Cum alegem şi montăm pipa bicicletei?

Pipa bicicletei există de peste 100 de ani. Ea este piesa care conectează ghidonul de axul furcii şi este piesa care permite cel mai uşor obţinerea unei poziţii adecvate pe bicicletă în funcţie de ciclist, de mărimea cadrului, tipul bicicletei, genul de utilizare la care va fi supusă şi, nu în ultimul rând, de preferinţele personale ale utilizatorului.

Alegerea unei pipe adecvate este foarte importantă deoarece, după cum urmează să vedem, această piesă mică şi neglijată de multe ori poate să schimbe radical comportamentul unei biciclete şi poate să transforme uşor pedalatul dintr-o plăcere într-un chin.

Pipă tip vechi pe sistem cu filet

Deşi considerentele de dimensiuni şi formă sunt valabile pentru toate tipurile de pipe, noi vom trata acum subiectul pipei moderne (numită şi Ahead sau fără filet), care se ataşează în capătul superior al axului furcii cu ajutorul a două şuruburi. Sistemul vechi este încă prezent pe unele biciclete ieftine şi pe bicicletele mai vechi, cu axul furcii filetat. În ambele cazuri, în general aproape orice modificare se poate face doar prin modificarea pipei, exceptând schimbarea unghiului prin inversarea poziţiei care se poate face doar la modelul nou şi, de asemenea, pipele reglabile, dar care sunt foarte rare (dar nu inexistente) pe bicicletele performante.

Pipă tip nou – Ahead set

Foarte pe scurt, prinderea unei pipe de tip Ahead se face direct pe gâtul furcii cu ajutorul a două şuruburi de strângere iar poziţia acesteia mai sus sau mai jos se reglează cu ajutorul unor distanţiere, care pot fi de diferite grosimi. Distanţierele şi pipa împreună trebuie să depăşească un pic nivelul superior al gâtului furcii, pe acesta fiind prins cu ajutorul unui sistem cu o nucă de blocaj şi un şurub un căpăcel care are ca rol atât strângerea între ele a pipei şi distanţierelor cât şi comprimarea rulmenţilor de la cuveţi. Prima dată se strânge şurubul superior cât de tare se poate fără a afecta rotaţia ghidonului şi doar apoi, după poziţionarea în linie dreaptă paralelă cu roată, se strâng cele două şuruburi de la pipă. Ghidonul se prinde de pipă cu ajutorul unui capac şi a altor 4 sau uneori doar 2 şuruburi.

Principalele dimensiuni caracteristice ale pipei care influenţează comportamentul bicicletei sunt lungimea şi unghiul, ele fiind compatibile şi cu diferite tipuri de furcă (1.5, 1 1/8 sau 1 inch) şi de ghidon (25,4 mm sau 31,8 mm). De asemenea, în general se mai poate regla poziţia pipei pe verticală, aceasta putând fi urcată sau coborâtă. Să vedem cum influenţează fiecare dintre acestea comportamentul bicicletei.

Pentru început, pipa trebuie aleasă corect în funcţie de dimensiunile de prindere. Majoritatea bicicletelor au furca cu gât de 1 1/8 inch, aşa că foarte probabil că aceasta este dimensiunea necesară pentru majoritatea lumii, inclusiv pentru noul standard Tapered care are acelaşi diametru în partea de sus, gâtul furcii fiind de 1.5 doar la intrarea de jos în cadru. Există modele compatibile cu gât de 1 inch, dar numărul de biciclete cu gât de 1 şi pe sistem Ahead a fost oricum foarte mic iar furcile, cel puţin cele cu suspensie, sunt aproape inexistente, pe acest sistem fiind disponibile doar modele foarte ieftine. Prinderea de 1.5 este folosită doar de unii producători, cum ar fi modelele Cannondale cu furcă Lefty.

Sistemul de prindere al ghidonului trebuie să aibă aceiaşi dimensiune cu ghidonul. Standardul vechi de 25,4 mm e pe cale de dispariţie, dar încă se mai produc ghidoane pentru compatibilitatea cu sistemul vechi de pipă. Standardul nou de 31,8 oferă o rezistenţă şi o rigiditate sporită pentru o greutate mai mică (tuburile cu diametru mai mare pot fi construite cu pereţi mai subţiri pentru aceiaşi rezistenţă).

Materialul din care se confecţionează pipele este în general aluminiul, de diferite calităţi, greutăţi şi rigidităţi. Există pipe mai vechi din oţel dar sunt rare şi foarte grele. De asemenea, există dar sunt destul de rare pipele de carbon, care oferă o rigiditate foarte bună şi o greutate mică la un preţ destul de ridicat. Atenţie mare, cea mai mare parte a pipelor de pe piaţă care par din carbon, chiar şi cele foarte performante, sunt de fapt din aluminiu învelit în carbon, pentru a afla trebuie studiate părţile care nu sunt la vedere. Datorită forţelor mari din pipă, mai ales cele care acţionează pe şuruburi, producerea unei pipe complet din carbon e foarte dificilă.

Să vedem acum cele două mărimi importante, lungimea şi unghiul.

Lungimea pipei are în primul rând rolul de a da lungimea cockpit-ului, a „postului de conducere”, respectiv distanţa dintre şaua bicicletei şi ghidon. Această distanţă determină atât poziţia ciclistului cât şi balansul greutăţii pe bicicletă. În principiu, această distanţă e dată de lungimea cadrului, iar un cadru ales de mărimea potrivită ar trebui să permită şi folosirea unei pipe corespunzătoare disciplinei de ciclism alese. Totuşi, o pipă de lungime mare poate să permită utilizarea unui cadru un pic mai mic şi invers, o pipă mică să permită folosirea unui cadru mai mare, din punct de vedere strict al poziţiei. Lungimea se mai poate regla şi din şa, respectiv montarea acesteia mai în faţă/spate sau utilizarea unei tije de şa cu setback diferit, dar aceste modificări influenţează şi unghiul de pedalat şi sunt recomandate doar ca ultimă soluţie.

desen preluat de pe cyclingtips.com

Un cadru potrivit şi o pipă potrivită ar trebui să asigure şi un balans al greutăţii corect. Ideal ar fi ca greutatea aplicată pe ghidon să se aplice fix pe punctul de contact al roţii cu suprafaţa de rulare, o pipă prea scurtă putând duce la o direcţie mai instabilă.

desen preluat de pe cyclingtips.com

Totuşi, nu putem alege lungimea pipei doar după considerentul poziţiei pe bicicletă, deoarece dimensiunea pipei influenţează puternic direcţia bicicletei. Astfel, pentru o pipă mai scurtă va fi nevoie de o rotire mult mai mică a ghidonului pentru a vira roata cu un anumit unghi decât în cazul unei pipe mai lungi.  Deci, practic, o pipă scurtă face o bicicletă să fie foarte uşor manevrabilă, dar mai instabilă pe linie dreaptă pe când o pipă lungă face ca bicicleta să fie mai stabilă dar mai puţin manevrabilă pe viraje bruşte. Astfel, lungimea pipei se alege şi în funcţie de disciplină, pentru ciclismul de şosea sau pentru XC la MTB fiind preferate pipele ceva mai lungi iar pentru disciplinele preponderent de coborâre, unde manevrabilitatea e foarte importantă, se folosesc pipe scurte, cele mai multe cu rezistenţă mare şi cu întărituri. Pentru bicicletele polivalente şi de oraş este însă de preferat să se aleagă cadrul astfel încât să se poată folosi o pipă de lungime medie, în jur de 80 mm.

Un caz special este prinderea furcilor de downhill de tip double crown (coroană dublă) pentru care există pipe speciale, în general de lungime mică.

A doua dimensiune importantă a pipei este unghiul, care dă înălţimea la care este poziţionat ghidonul. În general pipele care au un anumit unghi se pot folosi şi invers, obţinând unghiul respectiv inversat, singurul impediment fiind grafica la unele modele. Unghiul pipei schimbă poziţia ciclistului, aceasta putând fi mai aplecată pentru unghiuri puternic negative sau mai dreaptă şi mai relaxată pentru unghiuri mici sau pozitive. Poziţia corectă este dată tot de disciplina de ciclism practicată. Dacă la disciplinele de viteză pe plat şi urcare poziţia se doreşte să fie cât mai aplecată, pentru o aerodinamicitate bună, pentru bicicletele de oraş se caută o poziţie mai dreaptă şi relaxată. Poziţia este mai dreaptă şi la bicicletele pentru discipline extreme, deoarece o poziţie aplecată mută prea în faţă centrul de greutate pe coborârile abrupte existând riscul răsturnării peste cap.

Înălţimea ghidonului mai poate fi reglată şi din poziţionarea pipei mai sus sau mai jos pe gâtul furcii, dacă lungimea acestuia permite. Pentru asta, se modifică poziţia, numărul şi/sau grosimea distanţierelor. Ideea generală este aceiaşi cu cea prezentată mai sus, cu specificaţia că, mai ales la furcile cu gât de carbon, este recomandat să mai rămână un distanţier oricât de subţire şi deasupra pipei.

La bicicletele de oraş există pipe reglabile care pot ridica mult ghidonul pentru un nivel de confort foarte mare. Pipele reglabile nu se folosesc în general la bicicletele de performanţă din cauza greutăţii mari, dar există totuşi producători care au modele speciale pipe reglabile pe modelele de top, cum ar fi producătorul francez Look.

Un alt caz special sunt ghidoanele de carbon care vin produse direct dintr-o bucată cu pipa, salvându-se multă greutate şi mărind mult rigiditatea sistemului. Acestea sunt foarte performante dar în general scumpe şi este recomandat să se folosească înainte un sistem clasic pipă-ghidon pentru stabilirea dimensiunilor corecte deoarece aceste ghidoane cu pipă nu mai au nicio posibilitate de reglaj.

Ca şi o concluzie generală, alegerea şi reglajul pipei este un subiect complex, care nu depinde doar de formule şi de măsurători ci, într-un final, depinde şi de preferinţele fiecăruia. De aceea ar fi recomandat ca înaintea achiziţiei unei pipe sau ghidon scumpe să se încerce diferite combinaţii cu piese mai ieftine până la aflarea soluţiei ideale. Magazinele serioase de biciclete ar trebui să aibă câteva pipe de test pentru clienţi.

Vom trata cât de curând într-un nou articol şi alegerea piesei pereche, a ghidonului.