneaza in ultima clipa pentru a te anunta ca urmeaza sa te depaseasca.
Alte orase care m-au impresionat in plimbarile cu bicicleta prin Olanda au fost cele mai mici, precum Utrecht sau Maastricht. Un cuvant care le-ar descrie pe amandoua ar fi „lovely” : aici viata decurge altfel, numarul de locuitor este mai mic asadar stilul de viata este mult mai relaxat, mai linistit. Asta nu inseamna ca bicicletele lipsesc din peisaj. La fel ca in orasele mai mare exista piste pentru biciclete in tot orasul atat pe drumuri cat si pe poduri. In plus, in Maastricht a fost construit un pod peste raul Maas (in franceza Meuse) dedicat in totalitate pietonilor dar si biciclistilor. Fiecare cu propriul sau sens de deplasare. Iar autoritatile din Maastricht s-au gandit si la cei mai lenesi dintre cetateni : au montat lifturi la ambele capete ale podului in cazul in care nu vrei sa urci treptele cu bicicleta in dreapta (bicicleta are o cale de rulare speciala pentru urcari). Evident, lifturile pot fi utilizate si de persoanele cu handicap.
Sunt foarte multe de spus despre Olanda, imposibil de curpins intr-un singur articol pentru ca fiecare oras are povestea lui. Cel mai bine este insa s-o vizitezi chiar tu iar aceasta iti va oferi numeroase surprize placute, indiferent de zona pe care urmeaza s-o vizitezi.
P.S. Astazi am petrecut o buna parte din zi prin oras pedaland. Si spre stupoarea mea nu am intalnit mai mult de 10 biciclisti. Totusi am vazut mult mai multi lunile trecute. Sa fie toamna de vina?
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
Ce pot sa spun...am ramas fara cuvine...bravo lor, iar in Romania nu cred ca o sa mai traiesc sa vad ce am vazut in pozele de mai sus. Frumos articol.
Cristi, cata dreptate ai !....intr-o asa tara plina de inconstienti, n-ai NICIO SANSA sa constientizezi un asemenea lucru !!!...este IMPOSIBIL !!!
Legat de ultima fraza - daca te referi la bucuresti de vina nu-i toamna ci imbecilitatea locuitorilor acetui oras care prefera sa putrezeasca in masina in aglomeratii fara sfarsit decat sa faca putina miscare.