Bike in Africa – interviu cu Bogdan Marcu

Să faci cu bicicleta o tură mai lungă este destul de complicat. Alegerea traseului, organizarea logistică, timpul necesar pentru a face tura efectiv, partea financiară, sunt doar câteva impedimente care de cele mai multe ori te fac să renunți la visul tău. Însă dacă ajungi să rezolvi toate problemele vei obține la final ceva ce poate fi ușor numit „cea mai epică tură de bicicletă”.

La fel ca în cazul de față unde Marcu Bogdan Gabriel „a încălecat pe-o șa” și a plecat la drum pe bicicleta în Africa. Planul sau este să ajungă din Cairo în Cape Town. Iată cum decurge la această oră expediția sa, dar și motivele pentru care a plecat la un drum atât de lung.

Freerider – Care este istoricul tău în acest domeniu, al bicicletei? De când pedalezi?

Bogdan – Am primit prima mea bicicleta pe la 3-4 ani. Era o bicicleta ruseasca cu roti ajutatoare. Cand am reusit sa rup rotile ajutatoare nu am mai avut incotro si a trebuit sa invat sa merg normal pe ea. De atunci bicicleta a fost nelipsita din lumea mea, a urmat un Pegas pliabil, apoi o semicursiera, iar cand aceasta mi-a fost furata am trecut pe mountain-bike-uri.

Pe la 18 ani am inceput sa merg foarte des cu bicicleta la munte, pe traseuri de cross-country si ulterior la downhill. Spre rusinea mea pot zice ca dupa ce mi-am luat permisul de motocicleta am neglijat bicicleta cativa ani. Insa dupa ce am suferit un grav accident in 2013, am redescoperit din nou pasiunea pentru doua roti nemotorizate.

Freerider – Lăsând la o parte peisajele de vis, contactul cu aceste culturi diferite, mâncarea diferită care poate nu este pe placul tău, provocările fizice deosebite, expediția poate fi și destul de periculoasă. Cum te-ai gândit la o asemenea aventură pe bicicletă în Africa?

Bogdan – De mic am fost pasionat de romanele scriitorului german Karl May, care relata aventurile imaginare ale lui Kara Ben Nemsi si Hagi Halfef Omar in Africa. Si pentru ca nu mi-a placut niciodata sa fiu turist ci mai degraba un calator, mi-am dorit un propriu vehicul cu care sa ma deplasez unde vreau eu. Sa pot sa vad lumea prin propriile decizii si nu prin cele ale unui ghid.

Am mai calatorit de patru ori in Africa de nord cu motocicleta . Dupa accidentul din 2013 care m-a tinut aproape 6 luni la pat, bicicleta m-a ajutat sa ma recuperez. In aceea perioada a prins radacini aceasta idee si astfel astazi sunt in Malawi pedaland.

Freerider – Cât au durat pregătirile? De când a încolțit ideea și până în momentul plecării efective?

Bogdan – Nu sunt adeptul unor pregatiri riguroase. Pot sa spun ca am inceput sa-mi construiesc bicicleta cu aproximativ un an si jumatate inainte de plecare, si in aceasta perioada mi-am si revizuit echipamentul.

Freerider – În ce au constat pregătirile? Este nevoie de echipament special, bicicletă deosebită, antrenament specific etc.?

Bogdan – Am intalnit tot felul de ciclisti pe drum si tot felul de povesti. Unii aveau biciclete foarte scumpe, special concepute pentru touring iar altii mergeau pe biciclete de dama cu o singura viteza si cutii pentru bagaje improvizate. Unii aveau bugete de invidiat iar altii dormeau pe unde apucau.

Poate un atlet de performanta va pedala peste 200 kilometri intr-o zi, insa tot vei ajunge la destinatie si daca pedalezi 100, 70 sau chiar 50. Atata doar ca iti va lua putin mai mult timp. Consider ca partea financiara, bicicleta, oricare ar fi ea sau conditia fizica nu sunt un impediment in a realiza o aventura de lunga durata.

Freerider – Printre fotografiile tale am văzut și una cu mult echipament foto. Ai de gând ca această aventură să nu fie doar o experiență personală ci una împărtășită cu întreaga lume, eventual în cadrul unei expoziții foto?

Bogdan – Nu m-am gandit neaparat la o expozitie foto. Insa car cu mine tot acest echipament foto/video pentru ca doresc sa impartasesc experientele mele intr-un mod cat mai frumos. Pana la urma cel mai frumos lucru care iti ramane dintr-o calatorie sunt amintirile, iar pozele si filmele ne intaresc aceste amintiri.

Freerider – Care a fost prima reacție când ai dat prima pedală pe traseul propus?

Bogdan – Prima reactie cand am inceput sa pedalez a fost ca am pana, si nu pe una ci pe ambele roti. Mi-am asamblat noaptea bicicleta in aeroportul international din Cairo si apoi am inceput pe intuneric sa pedalez catre oras. Nu am observat ca fusesera toaletati trandafirii de pe margine si astfel startul expeditiei nu a fost ceva extrem de glorios.

Freerider – Care este traseul propus să-l parcurgi în Africa? Este fix sau ai luat în calcul să-l ajustezi din mers în funcție de ce găsești la fața locului?

Bogdan – Planul a fost simplu, de la Cairo pana la Cape Town. Mai departe totul a fost flexibil. Daca realizezi ceva foarte strict de acasa poti sa pierzi foarte multe. Nu de putine ori localnicii m-au indrumat sa urmez un anumit traseu si a fost o alegere mult mai buna decat daca as fi trasat niste linii pe harta de acasa.

Traseul teoretic trebuia sa urmeze Egipt-Sudan-Etiopia-Kenia-Tanzania-Zambia-Botswana-Namibia-Africa de Sud, insa pentru ca in Khartoum, Sudan mi-a fost respinsa cererea de viza pentru Etiopia si nu am putut traversa acea tara am sarit peste ea si am inlocuit-o cu Uganda. Pentru ca multi oameni intalniti pe drum mi-au recomandat sa merg si in Malawi, am facut un scurt ocol si acum ma aflu aici.

Freerider – Cum l-ai ales? Ai dorit să includă anumite țări sau locuri, orașe?

Bogdan – Pentru ca in Africa de Vest am mai fost cu motocicleta am decis sa merg pe ruta estica, de la Cairo la Cape Town. Dupa cum am spus, nu am un plan riguros, insa printre altele am vrut sa vad templele din Egipt, piramidele de la Merowe din Sudan, sa merg intr-un safari, sa vad plajele din Zanzibar, sa ajung la cascada Victoria si sa vad orasul fantoma din Namibia.

Freerider – Care a fost cea mai frumoasă experiență sau surpriză până0000000 acum?

Bogdan – Am avut multe experiente frumoase, insa cea mai frumoasa cred ca ar fi in Sudan. Am intalnit in mijlocul desertului cei mai frumosi sufleteste oameni. Eram intr-o portiune fara localitati si pedalam impotriva unui vand puternic. Desi luasem cu mine multa apa, dupa nici 60-70 kilometri, temperatura si efortul de a invinge vantul ma facusera sa o consum aproape pe toata.

Si atunci l-am vazut pe Hassan care imi face cu mana sa ma opresc. Construia o ferma in mijlocul pustiului si are o fantana de mare adancime. Ma invita sa-mi dea apa, apoi sa stau cu ei la masa si sa raman cu ei peste noapte. Hassan a fost o gazda minunata, educat, primitor si un partener de discutii excelent. A doua zi ne-am despartit ca fratii, nu inainte de a-mi oferi provizii si cadouri din partea lui si a baietilor lui.

Freerider – Dar cea mai puțin frumoasă?

Bogdan – Cele mai neplacute experiente se leaga de Egipt. Pe cat de mult ma bucuram sa vad piramidele, sau templele de langa Luxor, oamenii care efectiv nu te lasau in pace au stricat totul. Am fost urmarit indeaproape peste jumatate de ora de un om cu camila care nu intelegea ca daca vineva iti spune de 1000 de ori ca nu e interesat chiar nu e interesat. Pe strazile din Luxor am intalnit pe toti cei 500 de bucatari de la hotelul meu, toti dornici sa-mi vanda o excursie cu feluca pe nil, sau sa ma plimbe cu caleasca, sa-mi fie ghizi sau doar sa intru la ei in pravalie.

Freerider – Ce provocări fizice deosebite ai întâlnit până acum? Mă refer la o porțiune dificilă de traseu, sau vreme rea, ploaie torențială, frig, poate un moment când a trebuit să pedalezi întreaga noapte etc.

Bogdan – In Sudan din cauza temperaturilor foarte ridicate, ziua cautam singurul petic de umbra din desert, la turnurile de telecomunicatii si ramaneam pana spre seara. De multe ori am pedalat si noaptea cand era mult mai placut si vantul batea mai putin. Traseul care m-a purtat prin Valea Rift, Uganda-Kenia-Tanzania, a fost in mod deosebit dificil din cauza drumului extrem de valurit Practic nu a existat centimetru de drum plat, totul era ori la deal ori la vale.

Si acum in Malawi am nimerit in plin sezon ploios. Chiar acum doua zile am fost prins pe o urcare de o furtuna care m-a udat pana la piele, fara a avea in apropiere un loc unde sa ma pot usca. Din cauza ca am urcat in altitudine nici temperatura nu a fost prietenoasa cu mine.

Freerider – Ai avut probleme tehnice deosebite cu bicicleta până acum?

Bogdan – Cred ca am fost ferit in mare de probleme grave. Am avut cateva spite rupte pe roata din spate, pe care mi le-am inlocuit singur, cauciucul pe spate mi-a explodat, mi s-a rupt cricul si acum folosesc copacii pentru a sprijini bicicleta, si mi s-au rupt coburii pe care i-am cusut la un croitor de pe strada.

Freerider – Cât apreciezi că durează tura?

Bogdan – Mi-am planificat tura sa dureze aproximativ 8 luni, insa nimic nu este batut in cuie.

Freerider – Ce sfaturi ai oferi cuiva care ar dori să plece într-o astfel de aventură similară cu ce faci tu?

Bogdan – Sa nu mai stea pe ganduri si sa plece la drum, indiferent de conditie si situatie. Drumul intotdeauna are grija de calator .