Chestiunea economică: câți bani poți câștiga practicând ciclismul de performanță

Sportul a devenit o industrie de câteva decenii și, chiar dacă faima și gloria joacă încă roluri esențiale în această ecuație, abstracție de partea financiară nu face nimeni care este implicat în acest domeniu. Până la urmă, acest lucru este o consecință firească a sportului profesionist, pentru că, după cum chiar cuvântul „profesionist” denotă, cei care își dau sufletul pe teren, șosea, parchet sau unde o mai fi cazul trăiesc din acest lucru, la fel ca și cei din jurul lor.

Din această perspectivă, ciclismul se abate de la tiparul sporturilor de anvergură mondială căci sumele vehiculate în cadrul circuitului său profesionist nu țin capul de afiș al știrilor din sport. De fapt, e chiar dificil să îmi amintesc când a fost ultima oară când s-a făcut mare tam-tam pe marginea costului pe care un transfer l-a implicat. Acest lucru poate că este o consecință a faptului că sumele care se învârt în ciclism sunt mai mici comparativ cu alte sporturi, sau poate că și publicul care urmărește sportul cu pedale are alte afinități. Dar în materialul de față nu vom diseca această secțiune, ci aruncăm o privire asupra câștigurilor la care poate aspira un ciclist profesionist, de diferite niveluri, fie el rutier sau mountain biker.

Salariile din ciclism

În ceea ce privește salariile sportivilor profesioniști și premiile în bani din competițiile desfășurate sub egida sa, Uniunea Ciclistă Internațională a reglementat, în ceea privește sumele minime, câștigurile. În funcție de clasificarea echipei, lucrurile stau în felul următor în ceea ce privește salarizarea, primele două cazuri referindu-se la echipele de șosea, pe când ultimul la cele de mountain bike:

• Un sportiv dintr-o echipă Continentală sau ProContinentală va încasa cel puțin salariul minim pe economie din țara de origine a echipei sale sau o sumă minimă stabilită de federația națională de ciclism a țării de origine a echipei, sumă menționată în propriul regulament național. De asemenea, rutierii pot concura pentru echipele din aceste două categorii fără a fi plătiți, însă echipa este obligată să le acopere costurile aferente deplasărilor și participărilor la competiții.
• Salariu minim anual pentru un sportiv aparținând de una din cele 18 echipe de WorldTour este de minimum 36.300 euro, cu excepția celor aflați în anul de debut în WorldTour, care nu pot încasa mai puțin de 29.370 de euro anual.
• În ceea ce privește mountain biking-ul, atât pentru echipele UCI MTB Team și UCI Elite MTB Team, lucrurile stau ca în cazul echipelor Continentale și ProContinentale. Așadar, sportivii fie nu sunt remunerați pe baza unui contract, asigurându-li-se cheltuielile aferente participării la competiții, fie au un salariu mai mare decât minimul național pe economie din țara de origine a echipei lor.

În privința salariilor acordate, confidențialitatea planează mai mereu asupra sumelor. Cu toate acestea, există câteva repere, cum ar fi salariul lui Alberto Contador (Saxo-Tinkoff) în 2014, situat undeva în jurul a 2 milioane de euro, sau cel al lui Chris Froome (Sky), despre care se spune că ar câștiga 3 milioane de lire sterline anual. De asemenea, cicliștii își pot rotunji veniturile din publicitate, un exemplu fiind cazul lui Lance Armstrong, care în intervalul de ani în care câștiga Turul Franței, încasa undeva la 15 milioane de dolari anual. Constanța pare a juca un rol decisiv la momentul negocierii salariului, iar ca exemplu îl putem da pe Thomas De Gendt (Omega Pharma-QuickStep), care după un loc 3 în Il Giro 2012, a avut un 2013 dezastruos, cu o singură victorie. Dat fiind că echipa sa de atunci, Vacansoleil-DCM s-a și desființat în 2013, el a fost nevoit să își caute altă echipă, cea mai bună ofertă primită fiind cea de la Omega Pharma, care propunea un salariu cu 80% mai mic, înțelegere pe care a și acceptat-o.

Cât îi privește pe mountainbikeri, foarte greu se poate afla nivelul salariilor lor, dar se estimează că riderii de elită duc acasă circa 2.000 de euro doar din salariu. Ciclismul bifează și un record nedorit la acest capitol, inegalitatea dintre ciclism masculin și cel feminin fiind la ea acasă. Un exemplu clar în acest sens este Turul Italiei din 2013, când Vincenzo Nibali a primit 90.000 de euro pentru victoria sa, în timp ce Mara Abbott, câștigătoarea din Giro d’Italia Femminile 2013 s-a îmbogățit cu 450 de euro.

Nici bugetele echipelor de WorldTour nu par a fi astronomice, în 2013, cele mai mare aparținând formațiilor Katusha și Sky, ambele estimate la 30 de milioane de euro, pe când echipele cu cele mai restrânse posibilități au la dispoziție circa 8-9 milioane de euro pentru a-și plăti rutierii și staff-ul și a-și acoperi cheltuielile.

Premiile în bani de la curse salvează ziua

Și în acest caz, reglementările UCI sunt prezente, corpul internațional stabilind baremele minime de premiere. Un caz aparte sunt cursele organizate în totalitate de UCI, cum sunt Campionatele Mondiale sau Cupa Mondială.

La Campionatele Mondial de Șosea, 7.667 de euro îi revin câștigătorului cursei de fond (masculin Elite), în timp ce locul secund încasează 5.367 de euro, iar locul 3 3.067 de euro. La Juniori, primele 3 locuri se premiază cu 1.533, 1.150 și 767 de euro, în timp ce primii 3 clasați pe podium în cursa de fond U23, duc acasă 3.833, 2.683, respectiv 1.533 de euro. În cazul concurentelor feminine, se aplică același baremuri de premiere.

Articolul complet poate fi citit pe Velo Cafe