Bicicletă electrică vs bicicletă clasică: cine câștigă?

Pentru a putea înțelege un produs pe deplin, este foarte clar că trebuie să-l folosești pentru o perioadă mai lungă. Și menționez acest lucru deoarece sunt foarte mulți care au aruncat cu pietre în bicicletele electrice, fără a le înțelege cu adevărat scopul.

Prin amabilitatea KTM România, am pus mână pe un hardtail de bază, echipat cu un motor Bosch entry-level, capabil să te susțină la pedalat până la 25 de km/h, cu 4 moduri diferite de asistență, de la greu la ușor.

Nu am stat mult pe gânduri și l-am cooptat pe unul din băieții de la Focus Cycling Team, Alexandru Avram, pe care l-am provocat la o cursă pe câteva dintre traseele de la Câmpulung. El pe un hardtail Focus Raven Max, cu o greutate de aproximativ 10 kg, eu pe un hardtail KTM Macina, de aproximativ 22 de kg. Poate este important să menționez și greutatea riderilor: 71 de kg eu și 56 de kg, Alexandru.

Primul traseu de off-road a implicat o urcare lungă de aproximativ 9 km, cu o coborâre de 3 km, o altă urcare de 3 km și o coborâre de 2 km. În total, 17 km cu 550 de metri diferență de nivel. Apoi, am decis să vedem și care-s diferențele pe plat combinat cu urcare, pe asfalt. Revenind la primul traseul, pe prima urcare, cea de 9 km, am avut un avantaj considerabil. Chiar și așa, pe prima porțiune care se regăsea pe Strava, am reușit un timp mai bun cu aproximativ 30 de secunde decât Dani Crista, ceea ce, trebuie să recunosc, m-a impresionat profund. Nu-ți imagina totuși că am urcat zâmbind. Dacă vrei să menții o viteză mare, chiar și pe e-bike, ai de pedalat serios. Poziția este însă un pic diferită, căci din cauza motorului, picioarele îți stau mai depărtate, iar cu pedale flat, pedalatul în viteză nu este chiar punctul meu forte. Niște spd-uri s-ar fi pretat mai bine, dar ca să avem șanse cât de cât egale, am preferat varianta standard.

Pe coborâre am mers mult mai încet decât în mod normal. Greutatea mare a bicicletei o face mai puțin manevrabilă și nici echiparea entry-level nu ajută prea mult. La final de traseu, am ajuns cu 8 minute înaintea lui Alexandru, o diferență să spunem importantă pentru 17 km de traseu. În condițiile în care un începător ar fi utilizat e-bike-ul, cel mai probabil ar fi fost depășit de către Alexandru. În situația în care aș fi realizat acest test concurând împotriva lui Dani Crista, acesta cu siguranță m-ar fi depășit lejer pe coborâre. Așadar, sunt foarte multe constante într-o astfel de confruntare.

Pe drept lucrurile au stat compelt diferit. Asistența se oprește după 25 de km/h, iar dacă vrei un timp mai bun, va trebui să tragi de tine. Astfel, cu un ușor fals plat, am reușit să mențin o medie de 29 de km/h fără să fiu asistat. Iar cu cele 22 de kg ale bicicletei, crede-mă, a fost foarte greu. După aproximativ 12 km parcurși, Alexandru avea un avans de 1 km în fața mea. Nu mică mi-a fost mirarea însă când a început urcarea. Acolo am reușit să mențin o medie de 20-22 km/h, cu transpirațiile de rigoare, și cu trei viraje înainte de Barajul Râușor, am reușit să-l prind și să-l depășesc pe Alexandru. În această situație, cu o distanță similară, am reușit să ajung doar cu 1 minut mai rapid ca el. Dar, țin din nou să precizez, ca începător va fi foarte greu să menții o medie de 29 km/h cu o bicicletă atât de grea în ușoară urcare.

Ceea ce înseamnă că bicicleta electrică, cel puțin în varianta de bază, nu înseamnă automat că ai super puteri și că-i vei depăși pe cei mai buni cicliști, căci nu este cazul. Dacă discutăm de biciclete mult mai scumpe, care te pot susține până la 45 de km/h, atunci lucrurile se schimbă dramatic.

Altfel, săptămânile petrecute pe e-bike au fost interesante. Nu aș putea să folosesc doar o bicicletă electrică, însă seara, după o zi de ture pe bicicleta clasică, o urcare rapidă până în vârful dealurilor era mai mult decât binevenită. O companie plăcută pentru seară și bineînțeles, pentru ceilalți membri mai în vârstă ai familiei, alături de care am avut ocazia să pedalez la deal și în multe alte locuri unde n-ar fi ajuns în mod normal, cu o bicicletă clasică. De menționat este autonomia, care pe modul Turbo, combinat cu Sport și foarte rar cu Eco, a furnizat energie pentru 40 de km cu o diferență de nivel de 1.100 de metri, mai mult decât rezonabil. Cel care va refuza să pedaleze, trebuie să ia în caculcul o autonomie de 28-30 de km, cu acea diferență de nivel. Pe măsură însă ce scazi diferența de nivel, poți crește desigur autonomia.

Manevrabilitatea este total diferită din cauza greutății, efortul este prezent atât timp cât vrei să menții viteza cât mai sus (și crede-mă că vrei), iar faptul că poți pedala în același ritm cu cei mai buni dintre cei mai buni este cu adevărat spectaculos. Cel puțin ai ocazia să guști din acea viteză la deal, care ți se pare cumva de neconceput atunci când privești cursa de pe margine. Dacă ar fi să-mi achiziționez vreodată o bicicletă electrică, cu siguranță va fi cu anvelope groase în formatul 27plus, full-suspension și cu cel mai puternic motor. Este singura variantă, pe care aș putea s-o iau în considerare, dat fiind faptul că nu este nici bicicletă, nici motocicletă, ci un cu totul alt segment care se potrivește la fix între cele două. Un altfel de sport, care trebuie tratat ca atare și, într-un final, acceptat. Pentru părinți, bunici și frați mai mici, un e-bike de bază este mai mult decât suficient, pentru a-i lua cu tine în tură și pentru a-i impulsiona să pedaleze pe munte. Îți oferă o perspectivă diferită asupra vieții, una pe care până acum nici măcar nu o luai în considerare.