Interviu : Daniel Schneider

Daniel Schneider este un biker din Romania ce traieste in Germania cu un loc de munca ravnit de catre unii : pedaleaza toata ziua prin oras, ocupandu-se cu distributia presei. Daca numele nu-i da de gol apartenenta la poporul roman, job-ul ii demasca o mare pasiune pentru biciclete. In momentul cand ajungi sa pedalezi toata ziua, in condtiile in care iubesti bicicleta, inseamna ca ti-ai gasit dream job-ul. Sau? Daniel ne va lamuri in urmatorul interviu cum stau treburile in Munchen, capitala landului Bavaria din Germania.

1.Salut Daniel! Spune-ne si noua cum si de ce ai ales Germania si de ce in mod special Munchen-ul? Ce te-a determinat sa pleci din Romania?

R:  Germania a fost alegerea naturala dat fiind in primul rand numele meu, nu? Am jumatate de familie in Germania, am mai fost aici pentru 18 luni la inceputul anilor 2000. Münchenul insa a fost o intamplare, am venit in martie in la plimbare (am locuit inainte in Regensburg 5 luni) si am hotarat ca in München vreau sa imi incerc norocul.

2.De unde s-a infiripat dragostea intre tine si biciclete? Care a fost scanteia?

R: A fost o dragoste pe care nu mi-am recunoscut-o nici mie insumi, permitandu-mi sa ma ingras pana la 84 de kg in ultimii ani, si cred ca s-a infiripat in frageda pruncie cand furam bicicleta unui vecin din fata blocului si o taraiam prin cartier. Biciclesc de cand ma stiu, si scanteia se numeste Pegas, cu an de fabricatie prin ’85.

3.Explica-ne cum este sa fi in fiecare zi la munca…pedaland. Care sunt conditiile acolo?

R: Munca este la fel ca peste tot. Pedaland insa lucrurile devin, parca, unice. Esti tu cu tine insuti, cu gandurile tale, cu ideile tale. Vremea urata din München, m-a convins ca nu munca grea este problema ci atitudinea in fata muncii. Stii cum se zice, nu exista vreme urata, ci doar imbracaminte necorespunzatoare.

Conditiile nu sunt cu nimic diferite fata de alte joburi. Esti cuminte, ai trai pe vatrai, esti non-cuminte, ghinion!

4.Cum te descurci cu traficul zilnic? Se stie foarte bine ca in Romania biciclistii sunt persecutati in trafic, ba mai mult de atat, in unele orease sunt interzisi – in functie de zona.

R: Vreau sa cred ca ma descurc bine. In 5 luni am in jur de 3600 km pe bicicleta in trafic 100% urban. Un antebrat fisurat, un autobuz zgariat si o pereche de lentile la ochelari schimbate. Si aici sunt blonde in trafic, bizonii nu lipsesc nici de pe frumoasele sosele bavareze. Aici desi exista piste pentru biciclisti, (cred ca sunt peste 750km de pista ciclo in München) si aici gasesti SUV-uri parcate pe dansele, si aici gasesti politisti care blocheaza cu mandrie pista si iti zambesc ironic cand le fac semn ca nu am loc intre masina si gard. Deci, trafic urban, mai bun ca in Bombay dar mai putin bun ca in Amsterdam.

5.Poveste-ne cateva despre bicicleta ta? Ce marca, ce model si ce stie sa presteze?

R: Care dintre biciclete? La serviciu conduc (desi as putea spune ca pilotez :D) o Biria, o chestie simpla, cu 5 trepte de viteza (5 inainte si nici una inapoi) cu schimbator SRAM in butuc, frane pe saboti in butuc si pe fata si pe spate. Valorea pe piata a bicicletei undeva in jurul a 2800 EUR. E cea mai solida bicicleta pe care am m-am dat in 30 de ani ai mei.

Fiabilitate ceva nemaivazut! Nu am reusit sa o stric desi recunosc ca mi-am dorit asta la un moment dat! Stie sa ma care pe mine si peste 30kg de corespondenta fara sa caraie. E un fel de tanc rusesc, nu se strica nici daca vrei!

In particular am un GT Avalanche 3.0,  clasa medie catre easy, cu 24 de viteze, echipata (upgraded) cu schimbatoare Shimano Deore si  frane Magura, gume Schwalbe (evident, nu?) si pe sa are un ochelarist. GT (aka GeTa) stie doar trafic urban, dar se descurca frumos la borduri de pana in 15cm inaltime, stie sa mearga si pe teren accidentat dar nu foarte mult. Planuiesc insa sa-mi fac un cadou frumos de ziua mea, la anu’ (de la Cannondale)

6.Te-ai gandit vreodata la faptul ca ai putea sa faci un lucru asemanator in Romania? Cum ti s-ar parea ideea?

R: M-am gandit la asta inca dinainte de a parasi .ro, dar remuneratia pentru asa ceva in .ro e sub orice critica. Ideea in sine e in regula, aplicata insa ar deveni o mini-tragedie.

7.Ai putea lua in considerare faptul ca deschiderea unei firme de curierat pe bicicleta in Romania ar putea fi un succes? Daca da, de ce n-ai face tu asta?

R: A fost candva ideea asta prinsa intre niste sinapse ratacite, insa nu mai am de mult incredere in sistemul economic romanesc, cu atat mai putin stiind ca sustinerea pentru IMM este prezenta dar lipseste cu desavarsire. Pe langa asta, potentialul pe piata sibiana pentru astfel de activitati este unul mult prea insignifiant ca sa merite incercarea.

Asta vorbind de curierat. Ca sa vorbim de o companie de posta privata (pentru ca eu sunt postas, nu curier), capitalul necesar sare lejer de 5 milioane de eur, bani pe care, ai ghicit, nu ii am si nici nu preconizez vreun castig la loto in urmatorii ani. Gandeste-te ca doar utilajul de cartat scrisori simple pana in format DIN A4 costa 4.000.000 EUR. Restul e deductibil.

8.Pentru un astfel de job, ca al tau, iei in considerare factori precum alimentatia corecta? Sau in conditii de performante modeste “merge orice”?

R:  Daca tu crezi ca a face zilnic o medie de 50km pe bicicleta e o performanta modesta, atunci avem o problema. Eu am slabit 14 kg in 5 luni, si nu am facut performanta. Dar performanta in jobul asta este de a termina ziua sanatos, cu mainile si picioarele la locul lor, cu capul intre urechi si zambetul pe buze. Intr-adevar, nu prestam performante olimpice, insa la capitolul anduranta nu suntem cu nimic mai prejos decat multi ciclisti de performanta.

Si da, alimentatia mea a devenit, de cand am jobul asta, una mai sanatoasa. Salata predomina, sunt vegetarian convins si am invatat de-acum ca cea mai buna leguma e pulpa de vitel. Nu merge orice, adica, nu merge BigMac, nu merge kebap, nu merge cola, nu merg acizi in general. In schimb merg bine iaurturile, apa plata de la 3 l in sus zilnic, merge ciocolata. Cam tot ce poate conferi energie, fara sa puna grasime.

9.Care a fost cel mai lung drum pe care l-ai parcurs cu bicicleta in Munchen? Dar in Romania?

R: Nu pot sa nu zambesc cand imi aduc aminte de cel mai lung drum facut aici, la fel cum nu pot sa ma gandesc nostalic la cel mai lung drum facut in tara.

Aici, intr-una din primele zile de munca… 10km de acasa la serviciu, 93km la serviciu inca 10 km pana acasa, mort. Deci 113 e recordul meu personal pentru München, intr-o singura zi. In total, de cand sunt in München, cred ca ma invart in jurul a 5000km, privat si job, in 5 luni. O medie de 1000 km pe luna ii fac elegant. 🙂 Si ma simt bine!

In tara nu stiu sa iti spun un record facut intr-o zi, dar ca si tura, am facut turu Transilvaniei in 1997, 3300km in aproape 4 saptamani, impreuna cu inca doi buni prieteni. Un Tohan din ’81 si un tandem din ‘7? . Un tandem facut in garajul din fundul curtii de un sas pasionat, in urma cu foarte multi ani. O bicicleta pe cat de veche si rapanoasa, pe atat de adorata de noi (colegii de tura si eu). Deci, 3300 km.

10. Spune-ne, la cum se vad lucrurile din Germania, exista vreo sansa pentru Romania sa calce pe urmele altor tari civilizate, precum Olanda, unde principalul mijloc de transport este bicicleta? De ce sunt in opinia ta, inca atat de putini romani care folosesc bicicleta?

R: Aici ma pui sa ma gandesc politic si urasc asta. Romania este Romania, Germania este Germania, Olanda este Olanda. Sunt 3 lumi diferite. Eu am vazut in Amsterdam intr-o singura zi mai multe biciclete decat am vazut in Romania in 30 de ani, adunate. Romanii nu se inghesuie dupa biciclete pentru ca, din punctul meu de vedere, sunt prea putin educati in sensul asta. De ce sa-mi iau o bicicleta cu 50 de milioane cand pot sa-mi iau un televizor LCD sau mai stiu eu ce.

De ce sa dau 100 de milioane pe un Votec cand pot sa dau aceeasi suma pe un Opel din ’92. Cu masina mai cari o gagica, mai pupi un sac de ciment, stii tu. Si mai rau de atat, in trafic biciclistii nu sunt nici macar vazuti, daramite respectati. Faptul ca nu exista piste dedicate biciclistilor, face ca mersul pe doua roti sa fie un fel de ruleta ruseasca, pentru ca nu stii niciodata ce mertan ti se suie in cap facandu-si loc prin tine catre primul stalp.

Urmeaza intrebarile standard freerider.ro :

11.Spune-ne una sau mai multe branduri de bicicleta care-ti plac.

R: Specialized, Cannondale, Votec

12.Cum te distrezi cel mai bine?

R: La serviciu! 🙂 Da stiu, pare paradox, dar colegii mei sunt cea mai tare sursa de energie si de distractie! Suntem un team aproape perfect, si ne antranam unul pe celalalt in tot felul de recorduri in domeniul nostru de activitate, Extracurricular …. ma dau bicicleta cand e vreme buna, si se da bicicleta cu mine cand e vreme mai putin buna!

13.Daca ai putea sa calatoresti in timp, ce epoca ti-ai alege?

R: Neanderthal. No job, no money, no worry! 😀

14.Care a fost cea mai mare proba de curaj pe care a trebuit s-o dai?

R: Sa-l tin in brate pe fii’meu la 7 minute dupa nastere.

15.Care a fost cel mai nebun trick pe care l-ai vazut? Banuiesc ca ai asistat la concursuri (spre exemplu Dirt Jump, Trial etc).

R: M-am vazut in oglinda unei vitrine cand am cazut cu GeTa sub un autobuz!

16.Ce urmeaza dupa moarte?

R: Semnul intrebarii!

17.Cateva cuvinte pentru cititorii Freerider.

R: Never forget: Rubber side down!