Motorpark Romania este primul circuit auto/moto în toată regula din ţara noastră, este situat la doar 40 de kilometri de şoseaua de centură a Bucureştiului şi a fost inaugurat în 2014. Romanian Superbike este prima competiţie de motociclism viteză din România alergată pe circuite din Europa, cu etape la Serres, Pannonia Ring, SlovakiaRing, Brno, Misano şi în sfârşit anul acesta pe pământ românesc – Adâncata, evident, o competiţie aflată deja la cel de-al şaselea an de funcţionare. Bun, dar de ce ne interesează pe noi toate acestea, vă veţi întreba? Ei bine, organizatorii Romanian Superbike s-au gândit la un nou concept şi anume acela de a-i aduce împreună pe pasionaţii de două roţi, indiferent că acestea au sau nu motor, în cadrul Grand Prix on 2 Wheels, pe 25-26 iulie, la Adâncata.
Normal că am intrat în priză imediat ce am auzit de această competiţie, pe principiul pentru un motociclist sunt un bun ciclist, iar pentru un ciclist sunt un biker de top, dar să nu ne lăcomim cu aprecierile, pentru că ştiu de wheelie-urile kilometrice pe care le dă Marius Petrache dacă se urcă pe motocicletă… Din păcate, încercările mele, destul de timide, e drept de a “combina” un supersport cu care să alerg pe Adâncata au fost sortite eşecului, aşa că m-am mulţumit să alerg la biciclete. Oricum, după ce am stat o zi întreagă pe circuit, am concluzionat că este într-adevăr o provocare să alergi şi la moto şi la velo, ţinând cont de faptul că ai calificări la ambele probe, antrenamente libere şi cronometrate la moto şi să ştii că nu e aşa uşor precum pare să sari din costumul de piele, cizme, cască şi protecţii la costumul din lycra… Mai ales atunci când temperatura pistei este de 54 de grade Celsius! Iar cel care a făcut-o cel mai bine a fost Ionut Mistode, cel mai rapid motociclist de pista de la Adâncata, un pilot care se preocupă mult de pregătirea fizică, pasionat de ciclism şi triatlon, un sportiv care a obţinut o clasare în Top 10, în Campionatul Mondial de Anduranţă, pe circuitul de la Qatar!
Şi ca să trecem la fapte, tare cald a mai fost duminică la Adâncata… Cicliştii aveau opţiunea să participe mai pe la orele prânzului la o sesiune de calificări, care-i punea în grilă, la fel cum vedem la TV, în cursele auto sau moto. Sau, cine dorea, putea să vină direct la cursă, urmând însă a pleca din spatele grilei de start. Nu am putut rezista tentaţiei şi am participat la sesiunea de calificări, unde am obţinut, atenţie mare, pole position, nu fără un palpitant sprint alături de Cătălin Olteanu. Ştiam însă că aceasta era doar o joacă inocentă pe caniculă, căci la circuit erau aşteptaţi Eduard Grosu, Răzvan Jugănaru, Emil Dima, Valentin Plesa, Ionut Straila, Leonard Barbu şi Valentin Moroie. Plecam aşadar dintr-un pole position efemer, dar cu asemenea sportivi pe circuit, plăcerea de a concura a fost înzecită şi la fel şi emoţiile. Înaintea startului a început să bată un vânt puternic, nu mult a lipsit să fim loviţi de o furtună, iar cel mai tare şi mai tare vântul bătea din faţă, tocmai pe linia dreaptă de aproape un kilometru, pe care bolizii pe două şi pe patru roţi pot urca şi la 300 km/h! Noi urma să parcurgem 14 tururi pe circuitul în lungime 3.3 kilometri, aşă că Gentlemen, start your engines şi…
Nici nu mai ştiu cine a atacat primul, Emil Dima, Eduard Grosu sau Valentin Pleşa şi care dintre cei trei sportivi a făcut o voltă de prietenie la capătul liniei drepte, îndemându-ne parcă să îl urmăm! .Cert este că după primul tur, Grosu, Dima şi Pleşea plecau într-un trenuleţ prea rapid de prins, lanţul lui Răzvan Jugănaru exploda şi se întindea pe circuit, iar noi restul, ca un stol de vrăbioare speriate de furtună, ne grupam efemer şi ne puneam pe muncă, cu ochii în patru la atacuri! Leonard Barbu, Cătălin Olteanu, Ionut Sdrăilă, Cristea Cătălin, Valentin Moroie şi Mihnea Cristescu, acesta era grupul nostru. Sdrăilă s-a “tirat” destul de rapid, cu unul dintre cei doi tineri de la Vectra Zărneşti după el. Cei doi juniori de la Vectra au dat câteva atacuri care i-au obosit, aşadar mai pe final, am rămas împreună cu Barbu, Mihnea şi Cătălin. În penultimul tur, pe linia dreaptă, segmentul în care mă simţeam cel mai vulnerabil, cei trei muşchetari au călcat gazul şi am rămas în urmă, singur ca puiul lui Brătescu Voineşti (pentru cei născuţi în anii 90, google it!). Cumva, nici eu nu ştiu exact, am reuşit să mă mobilizez, să abordez virajele cât mai agresiv şi chiar în ultimul tur, depăşit de Grosu şi de Emil Dima, care au trecut ca două rachete pe lângă mine, m-am alipit, celor trei amatori. Ştiam că ultimul viraj, de dreapta, foarte strâns – cam de 60-70 km/h pe motor, îmi ieşea mereu foarte bine, trimiţindu-mă primul în linia dreapta, dar aici nu reuşeam să îmi gestionez resursele, de aceea am fost şi depăşit şi curăţat. Din fericire pentru mine, Cătălin Olteanu a luat iniţiativa, eu m-am ţinut scai de el şi am atacat înainte de linia de finiş, reuşind să-l “păcălesc” cu o fracţiunea de secundă şi pe Barbu care venea tare din urmă! Pot spune că acesta e primul sprint care mi-a ieşit şi că e aşa cum mă aşteptam, experienţa contează, eşecurile anterioare – Road Grand Tour Ploieşti şi Casa Poporului, alături de Turul Dobrogei pentru amatori, prinzându-mi bine. Locul cinci la general şi primul la amatori, pot să menţionez în final, filmul acela cu Jack Nicholson, “As Good As it Gets”?
Circuitul de la Adâncata are un mare potenţial (şi) pentru cursele de ciclism, cu siguranţă ar fi fost mai mulţi participanţi dacă Grand Prix pe două roţi nu se suprapunea cu “Max Ausnit”, dar sper ca organizatorii să recidivize şi ca toţi “muschetarii şoselelor” din Bucureşti să se dueleze pe acest circuit, acum că mănuşa a fost aruncată!
Clasament categoria ELITE:
Un material realizat de către Marc Sandu.
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…