Maramureș: aventură pe două roți, în nordul îndepărtat

Când auzi de Maramureș, cu siguranță ți se creionează în minte o imagine cu multe dealuri, turle de biserici din lemn cu acoperișuri ascuțite, natură și poate puțină ceață la apus. Altfel spus, picturi aduse la viață, care se modifică de fiecare dată când întorci privirea. Atâta timp cât este soare, vei auzi din gurile privitorilor care te însoțesc cuvinte precum paradis, idilic sau superb. Cumva, tot ce înseamnă peisaj, crează o imagine de poveste. Și nu-s multe zone din țară despre care se poate spune acest lucru. Iar această afirmație vine din partea unei persoane care a bătut România în lung și-n lat.

Acum că ne este clar cum am creionat această regiune, să vă spun și cum am ajuns aici. Și mai ales, de ce. Într-una din zile am primit un telefon de la Robert Dobai, care mi-a spus pe scurt că ar trebui să venim pe acolo la o prezentare. N-am înțeles mare lucru, dar am acceptat rapid. Mi s-a alăturat colegul meu Dan Mazilu, apoi Aly Avram de la Focus, care apropo, nu-i arab, ci român și Andy Brunner, care nu-i român, ci elvețian. M-am gândit la ei doi pentru a completa și mai bine cercul: unul mai tânăr, altul mai în vârstă. Aveam nevoie de o analiză exactă a experienței, așadar cei doi au fost candidații ideali. Odată ajunși acolo am aflat exact și despre ce era vorba: luam parte la încheierea unui proiect. Călătorește verde – cu emisii zero în destinația de ecoturism Mara-Cosău-Creasta Cocoșului pe numele său, un proiect derulat de Asociația EcoLogic, finanțat cu aproximativ 70.000 de euro prin granturile SEE 2009-2014 și co-finanțat de asociația în cauză cu aproximativ 8.000 de euro. Scopul a fost dezvoltarea unei oferte specifice de cicloturism în această zonă, prin marcarea unor trasee care pot fi parcurse pe bicicletă și care oferă o experiență de neuitat celor prezenți.

Implimentarea a avut loc între 1 mai 2015 și 30 aprilie 2016, așadar am venit la final să verificăm dacă totul este în regulă. Sau cel puțin, eu asta am crezut.

Am fost întâmpinați așa cum se cade prin aceste locuri, băutura și mâncarea fiind primele pe ordinea de zi. Cum nu mă dau în vânt după alcool, am preferat să degust din bucatele delicioase, o primă masă pe care cu greu am încheiat-o. Apoi ne-am cazat într-o casă tradițională din lemn, de cel puțin 4 ori mai în vârstă ca mine, dar care arăta excelent. M-am transpus cumva în alte timpuri și chiar am rămas impresionat de obsesia maramureșenilor pentru detalii, mai ales când vine vorba despre construcțiile din lemn, fie că este vorba despre case, porți sau de modelul din interiorul sticlei de palincă.

Robert Dobai a fost ghidul nostru, unul foarte înțelegător și răbdător, modest, simpatic. Ne-a arătat mai multe trasee în decursul celor două zile de pedalat, combinându-le prin diverse zone pentru a putea acoperi cât mai mult din traseele de cicloturism. Acestea sunt marcate cu un C și sunt ușor de urmărit, dar dacă ai dificultăți, vei avea în permanență o hartă la dispoziție, pe care o poți găsi la pensiunile din zonă. Amu, traseele nu sunt cele mai simple, iar dacă ai impresia că ieși la o plimbare prin parc, te înșeli. În cei aproximativ 100 de km parcurși, nu ni s-a arătat nici măcar o porțiune de drum drept. În Maramureș e mai simplu decât atât: fie urci, fie cobori. Astfel, dacă știi că suferi prea mult pe urcări, alege o bicicletă cu mai multe rapoarte sau de ce nu, chiar un e-bike, care-ți deschide calea către un alt univers. Punctul culminant a fost reprezentat de o urcare, care pe alocuri avea o pantă de 20%. Dacă aceste cifre nu te sperie, află că era recent asfaltată și a reprezentat una dintre cele mai dificile pe care le-am întâlnit în ultima vreme: 8 km lungime, cu 600m diferență de nivel. Un fel de alternativă pentru cei leneși, care vor să ajungă sus de tot, pe o distanță scurtă.

Dar acesta nu-i motiv de panică, presupunând că vii în zonă pentru a te plimba. Plimbare înseamnă că dedici cel puțin jumătate de zi acestei activități, așadar ai tot timpul din lume să parcurgi în tihnă traseele, să admiri peisajele și să mai faci un popas pentru a mânca ceva bun. Iar cazul descris mai sus este unul singular, căci celelalte trasee pot fi parcurse și de către începători, cu ceva răbdare.

Sunt foarte multe de povestit de aici din Maramu, dar simt că pe măsură ce-ți ofer mai multe informații, voi strica surprizele care te așteaptă în zonă. Prin urmare o să conchid prin a spune că Maramureș este un loc de bifat cel puțin o dată în viață, pentru experiența total diferită pe care o oferă. Atâta timp cât reușești să faci asta pe bicicletă, cu atât mai bine.

Toate informațiile despre cum ajungi, unde te cazezi și pe unde pedalezi, poți găsi pe site-ul oficial, făcând un simplu click, aici.

Dacă dorești o experiență pe măsură, cu Robert Dobai în persoană ca ghid, accesează această pagină.