La discuții cu Alex Ciocan

Cu un nume a cărui rezonanță poate face praf orice concurent slab pregătit psihic, chiar înainte de startul competiției, Alex Ciocan se face din ce în ce mai remarcat în cadrul concursurilor de Cross Country și maraton din România. I-am adresat un șir de întrebări pentru a putea înțelege dacă numele său este predestinat învingătorilor.

1.Salut Alex! Să începem direct: care a fost prima bicicletă pe care ai pedalat și când? Dar mai ales, cum s-a întâmplat?

Tatal meu este antrenor de ciclism, prin urmare e foarte usor sa-ti dai seama cum am inceput. Practic m-am nascut pe bicicleta. Ce bicicleta? Pegas. Si retine! Fara roti ajutatoare!

2.Ce însemnă pentru tine participarea la competiții? Pentru unii înseamnă atingerea idealului libertății absolute, pentru alții încă o treaptă urcată pe scara către succes. Tu cum vezi situația?

Eu traiesc prin competitiile cicliste. Mi-a spus cineva odata ca atunci cand sunt la concurs, se simte ca traiesc, ca imi place ceea ce fac. De 2-3 ani ma tot bate gandul sa ma las de ciclismul de performanta si tot aman momentul.

3.De cât timp ești prins în vortexul competițiilor și la ce echipă evoluezi în prezent? Ești mulțumit de echipa ta actuală?

De la 15 ani ma tot invart si incurc lumea pe la competitii. Sunt antrenorul echipei de ciclism Dinamo si suntem o mare (nu prea mare 🙂 ) familie. Sunt multumit de baieti – Chinezu’, Vrabie, Jughy, Viespe, Tamas – pentru ca fac asta doar din placere si o fac foarte bine. Mi-ar placea insa sa le pot oferi conditii mai bune.

4.Ne povestești câte ceva despre bicicleta MTB pe care concurezi? Apoi am vrea să auzim câteva vorbe despre cursieră și dacă tot ne aflăm la capitolul biciclete, îți voi adresa o întrebare tehnică: Giant-ul tău pentru competițiile de Cross Country cântărește aproximativ 11 kilograme. Un model de top pentru XC Race, să spunem Scott Scale 899, cântărește sub 8 kg. Cum percepi acestă diferență de 3 kilograme pe traseu și cât de mult de ajută într-o competiție?

MTB-ul meu pentru 2011 este un Giant XTC Composite 1 echipat XT, sa Selle San Marco Phobos, pedale Cranck, „barentz-uri ” anatomice Ergon, anvelope Hutchinson (diverse modele in functie de starea traseului). Ai mentionat diferenta de greutate intre Giant-ul meu si o alta bicicleta. In primul rand, bicicleta mea este XL asta inseamna 300 – 400 grame peste greutatea comunicata intr-un catalog. Daca as folosi un XTR sau SRAM XX, greutatea liniei de piese s-ar reduce cu 500 grame.

Sunt anumite componente ( tija, pipa sa, suport bidon ) care ar putea fi din carbon si ai mai castiga cateva zeci de grame. In ceea ce priveste rotile, aici s-ar putea observa cea mai semnificativa diferenta. In cazul folosirii unor roti de top greutatea ar mai putea scadea cu aproape un kg. Deci calculand toate acestea s-ar putea ajnge la greutatea de 8kg. Recunosc ca acea diferenta de 3 kg (pe care noi o echivalam cu 6 bidoane cu apa :))) se simte cateodata dar sunt convins ca o bicicleta de 8 kg nu ar tine prea mult timp un tip de 85kg care profita de ea la maxim :)) Bicicleta de sosea Giant TCR Composite este sa zicem un echivalent al MTB-ului: cadrul de top dar linia de piese poate fi imbunatatita.

5.Poate că nu este o întrebare potrivită, dar pe principiul “it’s my way or the highway”, dacă ai fi nevoit să faci o alegere fermă și irevocabilă, ce-ai alege: MTB-ul sau cursiera?

Cursiera: prima dragoste ramane in mintea oricui :)). La urma urmei sunt un ciclist de sosea care paticipa si la MTB, nu invers.

6.Am fost și eu pe podium de câteva ori în carieră, dar asta se întâmpla în urmă cu 10 ani când genul de competiții la care luam parte nu reușea să strângă mai mult de 30 de concurenți. Cum te simți când ieși victorios în fața a 300 poate 400 de concurenți? Și încă ceva: satisfacția crește proporțional cu numărul de participanți?

Sincer sunt constient ca din acei 300-400 participanti doar 30-40 sunt sportivi de performanta care au timp cu adevarat de antrenament deci satisfactia exista dar cam ca pe vremea ta :))

7. Când te referi la o competiție, care este factorul predominant: distracție sau satisfacție? Sau altfel spus, când te trezești în dimineața premergătoare competiției, ce-ți spui înainte să te dai jos din pat: “Ah, ce-o să mă distrez astăzi!” sau “Hm, astăzi voi reuși un loc pe podium!”?

Daca nu ar fi fost amandoua nu as mai fi facut atat timp sport de performanta. Trebuie sa-ti si placa, sa te distrezi dar in nici un caz nu trebuie sa iei in ras o competitie. De-aia esti sportiv sa-ti doresti sa fii pe podium mereu.

8.În 2010 ai fost pe podiumul Primei Evadări. Felicitări pentru reușită, cu riscul de a fi ultima persoană care te felicită pentru un concurs ce a avut loc în urmă cu 1 an. Felicitări și pentru podiumul din 2011! Ce părere ai de evoluția lui Cleppe Wouter, care a câștigat Prima Evadare, ediția 2011? De ce au fost atât de mulți consternați, revoltați, indignați de rezultatul său?

Nu stiu sa fi fost cineva indignat. Probabil au fost mai mult mirati de cat de bine s-a descurcat pe acel noroi. Sincer, a mers foarte tare si-mi pare rau ca traseul nu a fost putin mai uscat pt a-i putea oferi o concurenta serioasa. Noroiul nu este pct meu forte fiind un novice in MTB. Oricum felicitari lui pt timpul scos.

9. Ne-ai spus că ai fost în Turul Traciei, desfășurat în Turcia. Există diferențe notabile între competițiile din România și cele din afara țării? Dacă da, care sunt acelea și la ce capitole mai trebuie să lucreze organizatorii români?

Anul acesta turcii organizeaza 8 competitii gen Turul Romaniei UCI 2.2 + Turul Prezindential Turciei UCI 2 HC. Toate acestea pentru a califica un sportiv la olimpiada. Nu exista diferente notabile. Toate concursurile UCI au un standard ridicat. Singura diferenta este ca in majoritatea tarilor se fac eforturi ca sportivii lor sa participe mereu indiferent de echipa din care fac parte. La noi se mai uita cate un sportiv pe margine in cazul in care echipa din care face parte nu participa dintr-un motiv sau altul.

10.Ultima întrebare și ai scăpat: cum este percepută România pe scena internațională a ciclismului?

Destul de slab. Din pacate lipsa banilor nu permite participarea sportivilor romani prea departe de casa si astfel suntem doar cativa cunoscuti afara si care mai putem scoate capul la competitiile international.

11.Aceasta este chiar ultima întrebare: cum te pot găsi cei interesați să-ți adreseze alte întrebări sau de ce nu alte interviuri? Tot în încheiere aș dori să lași câteva vorbe scrise pentru cititorii FreeRider.ro.

facebook: alex ciocan sau www.alexciocan.com sau alexcio.ciocan[at]gmail.com. Va astept sambata la finalul Turului Romaniei, la Arcul de Triumf. Poate ne vedem si ne cunoastem la „Marele Mars Ciclist” ce va avea loc imediat dupa sosire din ultima etapa-de parca nu ar fi suficient ca vom face 200km in 11.06.2011 :)))