Confort și viteză: Cursierele endurance

Cursierele oferă niște senzații pe care toată lumea dorește să le experimenteze, dar adesea entuziasmul este curmat de diferite inconveniente, mai mult sau mai puțin reale. Unele persoane sunt descurajate de poziția sportivă de pe aceste biciclete care le solicită spatele ori de perspectiva de a nu putea alege decât între rapoarte de viteză greu de actionat. Din aceste motive, dar și cu aportul altora, producătorii de cursiere au decis să dea naștere unui nou tip de astfel de biciclete, care să elimine neajunsurile menționate mai sus. Astfel au apărut endurance road bikes, sau, pe românește, cursierele de anduranță.

Înainte de a descrie ce este diferit la aceste biciclete, ar trebui să începem cu un pic de fundal în ceea ce privește originea lor. În lumea ciclismului profesionist, greutatea cursierei nu este totul. De fapt, de multe ori s-au făcut concesii în favoarea acestui aspect, sacrificându-se rigiditatea ori rezistența unei biciclete. Urmarea a fost destul de nefericită, pentru că, evident, un sportiv nu poate câștiga o cursă pe o bicicletă indiferent cât e de ușoară dacă aceasta nu rezistă până la sosire. Acest lucru este și mai clar în cazul curselor clasice de primăvară, precum Paris-Roubaix, unde cele mai multe abandonuri se datorează faptului că mașinăriile cicliștilor pur și simplu cedează. În plus, într-o asemenea cursă contează și confortul sportivului pentru că are o implicație directă asupra randamentului fizic pe care el îl oferă. Nu în ultimul rând, rigiditatea joacă un rol-cheie în ecuația victoriei. Este limpede că pentru eficiență maximă, puterea cu care picioarele apasă pe pedale trebuie să se transmită, fără pierderi, spre angrenaj, apoi spre lanț și roți, pentru ca în final bicicleta să se propulseze.

Așadar, inginerii companiilor de biciclete au conceput niște modele care nu sunt vârf de gamă în ceea ce privește greutatea, dar excelează ca și confort și ca și rigiditate. Astfel au apărut cursierele de anduranță sau endurance road bikes, căci termenul românesc încă nu este consacrat.

Mai departe, este necesară o divizarea a acestor cursiere. Pe de-o parte avem cursierele de anduranță destinate profesioniștilor, iar pe de alta, cicliștilor recreativi și amatori.

În ceea ce privește cursierele endurance pentru profesioniști, greutățile acestora nu scad sub 7,2 – 7,4 kilograme, deci diferența față de cursierele convenționale este mică, de doar câteva sute de grame. Măiestria construirii unei asemenea biciclete pentru cei mai buni cicliști ai lumii decurge din faptul că trebuie să fie comodă, ceea ce implică flexibilitate, dar și rigidă, ceea ce presupune lipsa completă a flexibilității. Deci, cum reușesc? În principal, mulțumită carbonului, care are proprietatea că poate fi rigid în unele părți importante, precum zona bottom bracket-ului ori a head tube-ului, însă poate flexa în altele, de unde este dictat gradul de confort, precum îmbinarea din zona prinderii tijei de șa. Totuși, pentru confort si rigiditate se mai apelează și la diferite forme ale cadrului, ale țevilor acestuia, precum în primele două poze unde sunt ilustrate părți ale modelului BMC Granfondo GF01, sau elemente noi de construcție, precum ISO Speed (foto 3), a modelului Trek Domane 6-series, și inserțiile Zertz ale lui Specialized Roubaix.

Trecând la cursierele endurance pentru cicliștii care le folosesc în scop recreativ, accentul cade mai mult pe confort și pe dotarea cu rapoarte de viteză accesibile. Astfel, unghiurile cadrului sunt mai lejere, ghidonul în special fiind amplasat doar puțin mai jos decât nivelul șeii, tot din rațiunea de a elimina potențialele dureri de spate. Rigiditatea are de suferit tot în favoarea comodității. Faptul că nu sunt modele scumpe înseamnă că fabricantul nu s-a concentrat pe a rigidiza părțile esențiale ale bicicletei (adesea acest lucru presupune folosirea unui carbon de înaltă calitate), ca și în cazul precedent, ci le-a conferit un grad mai mare de flexibilitate. În general, aceste diferențe de rigiditate sunt greu sesizabile dacă nu ești un ciclist profesionist precum Tom Boonen ori Fabian Cancellara. Cât despre trenul de rulare, acesta este alcătuit dintr-un angrenaj compact (50×34) și un bloc de pinioane de mărimi generoase, cel mai mare putând ajunge chiar și la 28 de dinți, ceea ce permite cucerirea oricărui deal sau munte, chiar dacă nu în timp record.